Am 22 de ani si tocmai am trecut printr-o despartire de o fata de 29 de ani, dupa o perioada scurta de timp "impreuna".
In ciuda faptului ca paream destul de "sortiti" unul pentru celalalt si ca am mai multe in comun cu ea decat am avut intr-o relatie de 6 ani, diferenta de varsta ne pune in stadii diferite in viata. Eu inca incerc sa imi construiesc un viitor, ea deja doreste sa isi construiasca o familie foarte mult.
Ea si-ar dori sa aiba un copil in urmatorii 2-3 ani, pe cand eu, dupa ce deja am incercat sa "ne intalnim la mijloc", am decis ca as putea sa fiu pregatit in 5 ani.
Desi este o diferenta mica in final, care teoretic ar putea fi rezolvata, ea se simte intr-o pozitie in care, desi acum ne intelegem de minune, in continuare se expune la un risc - Poate ne despartim peste cativa ani si ea isi va fi pierdut tot acest timp, pretios pentru ea din punctul de vedere de a face un copil. Nu as putea sa o asigur despre viitor, desi mi-as dori cu tarie sa o fac.
In final, a pus capat relatiei pentru ca, oarecum evident, dorinta de a avea un copil este mai presus decat o relatie ce inca nu a avut durata necesara sa o faca serioasa (Pe principiul, mai bine sa ne despartim acum decat sa ne dam seama de asta peste ani si sa suferim mult mai rau).
As vrea in continuare sa fiu impreuna cu ea, intrucat imi e foarte greu sa accept ca nu putem fi impreuna datorita unui lucru care nu depinde de niciunul din noi (varsta).
Pare simultan ceva si irealizabil si foarte realizabil. Avem sanse sa ne impacam? Cum vedeti eventuala rezolvare?
Ordonare:
După relevanţă
Era normal sa se intample asta. Tu la 22 de ani nu aveai ce sa ii oferi decat putina „tinerete" sexuala. Daca vrea un copil, e clar ca il vrea cu cineva cu stabilitate financiara.
Va trebui sa accepti asta. Daca inca vrei cu ea, se pare ca inca nu esti matur si nu intelegi cum merg treburile in asemenea situatie.
Răspunde
Fiul unei bune prietene s-a insurat la 19 ani cu o fata cu 5 ani mai mare, acum are 23 de ani si au deja o fetita de 2 ani.E un tata foarte bun, se ocupa impreuna si de o afacere, maturizarea si responsabilizarea sunt alegeri proprii.Are dreptate fosta prietena, daca nu vrei sa alegi sa iti asumi responsabilitatea unei familii si a unui copil si-ar pierde vremea, mai vine cauta cat mai repede pe altcineva.
Era de asteptat o despartire, ca tu esti inca copil la 22, gata sa mai zburzi, iar ea este femeie in toata firea, care vrea casa, casnicie si copii ca are 30 de ani.
Relatiile de acest fel, cand baiatul este mult mai mic de varsta, nu au niciodata viitor fericit, fiindca copilul din tine se maturizeaza mai incet si realizezi la un moemnt dat ca tu esti foarte tanar si vei distractie, asa cum colegii si prietenii tai sunt inca holtei si se distreaza cu pustoiace.
In opinia mea relatia aia nu prea are cum sa functioneze.
Ea e fixata pe un lucru, tu pe alt lucru.
Daca tu cedezi, o sa ai regrete in viitor, ca poate te-ai grabit.
Daca ea o sa cedeze, s-ar putea sa regrete in viitor, ca "i-a trecut timpul".
Nu prea sunteti niciunul din voi sortit celuilalt dpdv al planurilor de viitor.
Fetele pana in 25 de ani, deja sunt cu gandul la copii, multe din ele chiar ii au pana in varsta aia, dar respectiva la 29... Cred ca e grabita foc.
La 29 de ani ea deja e realizata financiar?
Oricum, ideea e ca pentru o femeie e mai greu pe masura ce inainteaza in varsta. Sa ai un copil la 35 de ani nu e tocmai ideal si usor. Deci inteleg graba ei. Ce nu inteleg este cat de "inapoi" consideri ca te-ar da un copil in vederea realizarii profesionale.
