Nu se va sinucide. Ar putea fi vorba cel mult de parasuicid.
Persoanele care chiar vor sa isi puna capat zilelor nu mai anunta. Ei isi fac un plan care sa nu dea gres. Au intentia reala de a face asta si cei mai multi chiar reusesc.
Baiatul care a pus intrebarea nu vrea sa se sinucida.
Desigur : Este saritul în râu o metodă 50 50 de a decide dacă să trăiesc sau nu? Aș fi laș dacă aș alege o metodă sigură dar așa vreau doar să știu dacă saritul în râu îmi garantează 50 la sută șanse să scap
Fi atentă : Am o boală la inimă. Pot muri literalmente oricând și scriind acum. Asta nu e viaţă tot cu gândul dar îmi doresc 50 la sută să trăiesc. Încă 50 la sută îmi arată că nu pot să trăiesc ( sunt tot timpul obosit am dureri groaznice noaptea și dimineața) deci trăiesc doar 50 la sută. Dacă sar în râu și scap ( mă vede cineva și sare după mine) atunci voi știi că am motive să doresc să trăiesc iar dacă mor, nu mai e vina mea atunci, ci a destinului. M-am aruncat doar în râu, puteam să mă salvez
Atata timp cat intentia ta este sa te sinucizi, vei fi acuzat de asta pentru ca Dumnezeu judeca in functie de ceea ce este in inima omului, nu dupa fapte obiective. Stiu ca iti e greu, dar de ce nu te gandesti ca sunt atatia oameni bolnavi cu dureri groaznice zilnic? Tu poate reusesti sa te operezi sau sa iei tratament, depinde ce boala ai. Fiecare om are in viata o cruce care trebuie dusa pentru ca desi tu zici ca iti e greu acum, cu siguranta ai ceva de invatat din toate astea si la final vei descoperi totul
Vorbesc din propia mea experienta,oricine iti poate schimba viata, dar totul e sa vrei asta, trebuie sa un scop,sens,in lipsa lor da sinuciderea sau resmenarea pentru mine sunt sinonime,exista solutii si crede-ma sinuciderea nu este printre ele,nu iti irosi timpul degeaba,o sa reusesti sunt convins de asta,daca vrei poti,am vazut apoi ca pot, ca vin rezultatele, stii cum te simti, viu, mort esti cand te resemnezei, numai are rost sa traiesti
Acum înțeleg de ce pui întrebări aiurea pe aici.
Ești cum s-ar zice cu un picior în groapă.
Asta explică multe.
Ruleta rusă e pentru ruși.
Dacă stai de vorbă cu noi aici, poate că vrei totuți să ieși din groapă.
Așa că lasă văicărelile și spune ce vrei de fapt.
De unde ai scos spanacul asta cu 51 la suta sanse sa fie gol? La primul glonte adaugat sau la ultimul?
Nu ai specificat ce boala ai ca sa iti intelegem gravitatea situației.
Trebuie să înțelegi că viața merge înainte și ca trebuie sa privesti lucrurile dintr-o altă perspectivă. Chiar si bolnav trăiești, am văzut zeci de oameni paralizat, fără mâini, fără picioare cu handicap sever ce vor sa trăiască si se bucura ca o fac.Tu ce boala ai peste care nu poti trece?
Depinde si ce boala ai, nu zic ca viata este roz si ca trebuie sa traiesti, mai ales in chin?
Ok, deci eu personal nu as incerca sa ma inec, este dureros si risti sa traiesti. Sunt multe alte metode mai bune.
Toata lumea mai are perioade de depresie. E greu dar trebuie sa mergem inainte. Iti recomand sa te rogi din psaltire. Psalmii 50 si 142. Dumnezeu nu ne lasa pana si in cele mai negre vremuri. Si eu am ajuns la capatul puterilor de multe ori dar mereu am mers mai departe. Boala si toate necazurile pot fi duse la sfarsit, sa te gandesti ca mereu se poate mai rau. Altii sunt la pat, imobili, au nevoie de o persoana langa ei non stop.
