Am impresia ca mama e nebuna la cap.Nu o spun in nume de rau dar efectiv am toate motivele sa cred chestia asta.
Radem glumim si dintr-o data se enerveaza incepe sa urle la mine tranteste usi face crize de nervi spunand ca mai bine nu ma facea. trec si de aceste cuvinte amare spuse de ea dar chestia care ma enerveaza cel mai mult e ca imi impune sa vorbesc cu tata.Mereu spune n-ai ce discuta cu el n-are ce cauta la ziua ta n-are ce cauta sa te vada, dar mie de ce nu-mi cere parera? tata era cel mai bun prieten al meu si din cauza ei acum ma uraste nu ma mai cauta nici din greseala.
Inteleg ca lucreaza si ca are stres si nervi.dar nici asa!
efectiv tot ce fac se intoarce impotriva mea.
Eu cum sa i arat ca ma doare?

Fundita

Cred ca nu ai abordat problema de la radacini.S-au despartit ai tai? Cand? In ce conditi?
Daca e o problema de despartire :sigur s-a intamplat ceva intre ai tai de care tu nu sti iar pentru mama ta a supus o adevarata drama, i-a creat un soc psihologic de care nu poate trece decat cu ajutor sau intalnind o persoana demna de incredere. Faptul ca tu ai putea fi bine cu tatal tau o indigna.Nu o face intentionat dar durerea care o are o face sa devina egoista, geloasa pe voi.De aceea prefera sa nu aveti niciun contact.
Da-i timp si rabdare sa se recompuna, vorbeste cu ea despre voi despre tu si tatal tau, ca independent de problemele ei, ea trebuie sa te inteleaga.

La intrebari anonime e bine ca nimeni sa nu raspunda

Zi pe bune...vezi ca nu toti utilizatorii TPU au 11 ani...chiar ai tupeu cu asa zisa metoda de a face bani))asta este o poveste care circula pe net de acum 5-6 ani si toti va jurati ca vi s-a intamplat voua)fata re o problema iar tu apari cu nimicuri deastea.pacat!

Nu cred ca este nebuna, doar ca probabil are foarte multe griji si nu isi da seama ca descarcandu-si nervii pe tine te raneste.Am trecut si eu prin asta dupa divortul parintilor, si m-a afectat foarte tare desi aveam 20de ani.Incearca sa vorbesti cu ea cand este calma, explica-i ca nu esti vinovata pentru problemele lor si ca ai vrea sa iti acorde mai multa incredere. Apropie-te de ea, comunicati si incearca sa deveniti prietene.Mult succes si nu dispera, cu timpul va trece

De ce sa ii arati ca te doare? Crezi ca ii va pasa? De unde nu stii ca poate va profita de slabiciunile tale si te va apasa mai rau pe rani. Daca ii pasa, trebuia sa se gandeasca ca ai nevoie si de tatal tau, langa tine. Ti-as scrie mai multe dar fiind la anonim, ma astept sa nu mai vezi intrebarea

Bună! Așa mai pățesc și eu cu mama uneori:acum e veselă și peste câteva minute e nervoasă. Într-un timp mă afecta asta, dar am încercat să îi explic că toți avem problemele noastre, până și eu cu toate că sunt adolescentă.În concluzie încearcă să vorbești deschis cu ea, să îi explici că te supără.La mine a mers.Succes:*

Cel mai bine ar fi sa ii spui si ei toate lucrurile astea. Asta ar fi primul si cel mai bun pas. Alta varianta e sa fi indiferent/indiferenta la crizele respective si sa te obisnuiesti cu gandul ca asa sunt parintii (oamenii trecuti de o anumita varsta si trecuti prin multe in viata)