Am 21 de ani si de cand ma stiu ma confrunt cu probleme in ceea ce priveste prietenii/ socializarea. De mica am fost foarte timida si retrasa si nu pot spune ca m-am apropiat vreodata de cineva in mod special. Putinii prieteni pe care i-am avut crescand, s-au risipit repede pe parcurs. Intotdeauna am fost extrem de afectata emotional si psihic de faptul ca nu ma pot apropia de nimeni. Cred ca la un moment dat in timpul scolii generale am suferit si din cauza unei depresii neconfirmate din aceasta cauza. In clasa a 8-a am descoperit si eu internetul, si de acolo pana la a lipsi de la scoala saptamani in sir, pentru a petrece mai mult timp cu prieteni facuti online, in secret, n-a fost decat un pas. Iar apoi, cand s-a aflat, situatia a devenit si mai rea: toata lumea ma evita stiind ca mintisem public despre ce faceam cand nu eram la scoala. Am fost complet izolata. Nu cred ca mi-am revenit vreodata complet dupa acel episod, si pe toata durata liceului m-am simtit chiar si mai singura...
Sunt o persoana optimista, care incearca tot timpul sa gaseasca un motiv sa rada. Vreau sa cred, cel putin, ca nu am ranit niciodata pe nimeni, nu sunt rea, si incerc mereu sa ajut cum pot pe oricine pot. Pe parcurs mi-am mai pierdut chiar mult din timiditate cu toate ca nu pot schimba temperamentul meu introvertit. Dar cu toate astea nu reusesc sa-mi fac prieteni de durata si sufar foarte mult din aceasta cauza. Ce e in neregula cu mine?
Din toamna voi incepe primul an universitar in strainatate, dar as vrea un sfat, ceva, nu stiu nici eu... O idee despre ce pot face pentru a putea sa imi fac prieteni si sa-i pastrez? Stiu ca nu exista retete pentru asa ceva. Dar voi ce sfaturi mi-ati da?
Buna, Windancer!
Dupa parerea mea, nu tu esti de vina in totalitate ca iti pierzi prietenii. De fapt, nu esti deloc vinovata ca asa te-a dat Dumnezeu, mai retrasa. Si eu am avut prieteni si prieteni, care s-au scuturat ca o floare si un disparut, si asta nu fiindca nu as fi o fire sociabila, sunt dar nu exagerat, cu masura. Si am ajuns la parerea ca, oamenii din ziua de azi isi fac prieteni doar fiindca au nevoie de ceva sau isi aleg persoanele pline de golaneala, ca sa faca lucruri iesite din comun. In momentul de fata, am cativa prieteni dar buni si asta fiindca asa a fost sa fie. Nu ar trebui sa fii complexata absolut deloc, lumea e rea, daca intr-adevar iti erau prieteni, ramaneau alaturi de tine chiar daca nu esti curva. Ma exprim in acest fel deoarece acum doar aceste tipuri de fete sunt preferate, cica socializeaza dar noaptea fac alte lucruri. Chiar daca esti mai retrasa, cine e sa te placa te place pentru finetea ta, pentru felul tau mai timid, chiar si pentru aspectul fizic. Nu trebuie sa ii cauti tu, prietenii vin si din pacate, daca sunt falsi si pleaca. Asta-i viata!
Insa, eu sunt dispusa sa vorbesc oricand cu tine, si sa iti dau orice sfat cand ai nevoie.
Ma bucur ca ai facut pasi pentru o viitoare cariera, o sa iti gasesti si jumatatea daca nu ai gasit-o si prietenii adevarati vor veni, ceea ce trebuie sa faci este sa vorbesti cu grija fara a parea ca ascunzi rautate sau sa-i privesti intr-un anumit fel.
Daca vrei, poti sa ma consideri "cea mai buna prietena" si sa vorbim despre absolut orice, sunt sigura ca sfaturile mele iti vor alunga orice urma de indoiala despre ceea ce esti.
Răspunde
In ziua de azi daca nu tipi in gura mare, daca nu esti prost ca o scandura si nu injuri marinareste si non stop, esti marginalizat, cum ai spus si tu.:/ Si prea multi asa-zisi prieteni nu te apreciaza cu adevarat. Multa lume sunt sigura ca ma considera o "mamaliga" 
doar pentru ca nu au rabdarea sa stea sa ma cunoasca sau in cel mai bun caz spun ca sunt mult prea copilaroasa pentru varsta mea. Cred ca am ajuns si eu la concluzia ca sunt genul de persoana pe care nu oricine il apreciaza sau "il inghite". Dar daca nici ei nu sunt genul de oameni care sa acorde minimul de respect, poate e mai bine daca nu i-as avea ca prieteni pana la urma... 
