Am 25 de ani si de jumatate de an simt o rautate in mine, o ura. Nu mai pot manca la masa cu mama mea.

Simt ca si-a batut joc de mine. Ne-a lasat sa traim de mici cu un tata violent. Il lasa sa ne bata, sa o bata de fata cu noi, sa nu putem bea un pahar de suc, să invatam noapte sub plapuma ca sa nu consumam curentul. Sa petrecem orice Craciun, Paste sau sarbatoare in batai. Orice zi de nastere, sarbatoare sau eveniment in care aveam prilejul sa stam mai multe ore impreuna, se lasa cu scandal si bataie. Si mama nu a zis nimic niciodata. Acum am mai crescut, o bate mai rar, pe mine doar ma injura, nu are curaj sa dea in mine, nu stiu de ce. Oricum; ideea este ca de ceva timp am scarba de mama. Nu o mai pot privi in ochi. O vad ca o lașă care ne-a sacrificat pe noi(eu si sora), ca sa fie asa cum zice tata. Nu ne-a luat niciodata apararea, nu ne-a intrebat de sanatate, nu am avut niciodata pana acum vreo discutie mama-fata, despre iubiti, menstruatie, nimic. Nu e o femeie rea, insa o vad ca pe o lașă. Ma doare sufletul ca am ajuns sa o urasc atat de tare si ca nu o mai pot vedea in ochi, incat imi vine sa mor. O urasc mai mult decat pe tata, pentru ca simt ca ea ne-a lasat sa ne distrugem. Si toate sentimentele astea de cateva luni. Evenimentele sunt de o viata, insa abia acum am ajuns sa nu pot sa o mai vad in ochi, insa in acelasi timp imi e mila de ea, pentru ca ii este frica de tata si nu ii mai poate iesi din cuvant acum daca nu a facut-o la inceput.

Cum ma eliberez de ura asta si de durere, care nu ma lasa sa dorm de luni de zile si nu ma lasa sa ma simt om fericit oriunde si cu oricine as fi?

La varsta asta maturitatea ta cam lasa de dorit. Puteai pleca oricand de acolo daca erai bazata pe tine. Ceea ce nu prea se vede.

Doamne ce coincidenta, am fost in aceeasi situatie. Eu acum stau singur, dar mama si sora mea stau cu tatal meu vitreg alcoolic. Cat am stat cu ei, numa certuri, a sarit si la bataie, dar cat am stat in casa nu a lovit-o pe mama sau sora mea, sau cel putin cat eram eu acasa. De un an de zile am plecat, fiind aproape dat afara de el(prea mult de povestit). Am sentimente asemanatoare fata de mama, ma deranjeaza ca ii permite acum sa dea in sora mea, precum si in ea, ma enerveaza cand vad ca o mama, care ar trebui sa isi apere copilul cu pretul vietii, lasa sa se intample asa ceva. De mine nu imi pasa, am 22 de ani eu sunt mare, dar in continuare tatal meu o loveste pe sora mea si cand e treaz si cand e beat, si ea doar sta si se uita. La fel e si mama, foarte spreriata de el, nu are cuvant in fata lui, nu are curaj sa ii reproseze nimic, e prea speriata. Ar trebui sa te muti de acolo sa te calmezi o perioada, apoi sa privesti lucrurile si din alta perspectiva, aici iar e mult de spus. Da-mi un pm daca vrei sa vorbim, as avea niste lucruri esentiale sa iti spun.

Salut
Cunosc povestea asta,ceva asemanator am trait si eu (sunt un pic mai mica decat tine )
Doar discutand tu cu tine, vei gasi raspunsurile corecte
Cel mai bine e sa dai uitare trecutului, si sa ei viata de la inceput
Iti recomand un psiholog, te va ajuta foarte mult, peace and love

În primul rând,ar trebui să realizezi ca orice placere sau durere in viata asta este trecătoare.
În al doilea rând,încearcă să nu mai gândesti dramatic! Nu e vina niciunuia dintre voi si aici ii includ si pe ai tai părinți. Acum sunt in varsta însă nici in tinerete nu erau mai bine. Atunci au crescut sub mentalitatea altora si aici ma refer atât la propriile familii,cât și ale societății de atunci. Au crescut diferit,de aceea se si comporta altfel decât sunteti voi învățați. În comunism,oamenii erau nevoiți să se supună dar in acelasi timp bărbații erau nevoiți să devină mai duri, sa ia atitudine. Citeste despre statele comuniste, naziste sa vezi cam ce înseamnă atitudine intr-un asemenea stat.
Erau usor de influentat si asta in favoarea conducătorilor, ca si acum doar ca in prezent suntem manipulați subtil. În condițiile în care ești nevoit să i servești pe altii si nu poti fi un animal liber, ce crezi ca poate fi in mintea unor asemenea oameni obosiți si constrânsi? Fii puțin înțelegătoare! Nu i poti schimba. Ei se complac asa. Tu poti schimba doar ceea ce tine de tine, situația ta familială si materială pe care ti o clădești.

Ti s-a raspuns deja!
https://www.tpu.ro/......i-a-batut/

Ti s-au dat sfaturi bune data trecuta, degeaba scriem 10000 de comentarii daca tu vrei doar sa plangi de mila si sa nu faci nimic. Solutia e sa pleci de langa ea si sa faci TERAPIE. Simplu.

