Am 15 ani si m-am apucat de fumat şi a aflat mama şi m-a certat dar nu ar trebui să fie treaba ei ce fac eu e viaţa mea nu a ei nu înţeleg de ce se baga ea îmi puteţi da cum sa geztionez situaţia cu mama? şi ce parere aveţi de comportamentul ei

Până implinesti 18 ani este treaba ei. Asa ca are toate motivele sa se bage in viata ta.
Unii sunt imaturi si dupa 18 ani.

La 15 anisori esti inca copilas fara minte, si fara discernamant de aceea parintii tai sunt tutorii tai legali, pana la majorat, decizand pentru tine si raspunzand in fata legii pentru tine. se pare ca mama ta nu te-a educat cum trebuie si aici este vina ei, fiindca ai ajuns sa gandesti cum nu este nromal si nici sanatos.

Un copilas de 15 ani NU este capabil sa gandeasca si sa inteleaga ca-si face rau si poate sa moara, de aceea tigarile si alcoolul sunt INTERZISE prin lege, sa se vanda copilasilor minori (sub 18 ani).

Asculta de mama ta, fetita, ca esti mult prea mica sa intelegi cat de rau iti poti face cu deciziile ilegale, pe care le iei acum.

Ce faci tu cu viata ta vei decide DUPA 18 ani, cand legal esti majora si abia DUPA aceasta varsta poti decide singura, Pana atunci ai obligatia sa asculti de parintii tai, fiindca legal, ei raspund de tine si ei decid pentru tine.

Țigările nu ar trebui să existe.
Tot ce intră în organismul nostru intră de fapt în sânge -inclusiv aerul (sau fumul în cazul nostru). Noi respirăm pentru că celulele au nevoie de aer. Dacă li se dă altceva, vor fi distruse.
Dumnezeu a zis lui Adam și Evei: "Dacă veți mânca din rodul pomului cunoștinței, veți muri negreșit." Ei nu au ascultat și au mâncat. Dar ei nu au murit pe loc. Totuși, ei au început să moară. Agentul distrugător, moartea, și-a început lucrarea. Celulele lor au început să moară.
La început oamenii au trăit sute de ani pentru că Dumnezeu a creat omul cu o vigoare nemaipomenită. Dacă nu ar fi fost așa, omenirea ar fi pierit de mult de pe fața pământului. Cu fiecare generație ce se naște, ea se naște cu o vitalitate mai mică decât a părinților lor.
Sunt mulți care zic că "tataia fuma și bea și a trăit și o sută de ani!" Dar generațiile după el se nasc mai slabe decât "tataia". Bunicii ar fi trăit mai mult și mai sănătoși dacă nu și-ar fi distruse organismul cu viciile lor. Astăzi, chiar dacă nu fumăm și nu bem, suntem mai slabi decât bunicii și părinții noștri. Cu cât mai slabi vom deveni dacă ne mai și distrugem vitalitatea organismului! Și nu doar că vom fi noi mai slabi; problema mai gravă este că atunci când vom da naștere la copii ne mirăm că de ce s-au născut cu leucemie, diabet și alte boli ce încă nu au tratament. De vină sunt părinții acestora care au trăit după plăcerile și poftele lor nesănătoase. Iar ca scuză pentru mintea lor coruptă, acești "părinți" dau vina pe Dumnezeu, că doar Dumnezeu a dat viața. Este corect? Nu este. Pentru că tot ceea ce iese din mâna lui Dumnezeu este bun. Și când Dumnezeu a creat omul, a zis că este foarte bun, nu doar bun.
Omul nu creează, ci procreează; adică lucrează împreună cu Dumnezeu atunci când dă naștere la copii. Dar când omul își îngăduie vicii, el nu mai respectă colaborarea cu Dumnezeu, și ajunge să distrugă creația divină.
Noi oamenii suntem cu toții lucrarea mâinilor lui Dumnezeu. Chiar dacă există păcat și moarte, boală și suferință, noi nu trebuie să le grăbim, nu trebuie să le accelerăm procesul. Ca și peștii care înoată în amonte, noi trebuie să luptăm împotriva a tot ceea ce ne distruge. De la un fum, de la un pahar omul își începe să-și distrugă nu doar propria viață prin viciul lui, ci al tuturor oamenilor.
Putem să facem ce vrem cu viața noastră; dar asta nu înseamnă că Dumnezeu nu ne va trage la răspundere când ne va întreba ce am făcut cu ea. Și bineînțeles, nu vom scăpa în viața aceasta nici de urmările viciile noastre. De aceea noi nu putem să facem tot ce vrem. Evită compania tuturor acelora care fumează. Evită cluburile, muzica acelora care fumează, filmele care încurajează chiar și în mod indirect la formarea unui viciu.
Pentru că toate aceste rele ajung să distrugă capacitatea de a judeca corect, și ne fac să spunem că putem să facem orice vrem cu viața noastră, ca doar este a noastră. Viața noastră nu este de fapt a noastră. Că noi nu putem să creăm nici măcar o celulă din corpul nostru, și nici să-i dăm măcar o fărâmă de viață. Asta înseamnă că viața noastră este a lui Dumnezeu, în trup și suflet.
A asculta de părinți în ceea ce este bine, înseamnă a asculta de Dumnezeu. Chiar dacă nu ne place, noi trebuie să învățăm ascultarea. Altfel, când vom fi mai mari vom deveni neascultători de toată lumea, inclusiv de partenerul nostru de viață; nu mai zic de Dumnezeu. Educația constă în a lupta cu noi înșine făcând ceea ce este bine și impotrivandu-ne oricărei plăceri nesănătoase. Asta ne face să fim bărbați și femei cu coloana vertebrală, și nu ne vom lăsa corupți de viciile noastre cu care ne-am născut sau le-am dobândit pe parcursul vieții.

Nu e normal ce faci

De comportamentul ei am o parere foarte buna, de al tau comportament sunt dezamagita. La 15 ani crezi ca tot Pamantul de invarte in jurul tau. Mai fata, cunosc personal oameni care au murit ori de cancer ori de tromboze de la fumat, altii carora li s-au amputat picioare de la fumat si in final au murit, altii care au avut operatii pe cord deschis de la fumat...ce te faci daca vei fi in una din situatiile acelea? Nu iti vei blestema zilele ca nu ai ascultat de mama ta? Sigur ca tu poti ce vrei cu viata ta, dar stii ce faci?
Insa atata vreme cat mama te intretine urmezi regulile ei, cand vei munci tu si vei pune paine pe masa si vei plati facturi atunci faci ce vrei tu.

Hmm, o mama care isi face griji pentru copilul ei care cel mai probabil s-a apucat de acest viciu pentru ca pare cool, ce nedreptate fata de tine. Daca tu ca om iti asumi faptul ca iti distrugi viata constient, iar mai tarziu in viata o sa te uiti la familia ta si o sa le spui : " Va iubesc foarte mult, vreau sa stau alaturi de voi cat mai mult posibil ", desi fumand iti iei constient din timpul pe care l-ai putea petrece alaturi de ei, atunci poti sa faci ce vrei. Si totusi, cel mai probabil daca cineva te ar intreba daca esti o persoana inteligenta ai raspunde : „ Da! ". Spor.