Sa intram in esenta lucrurilor - Uitatul. Daca eu de 50 de ani uit sa-i cumpar tatalui de 80 mere asta da e uitat. Tu la 14 ani care trebuie sa anunti parintii ca sa stie in orice secunda unde esti si ce faci se cheama minciuna prin omisiune, la fel de grav ca orice minciuna. Daca tie ti se intampla ceva, si nu e ceva rar azi, parintii tai in afara de supararea sufleteasca trebuie sa suporte lege poate chiar puscarie. Iti dai seama ce invinuiri incep sa-si aduca parintii unul altuia in caz ca se intampla ceva cu un copil? Iese macel. Pentru ca familia ta e despartita tu incerci sa ai mai multa independenta ca asta te face sa te simti mai mult decat esti. Stiu, asa e la 14 ani. Iar afectiune de unde ceri daca tu faci lucruri care demoleaza increderea in tine? Treaba cu " se stie ca sunt mai uituca " nu tine. Cand te-ai despartit de acel baiat nu ai fost uituca deloc, te gandeai la sinucidere. Ce crezi ca macina in creieri un tata cand te vede f suparata si nu spui nimic? Unde exista comunicare = incredere= afectiune. Unde nu, intervine severitatea. Daca tu intrebi in TPU despre sinucidere tatal tau cat valoreaza? Crezi ca unul ca mine sau ca altul iti vrea mai mult bine ca ei? Cu parintii ar trebui sa fii cea mai buna prietena. Daca esti de alta parere apeleaza la balena albastra.
Nu știm multe despre ce-i acolo la tine. Numai minunății:
-tu uiți foarte repede, si chiar orice.
- el afla si nu se știe de unde afla.
Ce sa faci? Păi nu face ca ei: sa te măriți, sa divorțezi si apoi sa îți plimbi fica pe drumuri. Fa altceva.
Poți face reclamație ca relația cu tatăl tău nu e una buna, dar trebuie sa dai argumente și după asta custodia va fi plasata mamei dacă se adeverește ca tatăl tău nu-și face datoria cum trebuie. În orice caz, tu la divorț aveai voie sa alegi. De ce nu ai ales sa stai cu unul din părinți, iar celălalt sa te viziteze sau se te duci la el din când în când?