Am 18 ani si sunt virgina, nu simt nevoia sa fac acest pas si mi-e si frica. credeti ca este vreo problema? recent am iesit dintr-o relatie de aproape un an, din cauza ca nu am vrut sa fac pasul asta...

Pai intr-un fel este faptul ca tu nu ai avut incredere in partenerul tau sa mergi mai departe cu el si sa iti asumi niste riscuri pentru el si in acelasi timp pentru tine, sa fi virgina nu e rau dar sa fi virgina doar ca iti este frica e ceva, pentru o frica mica ai pierdut o relatie (dar depinde daca insemna ceva cu adevarat pentru tine) in general e bine sa gasesti baiatul care sa se dedice tie daca chiar vrei sa stai asa, nu e o solutie, dar ai totusi 18 ani ceea ce nu e mult.Eu am 16 si pot spune ca o gramada de fete de 17-18 ani pe care le am in liceu nici macar nu sunt intro relatie... nici eu dar consider ca, conteaza sa faci mai intai ceva stabil in viata, dupa ai tot timpu...

Dac tu ai simtit ca nu trebuie sa faci pasul,ai procedat corect, refuzandu-i cererea unui mascul in calduri.Iar el, daca nu a stiut sa-ti respecte dorinta, doar el a vut de pierdut! Fete care sa-i satisfaca poftele, vad ca sunt la tot pasul, de pe la 12-13 ani.Dar o fata, cu capul pe umeri, serioasa, care stie cand trebuie si este pregatita sa fac pasul acesta, mai rar gasesti.

Nu ai nici o problema . E perfect normal sa astepti momentul si partenerul potrivit. Frica va disparea cand vei fi pregatita.

Salut.

Virginitatea este un dar preţios cel poţi oferi doar o singură dată în viaţă, doar unei singure persoane. Nu te-ai bucura să-l poţi oferi persoanei cu care ai dori să-ţi trăieşti întreaga viaţă, adică soţului tău?

Din păcate, azi virginitatea este privită mai degrabă ca un defect de care trebuie să scapi cât mai repede, decât ca un avantaj. Dar, dacă privim atent, care sunt rezultatele atitudinii permisive în ce priveşte relaţiile sexuale? Legături superficiale doar pentru sex, destrămarea căsătoriilor din cauza infidelităţii ş.a.m.d.

Când m-am căsătorit am fost bucuros ştiind că soţia mea nu a avut pe nimeni altcineva, astfel mă bucur de o relaţie conjugală plăcută şi trainică, lucru care ţi-l doresc şi ţie pe viitor.

Cele bune!

E frumos sa faci dragoste, cu persoana potrivita, dar la urma, doar femeile stiu cat au de tras dupa. Nu baietii trebuie sa ia AC, nu baietii trebuie (chiar trebuie?) sa faca un avort, hai sa nu o mai lungim.
Ai luat decizia cea mai buna.

Bine ai facut.si spune-i blegului asa; daca eu pretuiesc pentru tine cat un f.tai si dragostea ta pentru mine vesnica, mare, minunata, costa atat de putin atunci adio si n-am cuvinte.

Bună.

Ai făcut foarte bine luând această decizie. Nu merită să faci compromisuri pentru nimeni. În viaţă trebuie să te gândeşti la binele tău înaintea altuia. Să faci pasul acesta doar cu persoana potrivită la momentul potrivit.

Numai bine!

Dacă vei accepta "astăzi", atunci "mâine" vei povesti cum… "un magar acum un an şi-a bătut joc de mine!"… Cum crezi că e mai bine?

După comportamentul pe care spui că l-a avut, poti intelege ca el nu a dorit decât un singur lucru, pe care daca l-ar fi obţinut, "iubirea" fata de tine şi tu ca persoana (pe langa faptul ca ai fi fost "la cheremul lui") ai fi devenit lipsită de interes lipsita de entuziasmul care îl ţine pe un bărbat lângă o femeie (mai cu seamă o viaţă întreaga).

În general, o fata ar fi putea intui faptul că prin consumarea relatiei intime inainte de casatorie (implicit prin păcat) îşi va pierde atuurile în faţa lui din cel puţin trei motive:

1). Păcatul pătează relaţia, o umple de amintirile neplăcute ale "compromisului", ale faptei imorale. Iar cu acestea nimeni nu se mândreşte. Nici măcar un libidinos ca el;

2). Dacă un anumit băiat e în stare să ceară unei fete dezonorarea, renunţarea la demnitate, înseamnă că nu vede în ea o relaţie de durată şi că nu o iubeşte şi respectă câtuşi de puţin!
Înseamnă că el ridica necesitaţile sale fiiologice deasupra valorii persoanei de lângă el, deasupra oricărei preţuiri pe care ar putea-o avea faţă de ea.

3). Te poti gândi că nu este la voia întâmplării faptul că pentru începerea vieţii intime, Dumnezeu a lăsat căsătoria şi nu altceva. Motivul este justificat prin consecinţe şi nu prin capricii...
Niciodată păcatul nu a stat la baza armoniei, iubirii şi respectului. Mai ales o relatie anterioara celei cu soţul tău...

4). O relatie anterioara celei cu soţul lasă amintiri în "căminul conjugal" asemeni unor postere vechi ce rămân definitive.
Celălalt le va resimţi într-un mod dureros mai devreme sau mai târziu, dar în mod sigur le va resimţi într-o zi...

Acest libidinos de care spui, sa stii ca tot l-ai fi pierdut in momentul in care ai fi cedat compromisului...

Dacă respect nu e, nimic nu e! Dacă un băiat nu mai simte că are motiv să respecte o fată, nu va mai avea absolut nici unul s-o iubească sau să rămână cu ea!

O fată nu are voie să se lase a nu fi respectată. Trebuie să pretindă asta. Dacă nu o face, şi-a semnat în schimb condamnarea la a fi "folosită", umilită şi nefericită...

Băiatul ăsta nu vrea decât să te folosească o vreme, pentru ca apoi să scape de tine ca de „un obiect de unică folosinţă"!

Tine minte, un baiat nu iubeste o fată dacă nu o respectă!

Daca fostul tau iubit te-a parasit pentru asta este din cauza ca probabil isi dorea sex nu altceva... daca te placea cu adevarat avea rabdare cu tine si te intelegea... Daca iti e teama sa faci sex este din cauza ca nu esti inca pregatita, Ia-o usor!