Am 16 ani, locuiesc cu părinții mei adoptivi pentru ca mama mea biologica dupa ce m-a nascut m-a lasat în spital iar părinții mei adoptivi nu au putut avea copii biologici. Au ales să adopte, eu aveam 2 luni când m-au adoptat, m-au trecut pe numele lor.Nu îi pot înţelege cum ei pot iubi un copil care nu e a lor biologic.Deşi ei îmi zic mereu ca pentru ei sunt fata lor. Întrun fel nu ma simt prea bine ştiind ca ei fac totul pentru mine şi nu sunt fata lor biologică. Îi iubesc mult. Ce pot face pentru a ma simţi mai bine? Cum să îi fac mândri de mine?

Iubirea nu se limiteaza doar la legaturile de sange si la persoana cu care alegi sa iti imparti viata. Daca ai sau ai avut vreodata un caine sau o pisica, ai sti ca ii poti iubi ca pe prietenii tai sau chiar ca si cand ar fi copiii tai. Iubirea e unul dintre putinele lucruri pe care, cu cat le imparti mai mult cu altii, cu atat creste, nu se imputineaza. La fel cum tu spui ca ii iubesti mult, la fel te iubesc si ei si sunt convins ca sunt deja mandri de tine. O sa ai multe ocazii sa ii faci mandri, nu iti face griji. Faptul ca ii iubesti mult, deja se manifesta printr-o atitudinea frumoasa fata de ei, sunt convins, si ei simt asta si nu au nevoie de altceva. E tot ce le trebuie. Bucurati-va de voi si, cand ai ocazia, da inapoi si celor care au nevoie putin din cat ai primit bun de la viata...asta cu siguranta ii va face mandri.

Să ai realizări în viață ca ei să fie mândri de tine. Părinții tăi adoptivi sunt până la urmă părinții tăi.