Multumesc de raspuns si sfaturi si oferta de prietenie. Sper sa ne auzim 
Răspunde
Probabil, te considera o "mamaliga" ca nu esti ca ei, asta-i doare cel mai tare! Tu sa-ti alegii prieteni, dupa cum a spus un utilizator mai sus sa fie sus ca tine, inteligenti si cu alte calitati care sunt sigura ca le ai dupa cum scrii.
Sigur ne vom mai auzi! :*
Asta e, nu vom putea niciodata sa multumim pe toata lumea...
Multumesc din nou pentru vorbele frumoase.
See you around.
Ordonare:
După relevanţă
Vrei un sfat? Fii indiferenta. Gandesti prea mult. Nu cred ca esti o persoana introvertita, cred ca te-ai obisnuit cu asta si asa ti se pare mai usor.
Fii sociabila, fii tu insati si sigur ai sa-ti faci prieteni.
Renunta sa te axezi pe trecut. Fa-ti viata acum. Ai crescut, te-ai maturizat si cum ai spus si tu, ti s-a risipit timiditatea. Actioneaza. fii comunicativa, implica-te!
Răspunde
Sunt fel de fel de greşeli şi mici tensiuni care pun la încercare o relaţie de prietenie în timp. E nevoie să ţii mult la acea relaţie de prietenie pentru a avea răbdare, pentru a sacrifica orgoliul, pentru a acorda bunavointa…
Trebuie să te asiguri că partenerul de viaţă poate fi capabil să îţi fie şi prieten, şi un bun sfătuitor. Viaţa ne va pune în faţă atât de multe provocări încât e nevoie putem colabora permanent cu cei de lângă noi, sau, cei de lângă noi să fie capabili să colaboreze cu noi în momente critice în care vom fi nevoiţi să ne situăm.
Se spune că poţi consuma un sac de sare lângă o persoană, îi poţi sta alături mult timp fără să ajungi să o cunoşti în mod concret. Şi asta pentru că nu am văzut-o (sau nu am vrut să o vedem cum se manifestă în situaţii critice…
De abia atunci vom afla cine sunt cu adevărat cei din preajma noastră, sau ce reprezentăm noi pentru ei…
De cele mai multe ori asta se întâmplă cam târziu...
Este necesar să fim deschişi, prietenoşi, pentru a ni-i face pe TOŢI cei din jurul nostru prieteni, pentru a ne face viaţa mai uşoară (chiar dacă nu toţi vor trece de-a lungul timpului "probele" prieteniei).
Este necesar să-ţi faci prieteni buni. Este întotdeauna nevoie de ei (deşi se spune că în viaţă poţi avea doar unul sau doi prieteni cu adevărat buni, la bine şi la greu, mai mulţi de atât fiind un lucru foarte rar, depinzând de firea noastră).
În ciuda tuturor deamăgirilor vieţii avem nevoie de a acorda mereu şi mereu şanse şi încredere (în limitele demnităţii şi ale socializării umane) celorlalţi pentru a ne întreţine astfel armonia şi propriul echilibru.
Pentru a ti se confirma firescul, normalitatea unei relatii de amiciţie, de prietenie, trebuie ţinut cont că prietenia pune la încercare o serie întreaga de valori interrelaţionale: interesul faţă de binele real al celuilalt, interesul faţă de binele moral, faţă de sănătatea şi priorităţile reale ale celuilalt, sacrificarea aparenţelor pentru a pune pe primul plan sinceritatea în legătură cu defectele celuilalt pentru a-l susţine în corectarea lor, delicateţea, empatia, evirtarea refuzului direct (în privinţa lucrurilor de bun simţ care pot fi făcute spre binele celuilalt), petrecerea timpului împreună, cunoaşterea, confidenţialitatea, încrederea, etc...
Pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi articole utile. E chiar un filmulet despre prietenii adevarate. Sper sa iti fie utile si mult succes la universitate.
