Am ales să caut ajutor aici din lipsă de alternative...
Am aproape 18 ani. Nu sufăr din cauza unui eșec în dragoste, m-am vindecat atunci când a fost cazul. Nu am vicii sau dependențe de vreun fel și nu sunt genul de adolescent problematic, rebel sau mânat de gânduri sinucigașe. Ceea ce mă frământă, acum mai mult decât oricând, este relația disfuncțională cu mama mea. Nu am mai găsit de ani buni refugiul în brațele mamei, pentru că de cele mai multe ori comportamentul ei era cauza zbuciumului meu sufletesc.
Totul a început odată cu momentul în care m-am gândit eu că am nevoie de căldura unui prieten, acel "prim-băiat" pe care îl consideram iubitul meu. Aveam 13 ani pe atunci dar am simțit nevoia să îmi ascund sentimentele față de mama, care nu vedea posibilă o astfel de legătură la o vârstă așa de fragedă. Episodul acela m-a determinat să nu îi spun nici de următorul meu iubit, după mai bine de 2 ani. Ei bine, aceea a fost o alegere greșită, sunt conștientă de acest lucru acum și sincer mi-aș fi dorit să fi fost și atunci. Dar consecințele pe care le-am suportat m-au marcat enorm. Tratamentul mamei mele mi-a lăsat cel mai amar gust pe care l-am simțit în cei 18 ani ai mei. E adevărat, într-un final mi-am deschis ochii, singură, înțelegând că merit mai mult. Însă ceea ce a încercat mama să facă a adus cu sine rezultatul opus. Mă tem de ea la un nivel comparabil cu fobiile pe care le am. Îmi dă fiori, atât ea, cât și reacțiile ei necontrolate. Și totul se repetă la nesfârșit.
Acum, deși mă apropii de 18 ani, vede în mine același copil imatur. De ce? Pentru că instinctul meu mă îndeamnă să o mint în continuare. Pentru că mi-e frică și știu ce îmi poate face dacă ies din cuvântul ei.
Povestea este mult mai lungă și coincide cu un nou episod, extrem de recent. Am nevoie de cineva interesat să mă asculte și de o părere obiectivă. Deși sună clișeic, mă simt extenuată, dar nu vreau să clachez...
Ordonare:
După relevanţă
"Pentru ca mi-e frica si stiu ce imi poate face daca ies din cuvantul ei"
Ce anume iti poate face?
Asculta aparent de ea. Dai dreptate desi stii ca nu are. Spune-i ca te-ai maturizat si ca iti dai seama acum ca ea stie ce e mai bine pentru tine.
Răspunde
Îmi limitează viața socială. Mă jignește, mă lovește dacă se enervează prea tare. Îmi interzice să vorbesc cu prietenii mei. Îmi impune un program absurd. Și lista poate continua până la cele mai mici detalii...
Este genul de persoană obsedată de control. Nu au nicio relevanță cuvintele mele, nu mă ascultă și nu crede în intențiile mele bune. Nu vrea să ajungem la compromisuri. Poate pare că exagerez, dar toate persoanele din anturajul meu știu asta, nu am motive să inventez
Răspunde
E foarte absurda.Are probleme cu capul.
Asteapta pana vei mai creste sa iti gasesti un job si sa te muti. In momentul acela va vedea ca nu mai are nici o putere asupra ta. Si sper sa ii demonstrezi ca te poti detasa emotional foarte usor de ea pentru ca nu merita.
Iti doresc sa ai mai multa rabdare si perspicacitate decat femeia asta si sa iei decizii corecte spre binele tau.
Dar tatal tau?
Îți mulțumesc frumos pentru sfaturi și pentru că ți-ai consumat din timpul tău să îmi tratezi problema.
Părinții mei sunt divorțați, mama este recăsătorită dar nu are nicio relevanță pentru că nu lasă niciunul dintre membrii familiei să se implice în educația mea și nu permite să i se conteste deciziile?
Sunt conștientă că totul se va termina când voi fi integral indepententă dar tot ce îmi doresc este să nu îmi răpească bucuria de a fi cu băiatul pe care îl iubesc. Este singura persoană care mă calmează și mă motivează să merg mai departe și să privesc viața și din perspective frumoase. Iar în momentul de față, ea tocmai asta încearcă să facă
Nu ai pentru ce draguto.
Imi poti scrie oricand mesaj in privat si daca te pot sfatui o fac cu cea mai mare placere.
Ma bucur ca ai gasit alinare in bratele acelui baiat. Daca va iubiti nimeni si nimic nu va va putea despartii. Poate mai rariti intalnirile sa creada ca te-ai separat de el dar continuati sa va vedeti pe ascuns. poate ai putea si sa te prefaci un pic suparata din cauza asta..nu stiu sa zici ca nu mai esti cu el pentru ca are pe alta...nu stiu daca o convingi. daca crezi ca nu reusesti mai bine sa nu descopere ca o minti.
:*
Ai grija ce-ti doresti.A fi independent imediat dupa 18 ani nu-i asa usor precum pare.
Mama ta presupun ca n-are cont pe TPU sa aud si opinia ei cu privire la nelamuririle tale pentru ca in viata e bine sa nu judeci si sa ai opiniile ambelor parti cu privire la acest context.
Daca vrei sa fii indepedenta sa stii ca eu caut pe cineva cu care sa impart chiria, te bagi?
Părinții sunt cei mai deficienți oameni pentru noi. Dependența de ea pe care ți-a insuflat-o îți dăunează și o să-ți dăuneze în continure, nu pentu că ideea în sine e rea, ci pentru că ea nu poate fi pentru tine mentorul de care ai tu nevoie.
Mai ai răbdare puțin, din câte știu eu la 18 ani ar trebui să fii deja la facultate și să nu mai locuiești cu ea sau nu? Nu mai căuta ajutorul la ea, întreține o relație bună și aparent deschisă cu ea, dar caută oameni care au trecut prin ce treci tu și oameni care îți pot da sfaturi. Da, știu, mai urmează să-ți zic să iubești viața și alte chestii „concrete" de genul, dar, băi, sincer, nu mai căuta ajutorul sufletesc la ea! Nu îl are.
Cred că m-am învârtit pe lângă subiect și am pierdut din vedere ideea principală...
Sunt încă în liceu și material cu siguranță depind de ea. Dar din cauza concepției ei nu mă lasă să mă detașez emoțional. I-am ascuns că am o relație și într-un final am fost nevoită să îi recunosc. Nu vreau să se înțeleagă că este vorba de ceva grav sau lucruri interzise, nu e nimic de genul ăsta. Dar istoria se repetă în cazul meu și mă tratează exact ca acum 2 ani, când făcusem acea alegere greșită...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