Am auzit de curand genul asta de poveste venita din partea surorii mele. O sa iti spun si tie ca solutia este la tine. Esti singura responsabila de fericirea ta din prezent. Daca nu o mai suporti, du-te la munca, ia-ti chirie, fa-ti o familie si vezi-ti de treaba. Nu te tine nimeni legata de familie si nu e nicio tragedie daca nu mai pastrezi legatura cu ei. Daca o sa faci asta, o sa realizezi de fapt ca tot nefericita esti pentru ca tu esti un om aiurea, bun de nimic. Ai 25 de ani, nu mai cauta scuze si vinovati pentru viata ta de rahat. Esti libera. Fa-ti tu o viata buna daca ai tai nu au fost in stare, dar ce crezi? Nici tu nu esti ins tare sa iti oferi o viata buna.

Salutări!

Off, știu prin ce treci, am trăit și eu o perioadă ceva de genu, e mult mai complicat decât pare a fi, tu trebuie să înțelegi că are motivele ei, dacă chiar simți că nu mai poți sta cu ea, pleacă pe cont propriu, sau fă ce simți..nu pot să îți ofer un răspuns radical.

Închide ochii și imaginează.ti ca ea nu mai este, imagineaza.ti ca nu o s.o mai vezi niciodată, n.o sa.ti mai vorbească niciodată, ca orice urma ai ei s-a dus, ce simti?
Pentru mai multe chestii eu mi.am creat un blog prin care am dezbătut mai multe subiecte si ceea ce simt sau am simtit vreodată
https://dinsufletpentrusuflete9.blogspot.com/? m=1

O urăști aiurea. Candva sper să înțelegi că poate ea s-a sacrificat pentru voi. Poate v-ar fi fost mai greu daca divorta, nu stiu.
Oricum, chiar dacă a greșit e mama ta.

"nu ne-a luat niciodata apararea,"
Daca va lua apararea lua si mai multa bataie.

"Cum ma eliberez de ura asta si de durere,"
Pleaca de acolo. Se arata de mult a fi o familie dezbinata. Daca lucrezi cauta o chirie. Daca sora-ta e majora si lucreaza o poti lua si pe ea.

Dar tu te-ai bagat vreodata pentru ea cand animalul ala de taica-tu o lovea?
Biata femeie, se pare ca mereu a fost ea singura impotriva tuturor, si tu tot pe ea o vezi naspa?
Crezi ca daca avea unde sa plece, nu pleca? Se pare ca adapostul tatalui tau a fost singura optiune pentru ea si na... Daca se ducea in Italia sau prin alte parti si va lasa cu el? Atunci vedeai tu bataie.
Nici nu pot sa ma pun la mintea ta cu asemenea ganduri.
La 25 de ani inca locuiesti cu parintii?
Da' pleaca dom'le de acolo, fa-ti prieteni, du-te in alt oras, in alta tara, invata o limba. Ce-o sa faci tu-n viata asta?
Dai vina pe maica-ta pentru esuarile tale.

Incearca sa uiti si sa intelegi, gandeste-te la ce e mai bine pentru tine si ce poti sa faci sa te ridici, incearca sa faci niste cursuri care sa te ajute sa catigi mai multi bani si sa ai o independenta finaciara, astfel incat sa poti sa traiesti singura o perioada, dupa care sa incepi sa te simti libera de orice constarngeri si sa intalnesi pe cineva care este la fel.

Solutia pentru problema ta este sa faci in asa fel încât sa nu mai locuiesti acolo. Poti sa iti faci un prieten sa locuiti impreuna sau cu chirie.La inceput pot sa locuiesti singura cu chirie.Alta solutie nu exista. Tatăl tau nu il poti schimba iar mama ta este la mana lui, îi este frica de el.

Eu chiar te inteleg, simti ca ai avut un start prost in viata, ca nu poti ajunge la fel ca ceilalti care au trait in puf. Ura fata de mama ta nu e reala, e doar un mod de ati arata nelinistea si ura interioara, care se datoreaza situatiei, nu mamei tale. Crede-ma ca stiu despre ce vorbesc, mult timp am simtit acest sentiment, si tatal meu o batea pe mama de cand aveam vreo 9 ani, eu plecam de acasa si stateam cu ceilalti baieti, iar cand ei plecau eu mai stateam pe unde apucam, imi era frica sa ma duc acasa. Am facut multe chestii gresite, dar acum, la 20 de ani, am facut o schimbare majora, sunt la facultate departe de orasul meu natal, si trag cum pot incercand sa-mi fac viata pe care mi-as fi dorit-o. Insa, cu toate astea, stiu si eu ca trecutul nu se sterge atat de usor, stiu si eu cat de greu e sa gasesti persoane cu care sa poti vorbi, pentru ca cei care au avut norocul unei vieti perfecte de la Dumnezeu nu pot intelege problemele astea. Solutia este la noi insine, noi singuri trebuie sa ne ridicam, pentru ca nimeni altcineva nu are interes in a ne ajuta, asta e adevarul la urma urmei. In schimb cea mai mare greseala e sa crezi ca nu poti face nimic, sa o iei astfel pe cai gresite. Asta vine de la un baiat care de mic, desi nu avea o situatie financiara neaparat nasoala, s-a "autodistrus" prin ceea ce credea, ce simtea, si ce a facut, dar acum lupta sa ajunga acolo unde isi dorea! Daca mai ai nevoie de intelegere imi poti da un mesaj in privat.

Nu mama ta e vina ci tatal tau incearca sa-i iei tot timpul apararea mamei tale si nu-l mai lasa pe tatal tau vitreg sa o bata.