Am asa o problema de viata pe care e greu sa o spun, pur și simplu greu pentru ca problemele ascunse sunt foarte greu de explicat și de aceea le ținem în noi. EU sunt o persoana sensibila care am suferit o trauma atunci când tatăl meu s-a îmbolnăvit de ficat gras și hepatita și are și diabet și e cu boli și în momentul actual, iar eu am suferit deja de când a început sa fie el bolnav. Prima dată m-am ascuns în alcool, am băut de tristețe ca el o sa moara și pur și simplu ma prefacem ca sunt vesel dar eram rupt de suferința, beam și cantam de supărare ca e el bolnav și ma gândeam ca o sa moara. DUPĂ o perioada, m-am lăsat de alcool și am început sa caut o cale sa scap de suferința, sa uit ca tatăl meu e bolnav și am citit Budism și m-am luat după Budism și am uitat totul, în momentul de față tatăl meu e bolnav și tocmai ce a ieșit din spital de la oxigen iar eu nu îmi pot aminti de trecut, adică ma mint singur ca el nu e tatăl meu, ca el o sa trăiască veșnic ca să ma ascund de frica aia ca el o sa moara. Sunt foarte speriat și mi-e atât de frica sa îmi amintesc trecutul pentru ca în trecut e tatăl meu, în trecut e și persoana pe care am iubit-o și m-a lăsat și nu știu cum ar trebui sa procedez, sa ma iluzionez singur cu veșnicie și uitare sau ce ar trebui sa fac, ca nu vreau sa moara, îl iubesc pe tatăl meu? Și nu știu ce as face dacă ar muri. Nu pot accepta ca el sa moara și sa fiu conștient ca e bolnav, eu sunt un fel de orb mental care nu vede boala, vârstă, nu vad trecutul, nu vad vârstă, nu vad ca el e tata pentru ca ma ascund. Ce ar trebui sa fac, sunt foarte indispus? El ar vrea ca eu sa muncesc pentru ca noi am avut și multe discuții în trecut și ne-am certat mult și îmi pare foarte rău și as vrea sa ii cer iertare... Dar ma dau rece și îl vad ca și cum nu ar fi tata ca să nu sufăr ca el e bolnav. Ce sa fac?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook