Am 17 ani, mama m-a născut când avea ea 17 ani, îmi place ca am părinți tineri pentru ca ei ma înțeleg. Eu consider ca sunt o greșeală dar părinții mei îmi zic mereu ca sunt cel mai frumos lucru care li s-a întâmplat lor vreodată.Ce sa fac în situația asta în care eu ma simt ca fiind o greșeală?

Păi dacă îți place de ei, vorbește! Spune-le ce simți.

Să mergi cu unul din părinți sau ambii la un psiholog, el îți poate explica mai bine că nu ești o greșeală și că nu ai de ce sa te simți așa.

Nu ai de ce să te simți ca o greșeală dacă parinții tăi te iubesc și chiar au menționat că ești cel mai bun lucru care li s-a întâmplat în viață, așa că, scoate-ți din minte acest gând că nu ai de ce să gândești așa.

Terapie, sentimentul asta te poate zdruncina destul de tare. Multi copii sunt conceputi din greseala, intamplator, insa, sunt iubiti la fel de mul precum cei doriti.
A fost o greseala la inceput, apoi, a fost alegerea celor doi sa te pastreze. Ai fost o alegere dintr-un anumit punct. Ar fi putut sa te abandoneze sau sa faca avort, insa, au fost de acord sa isi asume venirea pe lume a acestui copil.
Daca simti ca te iubesc si se poarta frumos cu tine, si nu te fac sa te simti ca o greseala, nu ai avea de ce sa gandesti altfel. Sunt copii doriti carora li se vorbeste foarte urat si sunt renegati zi de zi fata de parinti.
Incearca sa vezi totul si dintr-o alta perspectiva.

Chiar daca ai apărut în viața lor la o vârstă atât de frageda și poate neplanificata, nu înseamnă că ai fost o greșeală. Gândește-te că mama ta ar fi putut să te avorteze sau sa te abandoneze. Totuși au ales să te crească. Și dacă până și ei spun că ești cel mai frumos lucru care li s-a întâmplat ar trebui sa ii crezi. Cred că sunt tare mândrii de tine.
Lasă gura lumii și percepția din ziua de astăzi. Generațiile sunt diferite.