De asemenea...tu vrei un copil cu ea? Pentru ca mai degraba mi se pare ca nu prea te grabesti sa intemeiezi o familie cu ea ci doar vrei sa... pierzi vremea in ideea ca poate peste vreo 5 ani o sa dispara frica. Nu va disparea. Crede-ma. Un copil cel mai bine e sa il faci fara sa te gandesti prea mult. Eu nici dupa 2 nu pot spune ca sunt pregatita sa fac copii. 
))
Daca ea este stabila financiar si are si suport din partea parintilor sau a cuiva din familie...problema e doar ca tu nu vrei (ca iti e frica, nu esti sigur etc)
Gandeste-te bine si da-ti seama de ce nu vrei. Parerea mea sincera este sa o lasi in pace. Si ea si tu ...desi pareati facuti unul pentru celalalt, nu va iubiti cu adevarat. Daca va iubeati...tie nu iti era frica de o familie iar ea nu putea sa se desparta de tine indiferent. I s-ar fi parut groaznica viata fara tine in ea.
Ea este realizata financiar, eu nu.
Ma gandesc, totusi, ca toate variabilele legate responsabilitatile ce vin cu un copil, ar fi de preferat clarificate sau stabilite in avans.
Casatoria sau monogamia nu imi creeaza frici - Este singura persoana cu care am fost impreuna cu care imi pot vedea viitorul. Copilul? Da, imi creeaza frici. Pentru ca devine din start cea mai mare prioritate in viata si restul partilor iau trec pe plan secund. Nu vreau sa ii iau din posibilele oportunitati ale copilului pentru ca instinctele, sau mentalitatea mea, nu e una prielnica unui copilas. Nu vorbesc de o certitudine, vorbesc de o presupunere 
Am auzit de foarte multe persoane ca mine, care au ajuns sa faca copil mai devreme si nu regreta niciodata. Dar, nu toate cazurile sunt asa.
Asta e trist, ca eu imi doresc o familie cu ea. Si mi se pare oarecum penibil ca acesti 2-3 ani dintre conceptele noastre ideale pentru viitor ne fac sa nu putem sa avem acelasi viitor.
Nesiguranta mea fata de propria-mi dezvoltare si nesiguranta ei fata de. mine si de timpul ei ramas cumva ne-a adus aici.
Mersi pentru raspuns, am apreciat deschiderea ta.
Răspunde Ma repet...din pacate nu cred ca iubirea este atat de mare. Cel putin din partea ei. Adica inteleg dorinta de a avea un copil dar daca te iubea cu adevarat, nu putea sa renunte atat de usor pentru un..."poate"
Ai putea sa incerci sa o convingi ca o sa urmeze si treaba asta, "prin mult tact si diplomatie", si evident, vorbe dulci si frumoase. Cum zice si sofisis, dar si tu ai putea sa ii faci pe plac daca chiar o "mega-iubesti". ( mai ales daca nu functioneaza "vorbele dulci si frumoase").
Pare ca ati fost doua pietri tari si nu ati rezistat, asa pare din cele descrise. Cu incapatanarea e greu sa razbesti intr-o relatie. nu stiu daca ai incercat cu "tact si diplomatie", si pe acel concept " zic cum vrei tu, dar fac cum vreau eu". Daca nu functiona si chiar o "mega-iubeai", ii puteai face pe plac. Astfel, cedai tu si ea era in picioare, dar erai multumit ca iti satisfaceai iubita.
De ce pui conditii si nu lasi timpul sa curga? daca vezi ca fata isi doreste un copil cu tine peste 3 ani..pai peste 3 ani se schimba multe, mai ales mentalitatea ta..nu te mai grabi si zi ca ea si fa ca tine. Eu am 27 ani, imi doresc sa am o fata pentru relatie de lunga durata, in care sa am copii si familie.dar nu am parte..toate fug de acest factor..si tu te sperii.zi multumesc ca fata te vrea langa ea pe termen lung..altele vor doar sex, nimic serios. Sanse de impacare sunt, niciodata nu e prea tarziu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