Nu cred ca o sa mori dacă te arunci în rău instinctul de supraviețuire va împiedică acest lucru doar în cazul în care... Sunt șanse mari sa nu ratezi sinuciderea. Antidepresive ai încercat sa iei? Fără sa le intrerupi? Cred ca cea mai buna metoda sa scapi de depresie e sa îți petreci timpul lângă oameni faini sau sa îți găsești o iubita dar e greu când ai depresie ca să faci toate astea sa îți cauți un scop orice e greu fiindcă când ai depresie nu ai motivație nu simți sa faci acel lucru care a altădată îl făceai și ca să forțezi lucrurile nici asa nu merge trebuie sa vina totu de la sine natural ca să faci ceva încearcă sa mergi la un psiholog nu te da bătut. Într-adevăr când nu ai prieteni nu ai pe nimeni e foarte greu sa treci peste depresie toți sunt alături de tine când ți bine când ești la pământ toți o iau la sănătoasă chiar și neamurile îți închid ușa în nas.
Îți accept prima parte de răspuns. Cum ai pomenit de pastile ai dat cu mucii în fasole. Ai citit toată întrebarea? Niciodată n-am pomenit de suicid
Tu nu doar ca ești depresiv dar ești și dement total nu e de mirare de ce ai ajuns în halu asta. Din contra ai pomenit sau suferi de amnezie?
Asadar ma gândesc sa ma arunc într-un rau asta e act de sinucidere deșteptule normal ca nu te mai înțelegi cu nimeni dacă ești praf cica nu se considera sinucidere mana destinului auzi ce inepții scrii tu tot o sinucidere este fiindcă este un act voit de tine nu a destinului, nu e de vina destinul ca tu nu ai minte în cap nici cât o găină. Ești un las numai lașii se sinucid din întrebarea ta asta reiese mai bine finiseazati întrebarea. Destinul desteptule și l face omul prin proprile acțiuni deci tu te sinucizi dacă te arunci în rau ala nu destinul a hotărât asta tu ai hotărât asa cum poți de altfel sa hotaresti sa lupți sa învingi ce problema ai. Mai bine reformulează întrebarea auzi și tu la el ca e vina destinului ca tu te-ai sinucis mai bine zis ai dat tu cu palma în rahat spunand ca nu se cheamă sinucid dacă te arunci în rău da ce se cheamă gogule tu măcar ști definiția cuvântului sinucid ca eu nu prea cred tu ai pro bleme serioase nu e de mirare ca ai ajuns în stadiu asta.
Salutare!
Nu stiu ce te-a suparat pe tine.
Problema e ca ai ramas blocat. In loc sa te gandesti "Ok, am avut o dispozitie mai proasta dar ce pot face eu ca sa ma simt mai bine?", tu gandesti "De ce mi se intampla mie asta? Nu mai pot. Sa ma ajute cineva!"
Pai cine vrei tu sa te ajute?
Mai esti un copil mic ca sa te ia cineva in brate de fiecare data cand ai o problema?
Iesi afara din casa si fa ceva daca vrei sa te simti mai bine. Trebuie sa nu mai ai timp pentru gandirea asta a ta. Nu stiu, fa-ti o iubita si mergi cu ea la munte, la mare, oriunde.
Nu o sa te scoata nimeni din depresie. Doar tu poti face asta.
Ori incepi sa gandesti cum trebuie, ori ramai asa toata viata.
Gata, a trecut de mult perioada in care te lua mamica in brate. Acum esti pe cont propriu. Scapa de plangaciosul din tine si devino barbat!
S-ar putea sa te deranjeze mesajul meu dar asta e adevarul.
Viata te pune in diferite situatii ca sa inveti ceva din ele, nu ca sa te distruga. Daca ai fi avut o depresie d-aia severa cu halucinatii as mai fi zis "ma, nu poate si asta e, are nevoie de un psihiatru", dar la tine problema e alta. Tu stai si te gandesti in continuu "nu mai pot".
Inceteaza sa mai cauti atentie la modul "ma sinucid" pentru ca stim amandoi ca nu o vei face.
Repet, asta e singura solutie. Ori iti schimbi gandirea si incepi sa iei masuri pentru a fi mai fericit, ori ramai toata viata un bebe plangacios care asteapta sa il ia cineva in brate si sa ii spuna "Da, ai perfecta dreptate. Saracutul de tine!"
Sa nu uitam ca gandirea proasta te-a adus in starea asta, nu evenimentele prin care ai trecut.
Deci ce parere ai?
