Am 13 ani.Sincer nu ma simt bine, nu ma inteleg deloc cu parintii din cauza faptului ca in special mama pune foarte mult accent pe note. Sunt clasa a 7 si nu am cum sa fiu cu 10 pe linie, nu pot sa mentionez ca as lua note sub 7 iar 7 foarte rar, doar ca atunci cand il iau desi mama nu ma mai cearta simt din privirile ei o raceala groaznica.Trebuie sa afirm ca nu sunt fericita, iar cand iau 10 la vreo materie nu simt nici un pic de bucurie ci doar ca am scapat pentru moment de groaza pe care o simt atunci cand nu ii arat mamei o nota de 9 sau 10 si ochii aceia inghetati.Sincer vreau sa ma sinucid.Nu mai suport si nu doar asta e cauza. Simt ca nu o sa mai pot duce mult timp... Invat noaptea, ziua nu pot am meditatii in fiecare zi ln afara de sambata si duminica.Sincer simt ca nu ma accepta si daca s-ar inampla sa cad mai jos de opt va fi si mai groaznic.Chiar daca nu ma loveste,(nu a facut-o niciodata)imi e foarte greu.As vrea sa stiu daca mai sunt cazuri ca al meu. Si alti copii de varsta mea care se confrunta cu asa ceva.Voi ce faceti in aceasta situatie?

De ce ai vrea sa-ti rasplatesti mama cu moartea ta, cand este atat de simplu si usor sa inveti, ca sa-i dovedesti ca esti un copil bun si iubitor si totodata sa-ti dovedesti tie ca esti un copil destept, care invata pentru el, pentru viitorul lui si pentru o cariera de succes in viata.
Ce faci toata ziua?
De ce nu inveti, cand ai atat de mult timp liber?

Buna.Inteleg ca iti este foarte greu, dar incearca sa privesti lucrurile mai la rece.Raceala din ochii mamei tale nu e pentru tine, ci e pentru ea.De ce consider asa? Cu siguranta mama ta se comporta strict, detasata etc. tocmai fiindca a vrut ca tu sa fii ceea ce ea n-a putut, adica o eleva foarte buna, numai cu 9 si 10.Asa-i? Toti parintii isi doresc acelasi lucru, ca propriile odrasle sa le depaseasca, sa fie mai inteligente, sa aiba un loc de munca mai bun si asa mai departe.E un ciclu care pune destula presiune pe copii, insa se poate trai cu asta. Evident ca depinde enorm si de parinti.Sa stii ca si parintii mei si-au dorit sa am note bune, sa termin liceul si sa urmez studii superioare, ceea ce ei n-au reusit din cauze diferitelor circumstante.Am reusit toate acestea, dar am fost mai mult de 9 si 8, uneori chiar si de 7 sau mai putin.Am supravietuit just fine? Clar da.Au fost parintii suparati pe moment pentru acele note mai mici? Da, fiindca pe atunci conta media din toti anii pentru a intra la liceu.In momentul actual lucrurile s-au mai shcimbat intre timp.Deci nu dispera aiurea.Pare o drama gigantica, dar peste cativa ani vei rade copios.

Notele sunt doar niste numere random pe niste foi care vor prinde mucegai in arhive, pana cand vor sfarsi la gunoi.Tu trebuie sa inveti pentru tine, nu pentru note de 10 si in niciun caz pentru a scapa de reactia mamei tale! In ritmul de fata vei dezvolta o relatie toxica cu sentimentul de reusita, de succes, care, cel mai probabil, la maturitate va fi conditionat de reactia celor din jur, asa cum in copilarie a fost conditionat de mama ta.

Sa te sinucizi e cea mai neagra alegere ever.Chiar daca mama ta se comporta intr-o maniera care te raneste, in caz ca iti iei viata, ea ar muri pur si simplu de suparare si abia atunci ai intelege cat te-a iubit.Nu merita! Din moment ce esti eleva poti merge la psihologul scolii(daca aveti), nu trebuie sa platesti nimic.Succes mai departe.

