Am făcut o mare prostie.Am 18 ani și prietenul meu 26 și m-am mutat de curând cu el.Problema e ca acum sunt conștientă ca nu sunt de "măritat" și mi-e dor de ai mei, însă mă gândesc și la el ca ar suferi mult dacă ma duc înapoi acasă ca i-am promis ca o sa stau cu el(suntem de 2 ani împreună).Ce sa fac?

Mie ca relatia ta cu ala de 26 o sa ajunga un calvar. Daca ai inceput asa vom vedea continuarea

Nah, poate așa realizați de ce vi se spune să nu stați cu băieți cu asemenea diferență de vârsta, el e pregătit deja să devină serios, să locuiască cu cineva împreună, eventual să vrea o familie și tu abia începi să trăieși tinerețea

OK. Să spunem că te răzgândești și pleci. Crezi că la viitoarea „măritare" a ta va fi altfel? Și atunci nici măcar nu vei mai avea scuza că ai doar 18 ani...
„Suck it up, baby" și mergi mai departe. Asumă-ți deciziile!

Explica-i frumos ca vrei sa mai stai cu ai tai, si traieste-ti restul de copilarie, ca altfel nu ti-l da nimeni inapoi.
El, la 26 de ani, ar fi trebuit sa aiba grija de tine suficient cat sa nu te traga spre nivelul lui de maturitate. Nu e o idee prea stralucita din partea lui, sa se mute cu una de 18 ani.
Diferenta dintre 18 si 26 e colosala, dpdv al maturitatii. La 18 ani inca ai scoala, si te bucuri de atentia parintilor. E o prostie sa fortezi lucrurile, si sa te arunci intr-un concubinaj. El la 26 de ani deja isi doreste familia lui, caminul lui, probabil copii. Nu e o greseala relatia in sine, dar ar trebui sa fie el cel sacrificat, sa te astepte pana pe la 20-21, apoi sa treaca la lucruri marete.

Dacă îți începi o relație serioasă de tânără nu te rupi asa brusc si aspru de ai tăi.Mai mergi si stai pe la ei câteva zile, mai mergi si stai la el si se rezolva problema daca va mai iubiți încă.

Te duci sa ii vizitezi saptamanal sau cand simti nevoia. E foarte bine ca locuiesti impreuna cu iubitul. Esti majora si daca stati singuri e super.

Sa sti ca nu e o rusine sa stai cu parintii pur si simplu nu iti permiti sa stai singura in chirie pentru ca nu ai cu ce. Asta in cazul in care te intreaba cineva.

Sti cum se spune nicaieri nu-i ca acasa.

Sa-i vizitezi mai des pe ai tai.

Ai zis ca ai facut o mare prostie. Aia nu-i asa mare. O mare prostie ar fi sa te increzi prea mult in el si sa te lase insarcinata la un moment nepotrivit. Take care!

Ascultă-ți inima, fă ceea ce crezi că e mai bine.Eu personal îți zic ca, deocamdată, să stai la ai tăi, și să te mai gândești dacă crezi că relația asta mai merge.Recomandarea mea este :
1. Mărturisește problema înaintea Domnului, el nu va refuza să te ajute să iei decizia cea mai bună.
2. Vorbește cu prietenul tău despre asta, discută cu el problema, dacă refuză, spune-i că vei sta o perioadă limitată la ai tăi
3.Cel mai bine e să stai la ai tăi,iar dacă ai telefon sau un e-mail, mai vorbești cu iubitul tău despre chestii, trestii, înțelegi ce vreau să spun

Dacă încă ai o problemă, sunt aici la dispoziția ta

Ba........nu poti sta pana la 30 de ani cu parintii

Sa te gandesti si alegi. Gandeste-te, la 18 ani vrei deja o familie, esti pregatita sa te ocupi de o casa, de barbatul tau?

Desparte-te de el si mergi la ai tăi

Salut,ei bine inteleg ca ai luat o decizie in graba de a te muta impreuna cu prietenul tau. Uneori in viata luam decizii pripite si nu suntem constienti de consecintele acestora, iar daca putem repara greseala facuta, trebuie sa incercam sa o facem.Nu trebuie sa traiesti cu el daca nu iti doresti acest lucru,pentru ca lipsa parintilor te va face sa suferi o perioada de timp. Daca nu esti gata de sa incepi o noua viata alaturi de un alt om,explica-i situatia,spune-i ca il iubesti dar ca nu esti gata sa fii alaturi de el, zii ca iti este dor de parintii tai si nu esti gata sa pleci de langa ei, dar da-i de inteles ca va veni si ziua cand veti putea trai impreuna ca sa nu il dezamagesti.Da, la inceput nu va accepta si nu te va intelege corect, dar daca te iubeste cu adevarat atunci cu timpul o va face.Pe de alta parte,orice inceput e greu.Te-ai obisnuit cu viata de langa parinti, ei iti erau mereu alaturi si acum ai trecut la un nou mod de viata. Orice inceput de drum e greu, indiferent ca e placut sau nu, pentru ca amintirile din trecut la care am renuntat ne vor pune adesea pe ganduri daca am luat sau nu alegerea corecta, si vor avea tendinta sa ne faca sa vrem sa revenim la viata veche.Cu timpul te acomodezi cu viata noua, caci reusesti sa uiti de cea veche si nu mai ai nevoie de ea.Cu timpul daca vei trai cu el, vei reusi sa uiti de acest dor fata de parinti si sa te obisnuieti noilor imprejurari.Alegerea iti apartine doar tie, deci tu trebuie sa decizi daca sa revii sau nu la viata ta veche.

Simplu. Ii spui frumos ca ai realizat ca ai prefera totusi sa stai cu ai tai si cu el sa stai doar in anumite zile. Ii explici frumos cum nu ai realizat ce inseamna asta de la inceput si nu te simti pregatita.

Din ce spui, tu consideri aceasta acțiune a ta o prostie si inca una mare. Faptul ca esti conștientă ca inca nu ești gata sa ai si grijile unei alte persoane pe capul tau ar fi trebuit sa iei deja o decizie. Te muți inapoi la ai tai, esti mica, nu e ca si cum te-ai desparți de el. Puteti sa va continuati relația și daca nu locuiti împreună.

Atata timp cat o sa va vedeti la fel de des nu vad sa fie o problema... Poti dormi si la el de cate ori vrei chiar daca stai cu parintii. Sper ca te ajuta