| FlorinaFlorina5667 a întrebat:

Am 17 ani şi un frate de 2 ani părinții mei muncesc pana seara la ora 20 de la 6 dimineaţa şi îl lasa pe fratele meu cu mine. Nu înţeleg de ce l-au facut şi îl lasa cu mine sunt sora lui nu bona lui.Vi se pare normal ca parinţi mei fac asta?

10 răspunsuri:
| haileewatson a răspuns:

Vorbeste deschis cu ei si explica-le ca ai si tu treburile tale: invatat, teme, hobby-uri etc si nu ai timp sa ai grija mereu de fratele tau.
In acelasi timp gandeste-te ca mai ai putin si probabil te vei muta de acasa daca pleci la facultate.

| LisaJulie a răspuns:

Trebuie sa înțelegi ca trebuie sa îți ajuți părinții pentru ca ei nu sunt roboti și nu pot sa și muncească și sa aibă grija de toată lumea

| Miruna333 a răspuns (pentru LisaJulie):

Parinti sunt cei care chiar au grija de copil, nu-l lasa responsabilitate fratelui mai mare. Daca nu era fratele cel mare, il lasa la vecini?

| Madaxo97 a răspuns:

Nu prea e normal, să îl lase din când în când da, dar nu atâtea ore în fiecare zi, măcar să beneficiezi și tu de niște bani dacă tot faci asta. Un copil de 2 ani e destul de solicitant, iar tu la 17 ani nu ești pregătită și nu ai răbdarea necesară să stai cu un copil așa mic. Spune-le părinților că mai ai nevoie și tu de o pauză, mai ai treburile tale, sau poate chiar vrei si tu sa te angajezi undeva dar nu poți din cauza copilului, să mai găsească o bonă part time măcar, o vecină, o altă rudă, sau un servici cu un program mai puțin încărcat să poată sta si ei cu copilul, când faci un copil îți asumi că probabil nu vei mai putea să mergi la muncă prea curând.

| Miruna333 a răspuns:

Nu, nu este normal. Sunt iresponsabili. Vorbeste cu ei si explica-le ca nu stai sa iti cresti fratele. Au facut copil, sa isi asume

| Korkodeln a răspuns:

Mai draga, dar personal tu nu simti ca n-ai nicio raspundere in familia aia, vrei sa stai doar ca un parazit pe banii si eforturile lor, ca doar oamenii aia muncesc sa va creasca pe voi.
Mai ai rabdare un pic, la 18 ani poti sa pleci daca nu-ti convine si "sa-ti traiesti viata", ca sa ai grija de fratiorul tau si sa inveti cum e sa ai grija de un copil iti pute, ca nu poti iesi la club (ca altfel ce ai de facut noaptea).
Asa ca la 18 ani, in cateva luni spune-le ca te-ai saturat sa fii bona, sluga sau cum vrei sa-i spui si daca nu te dau pe usa afara, poti pleca singura, sunt convins ca vei fi tare fericita si ei la fel, ca daca asa te comporti cu fratele tau de sange, imi inchipuii ce va fi cand vor fi batrani si bolnavi si vor avea nevoie de tine, mai bine cu un strain decat cu asa copil.

| Miruna333 a răspuns (pentru Korkodeln):

Sa stai ca un parazit pe banii si eforturile lor? De pe lume vii? E un copil! Toti copiii sunt paraziti? Oamenii aia si-au asumat sa creasca copii. Dar se pare ca la al doilea s-au plictisit si au lasat responsabilitatea pe alti oameni.
Doamne fereste, cum sa iasa la club la 17 ani, mai bine ii spui sa aiba grija de un copil. Atata timp cat nu este copilul ei, nu ii poti reprosa ce are mai bun de facut decat sa stea cu acel copil.

| Madaxo97 a răspuns (pentru Korkodeln):