De ce să te sinucizi? Ți se pare o afacere bună să renunți la 70 de ani de viață și de experiențe (pe care nici măcar nu le visezi acum) pentru simplul motiv că mama ta este un pic mai severă când vine vorba de note? Îți spun eu: nu este o afacere bună.

Eu am trecut oarecum prin ceea ce ai trecut tu (nu am făcut meditații) și îți pot spune că da, e dificil sa fii pe placul părinților și să ajungi la standardele lor (sa ai 10 pe linie) atât timp cât ai și niște profesori destul de duri, sa zic.
Eu unul am fost un elev destul de bun, nu am fost olimpic, dar am avut note foarte bune (de la 8 in sus), scopul meu nu era neapărat să-mi bucur părinții (cel puțin nu inițial), ci mă simțeam bine când vedeam că mă duce capul și pot face față provocărilor. Ulterior am înțeles că vorba "pentru tine înveți" e adevărata 100%,sa îți zic de ceărinții poate că erau mandri de reușitele mele,dar niciodată nu-si exteriorizau sentimentul,îl păstrau doar pentru ei,probabil sa nu mi-o iau în cap și să renunț.
Cu timpul am sesizat că de bine de rău, părinții și-au cam făcut studiile,așa că daca eu nu evoluez și mă afund in anturaje,nu mă dedic școlii,probabil că voi fi o cauza pierdută.
Că până la urmă școala e mic copil pe lângă viața în general,dar aici am învățat să fiu serios, punctual,sa nu abuzez de timpul altuia,sa fiu corect,sa muncesc pentru acea nota și să fiu perseverent și să nu renunț așa ușor la un obiectiv.
Poate par niște chestii irelevante și vei spune,ok și?
Pai fara astfel de calități,sa le zic așa,viața ta de adult va fi cam haotică pentru că nimeni nu angajează pe cineva care nu își face treaba sau care nu e punctual și așa mai departe și nici daca îți faci o firma proprie nu scapi,ai nevoie de seriozitate, pentru că ai de-a face cu viitori finanțatori,ai nevoie de răbdare, trebuie sa fii perseverent.
Pe scurt, școala românească are și părțile ei bune,dar și rele,că până la urmă nimic nu e lipsit de rău în viața asta.
Gurile rele ar zice că acest sistem e complet distrus,nu pot spune că depinde și de școală,dar daca e sa înveți câte ceva de la profesori,o poți face.
Eu am învățat de la proful de romana sa nu mai fiu așa superficial și să fiu mult mai serios,de exemplu.
Asta în linii mari e introductiv (cam mult, dar am zis sa explic in detaliu).

Cat despre faptul că nu ești pe placul părinților când vine vorba de învățătură,e cam nașpa, pentru ei,dar și pentru tine.
O dată că te stresează și te consuma pe tine și a doua că ei își fac așteptări nerealiste și se cam dezamăgesc încercând să scoată din tine ce ei nu au reușit(lucru foarte toxic daca e sa mă întrebi pe mine)

Eu unul îți zic că nu merită să te sinucizi dintr-atât,viața e mult mai grea,crede-ma.
Acum poate că e cel mai greu pentru că asta e situația în care te afli,dar când vei trece de etapa asta vei vedea că nu a fost chiar așa de rău.
Până la urmă viața socială în ziua de azi ce e? Prieteni care îți vor răul,fumat,alcool etc,daca tu crezi că viața ta trebuie sa se rezume la astea,crede-ma că nu e ok.
Poate că părinții tăi sunt puțin abuzivi impunându-ti sa înveți zi lumina,dar până la urmă îți vor binele,nu cred că un părinte sănătos la cap își trimite copilul la meditații că îi vrea răul, pentru că na,până la urmă muncesc sa te vadă pe tine acolo unde ei nu au putut,că dacă erau sa îți fi vrut răul,cel mai sigur nu investeau in tine și probabil că nici nu ți-ar oferi tot ce au ei mai bun însă na,tu fă ce poți,dar nu abuza de tine,că până la urmă nu e un sfârșit daca nu ajungi la liceul cel mai top din oraș. Uite mă pe mine, toți ziceau că merg la un liceu rău hamat și când colo am dat de niste persoane chiar ok și niște profesori destul de bine pregătiți,spre deosebire de liceele bune unde copiii veneau drogați la liceu

