Am citit niste carti stiintifice in care explica cum oamenii sunt invatati de mici sa reduca realitatea la simboluri si cuvinte pentru a putea comunica. E strict legat de comunicare. Problema este ca interpretand realitatea prin simboluri si limbaj, pui un paravan intre tine si ceea ce e cu adevarat realitatea. O limitezi la ceea ce stii tu deja, la cuvintele si simbolurile pe care le cunosti. Are loc o deconectare de mediu, de emotia pe care ti-o produce exteriorul, si o limitare a perceptiei, deoarece atentia nu mai cade pe contemplatie si trairea emotiei prezente ci pe interpretarea superficiala a ceea ce observam in comparatie cu ce avem in memorie. In loc doar sa percepem realitatea, ii dam un sens prin limbaj, o interpretam. In loc sa simtim emotia ce ne-o creeaza un eveniment, de ex. cand trecem printr-o padure, cand intalnim o persoana, ca pe ceva unic, extraordinar, ne limitam sa spunem ca e ceva obisnuit, banal, simtit anterior. Din aceasta reducere a importantei emotiei, privim totul obiectiv, cu nepasare. Un copil este foarte fericit cand fuge pe un camp dupa fluturi, traieste in alta dimensiune, o dimensiune a emotiei, a inocentei, a puritatii gandirii si perceptiei. Traieste prezentul si nu se lasa ingradit de limbaj, traieste emotia in toata intensitatea ei. Noi de ce am uitat sa traim emotia in toata intensitatea. de ce am uitat sa traim prezentul si suntem conectati la memorie, la stres, la planuri pe care le vom face in viitor. Nu exista decat prezent. Dar noi petrecem majoritatea timpului conectati la o iluzie, o imagine a viitorului sau trecutului. De ce banalizam iubirea fata de oameni sau de o persoana? De ce ne luam dupa modelele occidentale de falsa iubire obtinuta din placere, cand emotia profunda e ceva sacru ce hraneste sufletul. Desi ii invatam pe copii sa devina manageri, ar trebui sa invatam noi de la ei, sa traim emotii inocente in prezent, pentru a atinge fericirea adevarata. Iubirea este cel mai sacru dar si cea mai puternica emotie. E singura emotie care da peste cap instinctul cel mai puternic al omului, cel de surpravietuire. Din iubire doar, o mama, un tata, un prieten isi sacrifica viata. Noi romanii trebuie sa invatam sa iubim pur, sa redevenim oameni in sensul adevarat al cuvantului si sa oferim modele de iubire copiilor, deoarece tot ceea ce fac oamenii fac din frustrarea de a le fi recunoscute meritele, de a fi iubiti. Pentru asta ajung sa fumeze, sa bea, drogheze, bata, prostitueze etc. In cautarea iubirii, multi se ratacesc in intuneric. Mai mult ca oricand, romanii au nevoie de oameni care sa aprinda dragostea, de candele umane. Nimic nu e mai frumos ca un copil crescut cu iubire, care ofera iubire mai departe celorlalti. Iubirea inseamna putere, intelepciune si valoare. Invatati copii sa adore sa iubeasca. Este cel mai de pret lucru al unui om. Placerile sunt de moment si ucid mintea, trupul si sufletul. Ratacesc constiinta pe drumurile dependentelor inutile, si te fac usor de controlat, manipulat de catre ceilalti, inclusiv societate. Iubirea in schimb vindeca ranile, curata mintea, trupul si fac sufletul sa radieze. Cu un zambet si un strop de iubire in suflet poti da viata sufletelor stinse ale celorlalti. Tu cand ai zambit si iubit pur ultima oara?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook