Am 26 de ani si 4 frati o sora de 37 de ani,un frate de 29, o sora de 21, si inca un frate care e in Italia la munca la o fabrica care e si casatorit si are si 2 copii el are 39 de ani problema e ca tata ne a parasit cand eram mici eu din spusele mamei eram foarte micuţă aveam 4 luni si acum a venit la noi sa îsi ceara iertare dupa atatia ani eu nu cred îl pot ierta daca frati mei vor sa il ierte e treaba lor si acum cand a venit ne a zis ca el mai are 2 fete cu actuala sotie care o are a zis ca are o fata de 19 ani si una de 15 voi ce credeti ca ar trebui sa fac credeti ca ar trebui să îl iert că nu a fost prezent in viata mea si a fratilor mei atâţia ani?

Poate ar trebui sa stai jos si sa-ti deschizi creierul si inima, ca sa-i asculti povestea si sa afli de ce v-a parasit si de ce s-a intors acum, inainte sa te repezi fara sa judeci, sa tragi concluzii pripite pe care este posibil sa le regreti in viata.
Spui ca ai 26 de ani, deci esti suficient de matura ca sa gandesti, inainte sa iei o hotarare!

Suntem trecatori in viata asta! Nimeni nu stie viata omului!
daca a venit sa isi ceara iertare insemna ca a facut un pas important! Eu zic sa il asculti motivele pentru care va parasit. Uneori aparentele poot insela.
Eu zic sa va adunati cat mai multi frati si cei ai tatei la masa (sa zicem cu ocazia Pastelui) sa stati de vorba! Restul(si impacarea) vine de la sine!

1) eu nu l-aș ierta deși nu am fost într-o asemenea situație.
Insa cunosc persoane care sunt în situația ta, s-au întâlnit o dara cu el, si atât.

2) învață să creezi propoziții, sa te poți exprima logic.
Nu poti fi înțeleasă dacă tu faci fraze de 1000 de cuvinte, doar cu câte o virgula aruncata răzleț pe alocuri.
Exista propoziții, care se termina de obicei cu punct.
Acestea delimitează idei, acțiuni.

Orice hotarare iei nu este una gresita.
Nu ai de ce sa te simti vinovată daca este doar un străin pentru tine si nu doresti sa ai contact cu el.
De asemenea daca ai vrea sa il cunosti, iarasi nu este ceva anormal.
Faci exact cum doresti indiferent de ce fac ceilalti.
Un lucru este cert... daca el nu era tu nu te nasteai.
Este parte din tine si nu poti nega lucrul acesta.
In afara sa i multumesti ca ti a dat viata nu ai absolut nici o obligație fata de el.
Hotararea este la tine.
Toate bune iti doresc,

Faci cum simti tu. Daca poti sa-l ierti, il ierti. Daca simti ca nu poti sa-l ierti, nu-l ierta. Nu ar trebui ca deciziile tale personale sa depinda de noi. Mai jos eu vad in comentarii ca sunt tabere impartite. Unii vor sa-l ierti, si altii nu vor. Mi se pare stupid, pentru ca nu e treaba lor. In mod normal, da, e sanatos sa ierti si sa treci mai departe. Dar daca tu chiar nu simti ca merita sa-l ierti, atunci nu te forta sa o faci. Orice lucru pe lumea asta care este facut cu forta, e aiurea.

Dragă Adelina, știu cum te simți. Și eu am crescut într-o familie în care tatăl era de decor mai mult, singura preocupare a lui este munca, de fapt asta a fost mereu pretextul lui: „pfa, păi tu știi cât muncesc eu?" Treburi casnice nema, conexiune emoțională și implicare cu copiii nici atât.

Mama în schimb a trebuit să se ocupe de toate: treburi casnice, carieră + gărzi (cadru medical), crescut copii etc. În cazul meu, mi-ar fi plăcut ca mama să fi avut suficientă tărie de caracter încât să divorțeze sau tata să plece din proprie inițiativă. Dar era perioada aceea în care conta mai mult „ce zice lumea" și teama de a nu te face de rușine.

Revenind la situația ta, eu nu mi-aș ierta deloc tatăl (de fapt nici nu o fac), în schimb, surorile tale nu au nicio vină. Te sfătuiesc să le cauți și să încerci să construiești o conexiune cu ele. Aplică principiul: „Mă port cu cei din jurul meu așa cum mi-aș fi dorit să se poarte cu mine și nu s-au purtat. Doar așa putem construi o societate mai bună, liberă de stereotipuri.

Din păcate, rolul bărbatului este în continuare umflat, deși realitățile între timp s-au mai schimbat...

E totuși tatăl tău.
Nu-i deloc frumos ce a făcut dar timpul nu-l mai poți întoarce înapoi.
Ascultă ce vrea să-ți spună și apoi decizi daca merita sau nu iertarea ta

Este o decizie personală. Ascultă-ți sentimentele și fă ceea ce simți că este cel mai bine pentru tine, iar răspunsurile sunt în sufletul tău. Mergi către o cale dreapta, trebuie sa fii pozitiva!?