Am inceput sa prind sentimente, am crezut ca e o gluma si ca e o modalitate de a scapa de durere, o modalitate de a uita, dar uite ca nu e asa.Totul a inceput cu zambetul, zambetul care se forma pe chipul meu cand primeam un mesaj de la ea, vorbeam despre fostul ei, insa nu ma deranja, pe atunci nu simteam ceva puternic pentru ea, insa usor, usor, am descoperit ca in inima mea simt o afectiune pentru ea, dupa au inceput iesirile cu ceilalti, cu prietenul meu cel mai bun.Am descoperit mirosul ei, parul ei fin si colorat, si mana ei. Fiecare atingere, fie a mea, fie a ei, ma facea sa ma simt la un alt nivel, in interiorul meu ceva se aprindea, chiar si acum in inima mea sunt o multime e sentimente amestecate, printre care se gaseste si iubirea, unul dintre cele mai tari droguri. Nu mai e nevoie sa tragi pe nas sau sa te injectezi.Revenind la poveste, ea nu stie nimic, nici nu banuieste, insa cand vad ca el (best friend) o tachineaza si cum se uita la ea, ma deranjeaza si plang pe interior, ceva se rupe.El are prietena si totusi mi-e frica, de ce mi-e frica?
Mi-e frica sa o vad cu altcineva.
Mi-e frica sa ma deschid iar.
Mi-e frica sa nu ma ranesca iar.
Mi-e frica sa mai arat afectiune fata de cineva.
Mi-e frica sa imi arat sentimentele.
Din nou, de ce?
Din cauza relatiilor din trecut(0)deorece am fost respins de fiecare data si ma inchideam si mai tare in mine, mi-e frica sa o intreb si sa ii spun pentru ca daca nu simte la fel, stiu ca o sa ma raneasca si o sa sufar iar.Din fericire ultima data l-am avut alaturi pe el(best friend), care m-a ajuta sa trec peste, un lucru ciudat este ca suntem nascuti in aceeasi zi, luna, an si ne-a placut amandurora de aceeasi fata si uite ca nu ne-am certat, din contra, ne-am ajutat unul pe celalalt, poate ca asta e soarta, asa a vrut Dumnezeu, sa il am alaturi pe el.
Multi o sa spuna ca "ai 13 ani, du-te traieste-ti viata". Unde sa ma duc, ce sa fac? Imi traiesc viata, ies pe afara cu prietenii, ma simt bine, insa canf mai apare cate un "ghimpe" si doare, doare al dracu de tare. Sau unii o sa mai spuna "hai ca da, la 13 ani sa suferi, pfoai, vai de tine". Puteti sa comentati, sa stiti, nu ma supar, doar ca nu stiti prin ce trec si ce simt, fiecare are sentimente si momente grele, indierent de varsta. Nu va cer decat o parere, un sfat, de la cineva mai matur sau care a trecut prin asta, ma ajuta orice.
Va multumesc enorm pentru ca v-ati luat 5-10 min din timpul vostru sa cititi asta.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook