Am 16 ani stau cu mama și cu tata dar uneori bunica din partea tatălui mai vine la noi și țipă la mine din orice de exemplu ca nu dau și eu cu matura sau nu o ajut pe mama dar părinți mei ma lasă să fac asta și nu țipă la mine dacă nu ajut ei ma iubesc mult sunt singurul lor copil pentru ca mama când ma născut era însărcinată cu gemene (cu mine și cu sora mea germana)doar ca sora mea germana a murit la naștere de asta eu sunt torul pentru părinți mei.Ce sa fac în legătură cu bunica mea? Nu e ea mama mea să îmi facă educație singura femeie care are dreptul sa îmi facă educație e mama pentru ca ea sa chinuit 9 luni cât eram la ea în burta și ea sa chinuit sa ma nască. Pentru mine doar părinți mei au dreptul asta

Ar trebuii sa ai acelasi respect pentru bunica ta asa cum ai pentru mama ta, ca-ti face educatie buna si te invata sa fii gospodina si sa-ti ajuti mama, ceea ce nu s eprea intampla daca bunica iti atrage atentia.

Corect, doar parintii "au dreptul" sa iti impuna ceva.
Insa bunica ta vine cu o sugestie/parere, chiar daca si-a lasat manierele la poarta. Treci peste faptul ca tipa ca o nesexata, si verifica daca are dreptate; fa o evaluare a situatiei: ai ajutat-o pe mama ta cu ceva? Ai cu ce sa o ajuti? Mama ta ar aprecia ajutorul tau?
Daca ar fi de folos sa dai cu matura, ai timp de asta si nu este un efort deosebit, da cu matura, ca nu pierzi nimic. La 16 ani intr-adevar e bine sa iti formezi obiceiuri din astea de a contribui la treburile casei. Nu-ti imagina ca trebuie sa lucrezi toata ziua, e suficient sa aspiri sau sa maturi 5 minute pe zi, iar cei din jur te vor vedea mult mai bine.
Iti dau chiar un pont: ocupa-te de pus hainele la masina, intins hainele, si maturat sau aspirat. Astea dureaza foarte putin, si sunt foarte vizibile, te fac sa pari foarte harnica din aproape nimic.

Părinții tăi fac o greșeală pe care mulți părinți o fac. Te răsfață prea mult. Da, părinții sunt cei care ar trebui să-ți facă educația, dar o fac? Eu cred că nu, sau nu în direcția bună. Pe fondul suferinței de a pierde un copil la naștere, au revărsat asupra ta tot fondul afectiv. În educația copiilor trebuie păstrat un echilibru, induse niște valori, să știe ce e rău și ce e bine, să învețe și cum să fie responsabil. Bunica ta, ca persoană crescută cu două generații în urmă, vede lucrurile din punctul ei de vedere, bazându-se pe educația primită de la părinți, poate nu la fel de cultivată, scolastic vorbind, dar având acel bun simț simplu, țărănesc și eficient.
Nu-ți pică galoanele și nu-ți scad gradele dacă dai și tu o mână de ajutor prin casă. DImpotrivă.

Bună Beatrice, bunica ta a crescut in timpuri diferite de acum. Pe vremea ei femeia trebuia să fie sclavă în casa sa robotească să crească copii și să meargă și la muncă. Ea așa a crescut. Nu îi iau apărarea dar realitatea ei e diferită de a ta. Ea poate se simte frustrată la nivel subconștient pentru ca te vede ca stai și ea nu a avut ocazia și luxul să facă asta. E greu să încerci să îi schimbi mentalitatea acum dar poate nu imposibil. Încearcă să vorbești cu ea și să îi spui cum te face să te simți. Încearcă să înțelegi și ca poate dorința ei e să te facă un pic responsabilă pentru binele tău în viitor. Dacă să vb cu ea nu funcționează încearcă să o ignori.