Copiii nu cer să se nască pe acest pământ, părinții sunt cei care decid să îi aducă pe lume și trebuie să își asume tot ce înseamnă asta. Nu faci primul copil cu gândul că il faci să fie bonă pentru al doilea. Un ajutor înțeleg, să stea cu fratele ei câteva ore pe zi, 4, 5 ore, așa da, dar de la ora 6 dimineața până la 8 seara sunt 14 ore de stat cu copilul, pun pariu ca mai mult de atât pentru ca părinții vin obosiți de la servici și vor odihnă și tot sora va sta cu copilul, un copil de 2 ani care este foarte energic, uneori enervant, plângăcios, mofturos, poate ai copii și știi cum e, dacă nu ai încă, o sa vezi ce înseamnă când o sa faci si tu copii.
De asemenea, nu faci un copil ca în momentul când face 18 ani și nu îți mai convine de el îi dai cu șutu în fund pe ușă afară, trebuie toată viața susținut și iubit, că doar e copilul tău. Când il faci îți asumi ca poate ieși orice din el, inclusiv un criminal, homosexual, bețiv, afemeiat, etc, deci dacă fata vrea să se distreze în loc sa stea cu fratele ei, e treaba ei, ea nu a cerut să se nască pe acest pământ, are tot dreptul să facă fix ce vrea ea cu viața ei, la fel ca noi toți, nu poate fi obligată să stea cu fratele mai mic ca altfel dacă nu vrea să își facă bagajele să plece, e cea mai proastă mentalitate. Părinții cresc copiii, nu frații cresc copiii.

| Korkodeln a răspuns (pentru Madaxo97):

Desigur, parintii aia muncesc de la 6 la 20 ca sunt workaholici si nu le pasa de copii lor, nu pentru ca probabil au probleme financiare grave pe care slampeta asta care se vaita pe aici nici nu stie de ele, ca parintii incearca sa-i protejeze si sa le asigure viitorul.
De ce altfel ar munci cineva atatea ore pe zi, ca nu mai ai timp nici sa traiesti, darmite sa cheltuiest banii, tot pentru copii o fac.

Iubirea e cu dus si intors, copilul care nu te iubeste ca parinte si nu face nimic pentru parinti si familie nu ai de ce sa te strofoci pentru el, e un esec, te sacrifici si faci totul pentru un copil care te iubeste si te ajuta, nu o putoare nerecunoscatoare care sta ca un parazit si doar consuma, as pune pariu ca daca o sa faca ea copii, ii va lasa la bunici, ca "e de datoria lor sa isi ajute copii...", dar ma rog, viitorul ne va spune cine a avut dreptate.

| Madaxo97 a răspuns (pentru Korkodeln):

Iubirea nu e cu dus și întors când vine vorba de propriul copil, e de datoria ta ca părinte, ești obligat să îl iubești indiferent ce se va alege de el în viața, indiferent dacă e bun sau rău, prost sau deștept etc, din nou, tu ca părinte ai decis să il aduci pe lume, el nu a cerut să se nască, de aceea ei ca copii nu ne datorează nimic nouă ca părinții. Fata aia, putoare nerecunoscătoare cum îi spui tu, este și ea tot copilul lor, creația lor, produsul educației lor. Nu trebuie să sufere ea pentru lipsurile părinților, nu e treaba ei ca au datorii sau probleme, dacă știau acest lucru, trebuiau să nu mai facă un copil dacă erau așa strâmtorați financiar, nu să pună uriașa responsabilitate a creșterii unui copil mic în cârca ficei lor. E vorba de 14 ore pe zi, eu am copil de 6 ani și stiu cum este acea perioada, între 2-5 ani copilul te solicita cel mai mult și fizic și psihic, este la stadiul de toodler, explorează, face prostii, plânge, vrea mereu câte ceva, daca era un pic mai măricel copilul să fie cât de cât independent pe la 6-8 ani, așa da, dar la vârsta ei să stea cu un copil de 2 ani atâtea ore nu mi se pare normal, o va termina psihic în primul rând. O să vadă ce stresant e și nici nu cred ca își va mai dori vreodată copii după experienta asta.