Nu ma iau de nimeni, omule.
Si eu is intr-un fel de depresie.
eu sufar de anxietate severa si de 5 ani ma confrunt cu ea. Dacă nici cu calmante nu imi trece si in 3 ani mi-am pus in plan sa o combat, sa știi ca si eu o sa ajung poate la extrema asta.
eu nu glumesc.
dmn sa nu fie asa.
Pace!
Du-te și verifica cum stai cu tiroida dacă anxioliticele nu și au făcut efectul, seroxat este foarte ok pentru anxietate sau cipralex depinde ce anxietate ai tu e subiectiv ce mi sa potrivit mie poate ție nu ți se potrivește dar dacă ai luat anxiolitice și nu te o ajutat mergi la un endocrinolog și vezi sa nu ai vreo afecțiune tiroidiana ce da ca simptom anxietatea tu probabil ai tratat efectul nu cauza și de aceea nu ai scăpat de anxietate sau ai ceva traume din trecut pe care nu leai depășit eu aveam o anxietate desprinsa din filmele de groaza și cu xanax și seroxat și bilobil am scăpat trebuie sa îți schimbi fluxul gândirii ai un tipar anxios care ți l-ai creat tu în ani de zile prin tot felul de frici și gânduri
Mercii mult de sfaturi. O sa consult un specialist, deoarece prin ce trec e oribil, si imi afectează si învățatul.
La mine ii vorba de una dintre cele mai urate frici posibile. Sufăr de fobie sociala, la care adaug si anxietatea. De aia nu pot forma nimic mai mult decât prietenii cu oamenii.
Când sa ajung la relații, renunț si ma panichez când tipii care imi plac, vor o relație cu mine. Faza nasoala este ca nu am avut nicio trauma cu niciun bărbat, dapoi sa ajung asa... Am și frica de intimitate, plus ca nu am nicio experienta si nah, e nasol rău.
sa vezi cum ma simt eu când imi vad colegele de liceu cu prieteni si figuri si eu care l am plăcut pe unul, m-a placut si el înapoi si am fugit de el ca o fraiera.
ok... sa zicem ca trecem peste, ca na, oricum ne desparteam dupa liceu. Da ce naiba fac eu după?
cum naiba o sa ma schimb, dacă am ajuns asa la 17 ani? Intr un an is majora
inloc sa ma bucur de viata, am ajuns sa umblu la psihologi si sa iau droguri din alea care cică te calmează.
Pfoaiii, si sa imi fac eu un viitor in ritmul asta...
De ce imi complic viata?
Oare sa fie o criza a vârstei? Ca deja incep sa cred ca nu mai e.
Faza cea mai nasoală, este ca părinții imi dau si prea multa libertate, adică nici măcar nu comentează cand fac vreo prostie.Prin aceasta afirmație vreau sa zic, ca nu e din vina lor ca am rămas asa de încuiată ci habar nu am de ce.
Niste sfaturi, te rog?
Sa vezi noaptea prin ce chinuri trec. mereu gândesc, gândesc, gândesc, uneori plâng, ma simt goala pe interior, nu mai am sentimente fata de nimeni si nimic, mereu is detașata, vorbesc urat cu unii oameni care nu imi fac nimic, doar pentru. ca is frustrata in interior si multe altele
?
