Am o întrebare. Efectiv nu mai pot, uneori îmi vine să plâng când scriu chestia asta. Sunt clasa a 8-a și efectiv părinții mei se ceartă cu mine zi de zi. Tot timpul ei spun ca e vina mea ca eu am început cearta dar niciodată nu se gândesc ca poate chiar ei sunt vinovați.
Ma simt singur și consider ca nimeni nu ma baga în seama și ca toți ma iau la mișto.
E clasa a 8-a. Învăț, fac teste dar efectiv când le pun o întrebare părinților mei sau as vrea sa discut cu ei ridică tonul la mine doar pentru o întrebare. Uneori imi vine sa le spun ca abia aștept momentul să plec de acasă când o sa devin major. Simt ca nu sunt dorit de nimeni din casa/familia/lumea asta.
Uneori mă gândesc la chestii chiar urâte.
Nu știu cum sa procedez sa scap de cearta asta și efectiv sa nu ii mai aud țipând. La o ședință a venit și consilierul (psihologul) școlii și a spus că atunci când părinții ne văd că nu ne simțim bine să ne asculte problemele dar maica-mea nu înțelege ce înseamnă,, a asculta ". Sa ma asculte nu sa ma certe pentru chestiile alea sau sa ma facă sa ma consider un nimic.
Efectiv simt ca mor de nervi uneori.
O sa ajung în ziua aia când dau evaluarea și nu o sa știu nimic pentru ca o sa ma înconjoare toate problemele.
Cand ii aud pe părinții mei ca noi copiii nu avem probleme îmi vine sa le spun,, Credeți-mă ca și noi avem probleme. Ne gândim cum sa facem sa luăm o nota mai buna acolo, ca ceilalți colegi au un calculator mai bun și eu nu am, nu am prieteni, îmi vine sa plec singur undeva în lume.". Ea se victimizează mereu ca face aia, face aia dar înțeleg, orice om muncește, orice om se zbate pentru copilul lui dar sa nu dea vina pe mine din cauza problemelor lor.
Sper sa nu ma judecați pentru tot ce am scris aici. Certurile nu cred ca au legătură doar cu Evaluarea Naționala dar ei tipă din orice întrebare, mi-am pierdut încrederea în mine.
Sper sa ma înțeleagă cineva.

A fost totdeauna așa, sau a început cândva în viața ta? Părinții tăi au ceva probleme psihice și se descarcă pe tine. Alt dialoc cu ei nu ai niciodată, doar ceartă? Ceartă de când te trezești? Are loc dimineața sau seara? Încearcă să găsești cum începe, cum se produce, astfel încât să ajungi să controlezi ce se întâmplă în mintea lor. Să nu îi condideri răi cu tine ci bolnavi. Cu foarte, foarte mare grijă din partea ta o să ajungi treptat să îi potolești.

Pariez pe 10 lei ca o sa vina telefonul copilului=] Acum serios vorbind, discuta cu ei. Daca nu poti, evita orice conversatie cu ei. Daca esti intrebat, raspunde.

Posibil, parinți tăi au ceva probleme cu nervii sau sunt afectați de alte probleme, neputând să țină și ritmul răbdarii cu tine, privind explicatiile. Starile unui parinte, sunt variate în funcție de binedispunere, stres, sau pur si simplu o pasă proastă neexplicabilă. Tot ce poți sa faci, este, mai bine să întrebi o profesoară la scoală ce nu întelegi. Vorbele, sunt doar vorbe nu pune la suflet, și numai te consuma sau degrada vreodată singur.

Unii părinți sunt mai cicalitori, considera ca asa te educa. Nu pune la suflet, e și vârsta când ești la pubertate și asta te face mai sensibil. Nu te mai stresa asa mult nici cu școala, examenele vin și trec, și eu ma stresam cu școala și toate se rezolva, acum când îmi aduc aminte regret ca nu mi-a spus cineva sa nu ma mai consum pentru o nota mica sau sa-mi fie teama ca nu voi lua un examen fiindcă asa cum au trecut toate generațiile prin școala asa vei trece și tu, dacă depui un efort totul va fi bine. Certurile le mai poți evita și tu

Buna!

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.

Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.116111.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia

Asteptam sa te ajutam!

Încrederea în tine ți-o poți forma singur, îți poți asculta și singur probleme nu ai nevoie de nimeni.
Ar trebui să te tratezi ca pe cel mai bun prieten, nu are rost sa dai vina pe ei pentru modul în care ai ajuns deși e chiar vina lor într-o anumită măsură pentru că nu s-au documentat îndeajuns de bine pentru a fi niște părinți buni, folosește aceste informații să-ți construiești caracterul, sa iei un exemplu de așa nu. Nici ei nu au primit o educație adecvată înainte să facă copii(nici nu s-au documentat înainte despre cum ar trebui și care este rolul de părinte), deci nu-i poți învinovăți.
De facul alte prostii, nici asta nu are rost sa faci, știu că la vârsta asta simți că-ti cade lumea în cap, dar durerea care ți-o provoca o poti folosi și transmuta in alte chestii. Poți plânge cat plăgi și după ieși la aer și descărcați frustrările făcând sport sau altceva care îți place.

Calm. Lasa-i in pace, nu iti mai bate capul. De schimbat sigur nu o sa ii schimbi. Evita si tu certurile si gata. Si da, e adevarat ca si copiii (mai ales cei din anii terminali) au griji... Mai ai 4 ani (sau 3, depinde) si esti major si gata.

Dacă vrei să scapi de stres încearcă să îi ignori si sa te descurci singur macar o perioadă până le trec gargauni.
Asa sunt uneori părinți mai stresați si nu realizeaza cum se comporta.Nu mai pune la suflet.

Peste ceva timp vei rade de tine pe chestia asta, cand iti vei gasi liniștea în ceva..cand o sa mai crești putin multe lucruri o sa se schimbe.Sincer cu ei nu ai ce sa rezolvi daca nu te inteleg. Situatia asta am avut o și eu, la 12 13 14 și chiar dacă acum am 16, sincer nu mai tipa nimeni la mine, s au calmat spiritele) Nu ii mai întreba nimic, tot ei o sa vina la tine, doar esti fiul lor...in doi trei ani sigur nu o sa mai ai nimic!

Vorbeste cu un psiholog care sa te ajute sa te mentii pe picioare din punct de vedere psihic pana la examen(poti vorbi chiar cu psihologul scolii). Apoi mai rabda si tu pana intri la facultate, iti iei un job part-time undeva ca sa te intretii financiar(si bineinteles iti iei alocatia care e dreptul tau)si rupi legaturile cu parintii tai cat mai mult daca persista problemele! Sper ca te-am ajutat, mult noroc!