Sunt foarte multe de spus,dar mă mai limitez la un paragraf.
Uite,eu te cred că tie îți este foarte greu,dar hai sa ne gândim la copiii din zonele unde sunt războaie,ei si-ar dori să învețe,sa aibă tot ce au nevoie.
Un om al străzii sigur te-ar invidia și sunt sigur că și unele prietene chiar o fac …poate ele ar vrea să facă meditații,dar nu au bani.
Un lucru e cert, nu trebuie sa disperi, totul are o rezolvare, iar sinuciderea îți zic eu din start că nu e.
Pana la urmă scopul vieții unui om este să facă față provocării, oricât de grea ar fi, nu sa se sinucidă pentru unele chestii nesemnificative pentru alții.

Sper că te-a ajutat ceea ce am scris sau macar că ți-a dat puțin de gândit

Mama ta vrea sa fi copilul perfect, cel mai probabil ca sa te dea exemplu la barfa cu oamenii din jurul ei. Ceea ce o face pe ea fericita, nu pe tine. Asta e strict problema ei si nu ar trebui sa te priveasca pe tine fixatiile ei.

Tu trebuie sa ai in vedere doar persoana ta, abia apoi si a mamei tale. Invata deocamdata cat poti tu, si nu te stresa prea tare. Deja ti-ai creat imaginea in scoala de eleva constiincioasa si harnica. Nu mai trebuie decat sa te mentii asa, daca mai mult nu poti efectiv. Apoi vezi-ti de treaba si de distractiile tale. Pe langa invatat, trebuie sa ai in viata ta si divertisment ( iesiri in oras cu prietenii ) sau alte hobby-uri.
Degeaba esti as la invatatura, daca nu esti capabila sa te distrezi. Pana la urma in viata muncesti ca sa traiesti, nu invers.
Gandeste-te asa: Tu continui sa iei numai 10 si 9 de dragul ei. Ea fiind fericita de tine pentru mandria ei, nu pentru tine. Te-a intrebat vreodata ce iti place sa faci, sau a petrecut timp de calitate cu tine?

Nu zic acum sa o urasti pe mama ta, sau sa iei note mai mici, pentru ca mai rau o sa faci.
Iti dau ca sfat, sa vorbesti cu mama ta cand o vezi tu ca are timp si nu are altceva de facut, si sa aduci in discutie stresul pe care il resimti tu in fiecare zi si ca nu te simti deloc fericita traind asa. Cauta sa petreci mai mult timp cu ea cand ai ocazia, si incearca sa o intelegi si pe ea, pentru a vedea de ce vrea ea cu adevarat sa fi copilul perfect. Teoria mea cu barfa, e posibil sa nu fie in cazul ei, chiar daca statistic vorbind, in Romania, asta predomina.

Arata-i mamei ce ai scris aici. Fa te rog asta. O faci? Pentru ca acum ai descris exact ce simți și cu un maxim de sinceritate. Și roag-o pe mama sa citească asta: "Copilul tău are propriile vise, nu a venit pe lume ca sa iti împlinească ție visele și sa fie motivul tău de laude la altii " Vai... copilul meu este de nota 10!" Si nu ai facut-o tu, a facut-o corpul tău, tu nu ai știi nici in 10.000 de vieți sa aranjezi fiecare celula ca sa iasă o ființă vie. Asa ca respecta-ti copilul și ce simte. Las-o sa se bucure ea ca a luat 10, nu tu.

Sinuciderea este o metoda permanenta la un lucru temporar.
Normal ca mai sunt milioane de cazuri ca al tau, nu esti singura cu aceasta problema. Singura modalitate este sa comunici cu ea, vorbeste cu ea si explica-i ce te deranjeaza. Spune-i ca vrei sa faci terapie pentru ca nu te mai descurci in situatia asta si trebuie sa te schimbe.

Eu as fugi de acasa.