Nu ai de ce sa îți fie frica de intimitate pur și simplu ești diferita și nu ai experimentat asa ceva nu e ceva de judecat consider eu sunt tipe care au 25+ și sunt la fel asa cum de altfel sunt și băieți care sunt la fel nu are rost sa te gândești la aspectul asta nu o fost sa fie vei avea timp și de momente intime multă vreme de acum în colo... Da poate fi de la vârsta mulți adolescenți experimentează asa ceva dar nu e o regula fobia e fobie și nu are legătură cred eu cu vârsta sau alte cele. Și eu aveam fobie era chiar paralizanta anxietatea tremuram de nu mai știam de abia reușeam sa merg pan la magazin și înapoi cu cu mare dificultate era o provocare mereu când ieșeam afara fiecare om care trecea pe lângă mine îmi dădea fiori când treceau fete deja mergeam cu capul în pământ dacă încercam sa ma uit spre ele tremuram și transpiram de numa
Eu sincer tot luasem tratament dar mereu l-am întrerupt niciodată nu mam ținut mai mult de o luna de el ei când am început sa iau 2 luni continuu și fără întreruperi am început sa ma simt mai bine o dispărut tremurul ca prin mirare asta se întâmplă când vedeam oameni acum 80-85 % a dispărut anxietatea ca prin minune nu știu dacă de la tratament sau ca am început sa îmi schimb tiparul de gândire. Din ceea ce vad eu ești o fata inteligenta și cred ca ești și frumușela, da pari sa ai o depresie relaționala și o anxietate sociala ai zis bine ca drogurile calmează ci nu tratează ele au rolul de a amorti mintea nu de a vindeca ceva ce e necunoscut domeniului psihiatric chiar și în 2020 după ce renunti la ele iar revin simptomele. Nu știu ce sa zic tu cam pari sa ai o tulburare mai exact cea de tip evitant da nu sunt psihiatru asa ca nu știu sigur. În ce moment ți o apărut aceasta anxietate ce ți s-a întâmplat. înainte sa o ai? De ce nu mergi pana la capăt adică sa îți formezi o relație ce suspiciuni ai? Temerile tale sunt nejustificate tu ii dai interes acestei anxietății o alimentezi în fiecare zi prin proprile gânduri, scenarii, obiceiuri da ea nu exista d0a simptomele ei da
Ție acest tipar nu ți-o apărut peste noapte ci l-ai gândit în câțiva ani cu frici asa ți s-a creat acest tipar deci anxietatea. Aveai deja înrădăcinata cu mulți ani înainte dar simptomele au apărut după.
Tu orice gândești cu imaginația ta sau prin imaginația ta gândești la fel cu acest tipar anxios mai exact fricos. Anxietatea nu e o boala este o gândire cu frici despre ce e posibil sa se întâmple este doar o gândire frica respectiva nu se afla în fata ochilor tai este doar o gândire despre ce se poate întâmpla deci totu e imaginar și ireal. Tu cu tiparul tău de gândire vorbești despre ce e posibil sa se întâmple între un prezent viitor. Dacă aveai fobie sociala nu aveai interacțiuni umane asa cum se pare ca ai eu cred ca e anxietate sociala. Nu știu dacă iei anxiolitice dar cred ca ar fi ok sa le iei câteva luni cele din clasa SSRI care merg și pe depresie. Da e puțin freak adică ți o apărut brusc sau ce? Deci clar nu ai avut traume sau o copilărie grea ar trebui sa urmărești și ce alte simptome ai o tânără o luat 10 ani antidepresive și anxiolitice și ulterior s-a dus la un endocrinolog și o aflat ca avea ceva la tiroida o luat tratament și o scăpat complet de depresie și anxietate deci trebuie mers pe cauza nu pe efect. Pai e clar ca gândești prea mult și ce nu trebuie ai o gândire autodistructiva și o proiecție mintala despre trecut și un viitor care nici nu e în fata ta adică ți-l imaginezi la fel adică catastrofal asa mi-l imaginam și eu prin proiecții mintale și uite ca mam înșelat. Sa ști ca din câte am observat este mult mai greu de tratat depresia decât anxietatea.
E posibil datorita lipsei de experienta și intimității ca vei fi judecata sau luata în ras sau te gândești ca probabil va da vestea mai departe sa te pună într-o lumina proasta sa te umilească dar cel mai probabil nu va fi asa nu se va întâmpla asa ceva asta e doar în mintea ta. O fata cuminte și diferita zic eu ca ar trebui sa fie mai mult apreciata decât viceversa care sunt la toate colturile străzi tu ești o tipa speciala nu o oarecare.
