Am mai pus o intrebare asemanatoare recent,dar as astepta niste raspunsuri si de la alte persoane. Adevarul e ca imi este foarte greu sa suport multe probleme din familie. Mama este o persoana buna, ea a facut toul pentru mine.Iar aici e problema, tatal meu nu a facut prea multe. Nu a fost niciodata vorba de bataie. Eu am 15 ani iar fratele meu e cu 3 ani mai mic. Cand e vorba sa il intreb eu ceva,de obicei glumeste sau imi spune sa ma descurc, cand e vorba de fratele meu, mereu il ajuta.Eu fac fotbal si inteleg ca sunt multe persoane care cred ca fotbalul nu este pentru fete,dar ma asteptam ca tatal meu sa ma sustina,dar fratele meu face volei si lui mereu i-a zis de fata cu mine ca este foarte bun si ca va reusi,iar la mine nici nu a fost la un antrenament. Am note bune la scoala,dar mereu zice ca eu voi reusi mai putine decat el. Cu mine nu a fost niciodata sa imi cumpar o pereche de incaltaminte sau de haine,iar cu fratele meu merge si ii cumpara haine in general de la firme scumpe. Pe mine nu ma lasa sa ma joc pe XBOX,pentru ca spune,ca l-a cumparat pentru fratele meu. Daca fratele meu ma injura sau da in mine si eu incerc doar sa tip la el, eu sunt pedepsita, chiar daca el mi-a vorbit urat si mereu pe mine ma jigneste, nu pe el. Imi poate da cineva niste sfaturi?

Va veni vremea cand o sa ajunga pe mana ta si atunci stii ce ai de facut. In viata mea maicamea a fost pentru mine tata & mama ea ma rasfatat si educat in schimb taicameu abia imi mai zicea ceva si nu ma prea suporta. Acum nu are curaj sa imi ceara bani si rar comunic cu el. Nici nu stiu daca o sa merg la inmormantarea lui can ii va suna ceasul.

Arata de parca ai venit cu para pe aici, plangandu-te de atentia e care o primeste un copil mic si tu nu o mai primesti.
Nu crezi ca la 15 ani, ar terbuii sa ai alt comportament?
Te comporti de parca ai avea doar 7 ani, fiind geloasa si invidioasa pe ce atentie primeste fratiorul tau.
Tatal te trateaza confom varstei, ca o adolescenta, nu ca un copil mic.

Mereu frații mai mici sunt alintați și răsfățați și părinții dau vina pe noi, frații mai mari!
Dar de unde știu?

Deoarece și eu am un frate mai mic, care are un an, ok, miercuri, săptămâna viitoare va avea 2. Și toată lumea îl alintă. Da, știu că e bebe, doar că am momente în care mă oftic, dar îmi revin
Pe mine tata mereu mă ceartă, mereu găstește motive, iar după, spune că eu am început. Deci nici eu și tata nu ne înțelegem mai bine. Cu mine vine să-mi cumpăr, dar mda mereu e nervos și ofticat, găsește motive să ridice tonul și după, dă vina pe alții. Așa or fi bărbații? Nu știu!

Frustrarile sunt mari, vezi daca la tine in scoala/liceu e un psiholog. Va sti exact ce e de facut. Sau fa rost de niste bani de la mama, si mergi la 2-3 sedinte cu un psiholog. Sau cauta grupuri de Facebook cu psihologi, sau cauta psihologi care lucreaza pro bono. Sau apeleaza la fundatii, sa te puna in legatura cu un psiholog. Aici sunt niste copii, nu poti obtine raspunsuri de calitate

Nu e chiar un sfat dar eu zic să îl ignori pe tatăl tau la un timp o să vadă că nu îl bagi în seamă și presupun ca va vorbi cu tine.

Nu te lăsa bătută, urmează-ți visurile. Cât despre fratele tău încearcă să îi explici și lui situația, eu tot timpul îi spun surorei mele ce ma frământă. Eventual poți vorbi cu mama ca fata la fată. Sper ca te-am ajutat.

Umm... Nu e bine cum procedează tatăl tău. Fără să vrei incepi sa porți nu neapărat "ura" nici "invidie" dar un sentiment negativ pentru fratele tău. Poate el n-are nicio vina, nu își dă seama de ceea ce se întâmplă în jurul lui. Tu te simți marginalizată de tatăl tău pentru faptul că îl simpatizează mai mult pe fratele tău, sau cel puțin așa crezi tu. Incearca sa vorbești cu tatăl tău dacă e un om înțelegător pe lângă clasificările pe care le face in familie. Explica-i așa cum crezi tu că ar funcționa termenul de familie și că te simți oarecum marginalizată și data de o parte de el. Poate ii deschizi ochii, încearcă să nu o spui la un conflict sau când e nervos, se va supăra cel mai probabil. Tu știi mai bine modul în care el se comporta, dar sincer aduce un sentiment de răutate între voi. Tu o sa ramai cu ideea că l-a iubit mai mult pe fratele tău și tu nu ai avut posibilitatea lui de a beneficia de afecțiune. Tatăl tău poate înțelege, explica-i frumos, spune-i ce simți și ce consideri, fără rețineri dar încearcă să nu îl jignești. Asta cred eu că ar trebui, tu analizezi mai multe păreri, ți le combini cu alte tale și trebuie să se nască ceva frumos dintre atâtea gânduri ale mai multor persoane. Încearcă să te consolezi cu mama ta dacă e mai înțelegătoare, poate reușește ea sa îi spună. Depinde de situația voastră se familia, din păcate eu nu o cunosc.

Uite, în timp ce scriu asta îți jur că plâng. Din motivele mele, evident. Sunt orfan de tată de la vârsta de 12 ani. Nu vreau să îți spun cât de greu îmi este și cât de singur mă simt. ((( De fapt eu am intrat pe TPU sa adresez o întrebare cu privire la un vis.

Fii in culmea fericirii că îi ai pe ambii părinți! Da, in culmea fericirii. Este inimaginabil de greu fără un părinte. Sau și mai si fără ambii.

Nu știu ce să-ți spun. Viața de orfan mi se pare una dintre cele mai GRELE încercări ale vieții. De mic când nu știi prea multe și ești doar un biet copil, viața te ia prin surprindere. Treci prin văi întunecoase și adânci. Este groaznică viața de orfan.

Nu vreau să-ți spun de câte ori am vrut sa mă sinucid. Plângeam ore in sir fără încetare... Nu era absolut nimeni care să mă îmbrățișeze! ( Doar Dumnezeu. Și îi mulțumesc! Îl laud pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fii oamenilor! ❤️

Ai 15 ani. Ai totul, cât timp îi ai pe părinții tăi și pe cei dragi! Ai totul!
Mi-aș dori sa fiu in locul tău sau sa fiu fratele tău. Să fii orfan e ca și cum ai fi ciung sau șchiop.

Nu te supăra din nimicuri! Iubeste-i cu toată ființa ta pe părinții și frații tăi! Fiți o familie!

Și înainte să intri pe forumuri, discută cu familia chestiunile astea. Sunt fleacuri in comparație cu ce necazuri sunt în lume.

Îți recomand să citești Biblia!

Sunt atât de singur. Dacă ai ști. ((((((((((

Te obisnuiesti tatãl tau sufera de narcisism, asa isi cresc narcisistii copii unul e de pretuit, i-ar celalalt e a doua roata, o oaie neagra.

E post-traumatica chestia asta, tatal tau nu te vede ca si copilul lui. Ci o extensie de-a familiei, probabil si-a dorit baiat de aceea au mai facut un copil.