Am 20 de ani si nu prea am prieteni si nu ma distrez mai deloc si nu ma pricep sa socializez, sunt inchis in mine, timid si anxios. Credeti ca daca ai mei nu ma lasau sa fac ceva pe cont propriu poate sa fie de asta? Adica mereu ma suna si ma protejeaza ca la 10 ani chiar si acum si mi-e teama sa nu ajung un ratat care sa depinda de ei toata viata. Am incercat sa le spun ca vreau sa ma descurc pe cont propriu si ei se rad si zic ca fara noi nu reusesti nimic. Nu vreau sa ma mai afecteze mentalitatea asta a lor de pe vremurile 90, eu vreau sa fac multe lucruri si nu ma lasa, nici macar sa ma duc afara si daca ies ma tot suna in 5 minute de 10 ori si am observat ca tot timpul am fost mai inapoiat in viata sa zic asa fata de altii. De exemplu prietenul meu avea voie sa faca mai multe ca mine si era mai evoluat in viata (ma refer ca a stiut ce e aia bautura sau sa mergi la club, in sensul in care eu nu am avut parte de nimic din toate astea, sa zic asa el era experimentat cu viata si distractia oarecum). Plus de asta, nu am voie sa ma imbrac cum vreau eu, zice ca sa nu ies asa afara din casa si daca m-ar prinde ca beau sau fumez nici nu mai zic, eu nu vreau sa fiu cum vreau ei sa fiu, vreau sa ma distrez, sa ma bucur de viata, sa nu imi pese de ce zic ei si sa nu mai ma sune atata naiba, pot sa fac orice vreau si daca ma vad aia e. De exemplu daca vreau sa fumez cu fata de ei in casa, fara sa ma intereseze ce zic ei, sa imi aprind tigara linistit si sa fumez sau cand sunt ei la munca sa pot fuma linistit si cand vin acasa sa nu ma ia la rost ca de ce miroase asa, ca ai fumat sau din astea si sa imi pun bautura linistit in frigider fara frica ca mi-o arunca.

La 20 de ani nu mai depinzi de nimeni si nu te mai tine sau controeaza nimeni.
Daca nu stiai, esti MAJOR de la 18 ani si ai voie sa faci ce vrei, sa te imbraci cum vrei, sa mergi unde vrei si sa traiesti cu cine vrei, doar sa fii capabil sa-ti cauti de munca, si sa te muti cu chirie.
Atata vreme cat stai cu parintii ai obligatai sa-i respecti pe ei si regula casei lor.
Daca nu-ti convine, nu te plange, fiindca nu-i nimeni vinovat decat tu: ia-ti valiza si pleaca in lume, ca nu te poate retine nimeni, nici macar Politia.

Cauta un job, muta te cu chirie. Dacă nu se poate sa te muți încearcă să ți faci prieteni si sa mai iesi cu ei. Nu trebuie să fumezi că sa para ca faci ceva matur, tu trebuie să te descoperi pe tine, sa te maturuzezi sa faci ce ți place. Trebuie sa ai activitate, te duci la sala, cursuri, job, ia ți un pic viata in mâini și încearcă să devi independent

"eu vreau sa fac multe lucruri si nu ma lasa"
Lucruri cum ar fi ce? Nu esti destul de matur pana la varsta de 30-35 de ani.
In primul rand inceteaza sa mai dai vina pe parintii tai ca ei nu au nici o vina ca ai ajuns tu virgin si fara prieteni la varsta asta, nu o zic ca pe o criticala ci ca pe un sfat bun. Pe langa ca esti inchis in tine asta iti afecteaza si mai tare anxietatea.
Eu zic sa meditezi bine, bine asupra ta si sa nu mai asculti de gura lumii.
Nu trebuie neaparat la 20 de Ani sa fi "independent" fiecare se maturizeaza cum poate, altfel o sa ajungi sa crezi ca esti ratat si incomplet pentru toate nimicurile numai pentru ca altii ti-au bagat in minte chestii inutile.

E complicat sa iti dau un sfat pe baza putinelor informatii despre tine.
In primul rand, nu imi dau seama ce fel de statut ai ( esti student / muncesti? ).

Daca esti dispus sa iti schimbi situatia, incearca sa te angajezi undeva ( eventual part-time ) pentru a avea o situatie financiara care sa iti permita sa fii oarecum independent de parinti.
Ai putea sa vezi ce inseamna sa castigi bani, sa inchirieri o garsoniera si sa iti gasesti o prietena ( de preferat intr-un cadru real nu Tinder / Facebook ).

Sau castigarea banilor ar putea fi pur si simplu o etapa din dezvoltarea ta care ti-ar aduce doar experienta.
Iar la varsta ta "experienta face diferenta" asa cum ai constatat si tu.

Bafta