Sfatul meu e sa duci planul pana la capăt ca nu o sa se întâmple nici un dezastru adică sa te bagi într-o relație ca asa e normal sa lași fricile nejustificate la o parte sa le elimini total și sa nu mai te gândești la asa ceva la ziua de alaltăieri sau la ziua de mâine, poimâine sa trăiești clipa sa trăiești momentul sa fi văz auz simt lasă trecutul la o parte viitor nici nu o venit și nici nu ai de unde sa ști cum va fi dacă gândești negativ atragi numai lucruri rele și devii și mai depresiva anxioasa. Bucura-te ca ești tânără ca ești deșteaptă ca nu ai nici un handicap ca ai necesar strict ca ai părinți ca nu suferi de boli grave ca ești frumoasa și plăcută gândeștete și la lucrurile bune fiindcă dacă ne am gândi la cele rele toți am fi depresivi. Deci anxietatea are la baza frici care tu0 ti le induci imaginezi ele nu sunt reale. De exemplu tu te ai dus pe o strada în data cutare și ți s-a întâmplat. ceva neplăcut sau ceva tei marcat tu dacă te duci pe aceeași strada nu înseamnă că o să ți se întâmple la fel ca vei retrăi acel moment sau ca ți se va întâmpla din nou ceva la fel dacă nu acolo în alt loc alte circumstanțe sunt frici imaginare fictive ele nu exista. Îți doresc multă sănătate și iubire
Faza nasoala, ca de frumoasă is frumoasa, dar proasta si fricoasa.
Imi las mintea sa gândească ea in locul meu.
Pur si simplu tipul ala e experimentat, la modul serios si eu am o fobie in cap ca o sa ma fac de ras, ținând cont ca eu nu am avut nici măcar primul sărut. Ce sărut? ca nici măcar un pupic din ala basic.
Băieți ma plac mulți, deoarece imi impun un stil fix opus a ceea ce sunt. Par rebela, bineînțeles ca ascult rock /metal, is scunda, blonda, șuvițe verzi, ochi căprui, mereu ma îmbrac mai ieșit din tipare, si de aia tata lumea crede ca eu is gen aia care face rău, aia care nu ii frica de nimic, da pe dracu, is timida, idioata, introvertita, si nah. Csf.
Viata ne o complicam noi si ii nașpa.
Oricum pe băiat il las in pace, ca am auzit ca nu e atat de treaba pe cât credeam, ca oricum ne desparteam după liceu, sa vad ce fac in maxim 5 ani de acum. Asta i faza! Sa nu rămân asa, ca după ii bai.
Mulțumesc de tot! Esti o persoana super de treaba.
Mersi stai liniștită ca nu o sa ramai asa, oricum cred ca o sa îți găsești băiatul potrivit care o sa te iubească asa cum ești tu cu bune și rele. Toți avem defecte nimeni nu este perfect. Și nu ești proasta chiar deloc! Take care of you
Msss♥️!
Nu se va sinucide. Ar putea fi vorba cel mult de parasuicid.
Persoanele care chiar vor sa isi puna capat zilelor nu mai anunta. Ei isi fac un plan care sa nu dea gres. Au intentia reala de a face asta si cei mai multi chiar reusesc.
Baiatul care a pus intrebarea nu vrea sa se sinucida.
O sa devii si tu asa daca mai stau mult pe aici
Uitați de suicid, statistic vreau să știu dacă am șanse egale fix să trăiesc sau nu dacă mă arunc într-un râu
Ce-am întrebat eu și ce mi s-a răspuns... Dacă aș decide să o fac, sigur aș suferi Iadul sau mânia lui Dumnezeu. Dar dacă o fac aș vrea să fie într-un fel încât să am 50 la sută șanse egale să scap cu viață. Astfel dacă nu scap știu că a fost mâna destinului și nu pot fi acuzat de suicid
Pentru toți cei care mi-au răspuns, corect v-am făcut o imagine sumbră dar dacă citeaţi toată întrebarea era vorba despre aruncatul meu într-un râu, în cazul în care mă înec dacă poate fi considerat suicid din moment ce am 50 la sută șanse să scap cu viață ( mă vede cineva și mă salvează) unde am pomenit că aș încerca să mă sinucid?
Nu e cel mai bun răspuns dar măcar realizezi că nu vreau să-mi închei socotelile cu viaţa. Vorbeam strict de șansele mele să scap cu viață din a mă arunca într-un râu. Nici pomeneală de suicid
As zice ca ma degraba e vorba si de o depresie. Nu e bine ceea ce gandesti sa faci. Viata ti-a fost data ca sa o traiesti si mori cand iti este hotarat. Cei care se sinucid pacatuiesc. Tu mori acum dar dupa stii ce te asteapta? Traieste-ti viata asa cum e... Grea... Incearca sa o faci mai buna si sa o indrepti. Dumnezeu sa aiba mila de tine! Roaga-te in numele lui Isus Hristos si crede!