M-am uitat pe raspunsurile tale, si pari o fetita inteligenta, asa ca nu e de mirare ca nu ai multi prieteni. Probabil ca nu te multumesti cu orice.
Nu pari a crede in soarta, in "everything happens for a reason", deci nu o sa-ti zic nimic legat de asta, dar daca te vei duce in Anglia sa studiezi, e posibil sa intalnesti multi oameni like minded din diferite tari. Deci poti lega prietenii noi, afla despre culturi noi, si asa mai departe. E o perioada foarte buna a vietii tale, chiar daca nu realizezi asta acum.
Poti incerca sa iti faci prieteni online, e mai simplu, mai usor si nu sunt asa probleme daca esti timida. Zici ca ai mai avut prieteni online, nu ii mai ai? Nu ai tinut legatura cu ei? In rest incearca sa fi mai sociabila, ajutatoare, sa participi la activitati unde sunt tineri, distractii.
Am avut prieteni online in trecut. Dar de cand cu evenimentul din clasa a 8-a am fost incurajata sa petrec putin timp pe calculator si mi s-au impus restrictii. Evident, si prieteniile de atunci s-au pierdut. Am avut si altii dupa aceea, si am si acum, dar nu e la fel. Acum, cei de varsta mea nu au atat de mult timp de conversatii, se procupa cu proprii prieteni din viata reala, studii, etc. Incerc pe cat posibil sa ma integrez undeva. Dar e doar putin dificil, tinand cont ca e totusi nevoie sa fii parte dintr-un grup de unde sa poti incepe sa faci conexiuni.
Gandeste-te ca daca mergi acolo, n ute cunoaste nimeni. Poti cine vrei, de la o persoana retrasa, la una nebuna si petrecareata. Poti cine vrei, nimeni nu te cunoaste, doar tu ii faci sa cunoasca ce vrei tu.
Multumesc de sfat. E o idee buna
Pai... Socializezi mai mult, îi ajuți, le dai sfaturi, fii amuamuzanamuzanta, respectuoasa, zâmbestele mereu. Chiar dacă ei nu îți vor zâmbi înapoi sa știi că s-au simțit foarte bine. Fii prietenoasa si ieşi mai des cu diferite persoane prin oraş. Ai putea chiar sa îţi cumperi un câine. Încearcă să te înfrumusețzi, puţin tus rimel si creion alb de ochi. Parul frumos si îngrijit. O vestimentație eleganta.
(Nici nu stii ce mult as fi vrut un caine daca n-as fi locuit la apartament.)
Incerc mereu sa am grija de mine, ca e adevarat ca imaginea conteaza. Poate ca aparentele inseala, dar sunt importante.
Dar e curios ca totusi, paradoxal, ai nevoie de un grup de cunostinte deja existent, ca sa poti cunoaste mai multa lume., Hmm.:/
Welcome to the club!
Stii, a fi mai retras sau introvertit nu e un lucru rau, desi societatea de azi are ideea asta infipta asa in minte ca daca esti mai retras sau mai timid esti prost. Si eu ma simteam mereu presat (de retele de socializare, de parinti) ca nu am prieteni cu care sa ies, doar niste cunostinte trecatoare. Daca nu simti nevoia sa socializezi, n-o face. Daca o fortezi, o sa iasa fals si probabil o sa te simti si tu ciudat. Eu am terminat primul an de facultate si am intalnit oameni (poate chiar prieteni, pot sa spun) care ma accepta asa cum sunt si nu-mi reproseaza ca sunt tacut uneori si nu ma intreaba ce s-a intamplat cu mine. Ceea ce vreau sa spun e sa nu te schimbi in ceva ce nu esti. Concentreaza-te mai mult pe ce-ti place tie sa faci, dezvolta-te. O sa intalnesti si oameni potriviti. Asa zisii prieteni sunt supraapreciati. Odata ce simti nevoia de a nu avea prieteni, esti sigura pe tine, pe ideile tale, pe pasiunile tale, atunci poti sa-ti faci prieteni adevarati (stiu ca suna ciudat, da' asta simt c-am invatat despre mine).
Numai bine. https://www.youtube.com/watch?v=WC5FdFlUcl0
Si eu imi bag picioarele in oameni cateodata, sa zic asa. Uneori ma gandesc ca nu merita toata investitia daca numai eu ma stradui sa depun eforturi, iar cealalta persoana nu, chiar daca ramane acea neimplinire...
