Păi în primul rând, faptul că ți-l dorești, chiar și în aceste condiții, deja spune despre tine, că ești o mamă bună. Nu crezi?
Eu una chiar te-aș sfătui să nu o faci. Poate acum o să ți se pară greu, dar ai să vezi când o să te atașezi de el și o să crezi că nimic altceva nu mai contează, decât puiul tău.
Eu te încurajez să-l păstrezi și să fugi de gândul la avort.
Însă evident va trebui să fii sigură că și îl poți întreține. Din punctul ăsta de vedere ești cât de cât safe? Ai o casă a ta, măcar dacă nu ai tăi te-ar primi cu copilul/l-ar accepta în viața și casa lor, ai un job măcar sau un job bunicel, cât să poți trăi, atât tu cât și el decent? Astea sunt evident probleme serioase. Și doar dacă să zicem nu ai răspunde la toate întrebările astea pozitiv, ai avea să zicem, măcar un minim pe bune, real motiv să faci un avort, altfel, chiar sper să nu o faci.
Dar deci cum spuneam, da, acelea ar fi cele mai bune întrebări în aceste momente și pe care să te focusezi, restul nu te îngrijora, vine natural. A fi mamă, nu afli dintr-un Abecedar, Enciclopedie sau ghid ci pur și simplu se simte și se trăiește, totul la momentul lui natural.
Succes și Doamne ajută!
"tata copilului e fostul meu iubit mam despărtit de curând de el şi ...cu fostul soţ sunt în proces de divor...mă pot asigura ca sunt o mama buna? "
păăăăi ce să zicem, ai inceput deja cu stângul. De două ori!