Cat despre partea cu a fi fals nu stiu ce sa zic. Unii spun ca e bine sa incerci sa mimezi o atitudine putin mai extrovertita, atat cat macar sa te scoata din zona de comfort. Ca nu ar f vorba de cum te simti tu ci de cum cred ceilalti ca te simti. Daca le dai o impresie buna de om increzator, te vor trata ca atare. Si-apoi cu cat repeti ceva, iti devine un obicei. Dar nu stiu... Daca eram experta in psihicul uman nu mai eram aici.
Dar multumesc mult de sfaturi. Chiar mi-a placut melodia!
Salut,sincer dupa mesajul de la misterioas a nu stiu daca ar fi potrivit sa-ti mai spun eu ceva mai ales pentru ca sunt baiat \, dar uite cum sta treaba:intr-o oarecare masura semanam, si eu de cand ma stiu am fost timid si eram baiatul cuminte din cartier
si din gasca, de mic desi eram un baiat timid formam o legatura cu fiecare persoana pe care o cunosteam si ma intelegeam de minune cu toti, dar se tot intampla ceva si nu puteam sa mi fac acei cei mai buni 3-4 prieteni iar cei pe care i-am avut au plecat asta mi s-a intamplat toata viata,acum am format acele legaturi de prietenie adevarat,eu
spun ca un nou inceput e un lucru bun,cat despre intrebarea ta este simplu:fii tu insati cu bune si rele,orice s- ar intampla nu minti despre cine esti,cat de bogata esti sa-u nu, intr-o idee fii sincera, daca te accepta inseamna ca-ti sunt prieteni adevarati, nu te schimba pentru a fi prieten cu cineva anume nu merita prietenii vin mereu, pana la urma prietenia inseamna incredere reciproca, stiu ca deja ai cu cine vorbi dar daca mai ai nevoie de o opinie mai vorbim, sall!
Da, e mai bine sa gasesti pe cineva pe aceeasi lungime de unda cu tine decat sa fi fals, intotdeauna. Acum, cine stie ce frecvente radio, ce semnale extraterestre transmit eu lumii din jur. )
Multumesc de sfaturi.
Buna asta, nu-ti fa probleme o sa-ti gasesti gasca de martieni cu care sa te intelegi ), stii cum se zice ca sa obtii ce-a ce iti doresti ai nevoie de rabdare, sinceritate si implicare si ca tot zici ca pleci in Anglia sigur o sa-ti gasesti prieteni sau uitate la frankenstein poate iti vine vreo idee!
Asa sper si eu .
Frankenstein? La ce anume te referi? o.O
Bună. Nu trebuie să suferi sau să faci o mare problemă din acest lucru. Ideea e ca "niciodată nu exista cel mai bun prieten sau un prieten pe care il vei avea mereu". Să o luam altfel. Nu te-ai gâdit vreodată că oamenii din jurul tău te invidiază pentru ceea ce esti tu? Sau că ei cred că ești la un nivel mai înalt astfel vrând să te coboare psihic? Este o variantă. Nu este nici o problemă că până acum nu ți-ai găsit prieteni adevărați, dar în același timp acest cuvânt "adevărați" nici măcar nu este adevărat într-o prietenie pentru că nimeni nu va pune binele tău înaintea binelui lui.
Acum că vei pleca în străinătate, poate acolo îți vei face prieteni cu care vei putea ieși la un suc, cu care vei împărții aminitir, dar nu fi supărată. M-ai ai încă 60 de ani, dacă nu chiar mai mult, de trăit. Vei trece prin multe în viața aceasta rea. Nu te lăsa doborâtă psihic de niște persoane care te izolează pentru ca asta înseamnă că tu ești mult mai presus de ei în ochii lor.
P.S: Acest sfat pe care ți-l-am dat l-am învățat de la mama mea, sper să te ajute.
Si ce spui tu e adevarat. Stiu ca poate nu e un capat de lume, dar te compari cu altii de varsta ta chiar si inconstient si parca observi ca ceva nu e in regula cu tine.Sunt tot felul de asteptari, standarde sociale care te pot face sa te simti nelalocul tau cateodata.
Dar e drept ce spunea mama ta. Toate la timpul lor. Si cum zice si a mea: "ciunta nu esti; proasta nu; ai tu cateva gaze pe cap dar s-a gasi in lumea asta cineva si pentru tine" )
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
