Am o intrebare, nu stiu daca a mai fost, insa sunt curioasa ce raspunsuri veti da...
Daca ai afla ca esti infiat/a cum ai reactioana? Ce ai face?

Hmm, interesanta intrebare, nu stiu cum as reactiona. in prima faza m`as innebuni toata viata mea ar fi data peste cap. m`as enerva tare de tot

Sincer nu stiu cred ca mias cauta pariinti cu toate ca sunt eu ofarn si nu am mama cred ca najpa sa fii amagit si pacalit mai degraba adevaru decat sa traiesti in minciuna...parerea mea

Http://www.tpu.ro/......ntelegere/

Nu stiu... m-as simti... mintita... dar nu cred ca mi-as acuza parintii adoptivi...pentru ca am avut o copilarie frumoasa, si nu as avea reprosuri... poate ca le-as reprosa ca nu mi-au sus mai devreme!
dar sigur nu sunt infiata...ca sunt 99, 9% tata!

Aleluia, am scapat de "mama"! ...glumeam!
Nu`mi pot imagina ce reactia as avea, depinde cine mi-ar spune, cum mi-ar spune... oricum eu nu am o relatie "woow, de extraordinara" cu parintii, asa ca nu cred ca ar fi o mare paguba![iar glumesc!]
Cred ca m`as simtii naspa rau si tinand cont ca m`au crescut tot i`as considera parintii mei chiar daca n`ar fi!

Waii...cred ca n`as mai vorbi cu 'parintii' mei...si as vrea sa-i vad pe parintii 'cei adevarati' dar doar sa-i vad... fara sa ma vada ei, ca nu as vrea sa vorbesc cu ei.

Si probabil mi-ar trece in ceva timp, si m`as comporta k si cum n`as si adoptata, i`as iubii la fel pe parintii mei. Parinte nu`i cine te naste, ci cine te creste!


:*:*:*

Pana la urma, nu e mama cine te naste, e cine te creste.

As fi foarte suparat ca parintii mei adoptivi mi-au ascuns adevarul!

As multumi acelor oameni care mi-au schimbat viata, care m-au scos dintr-o casa de copii si mi-au oferit sansa unei vieti normale, a unei vieti alaturi de ei, sansa de a avea cui sa spun "mama" si "tata". As multumi acestor doi oameni care m-au crescut si m-au iubit mai mult decat cei care m-au facut, si m-au abandonat. Apoi as trai fericita cu parintii mei adevarati, aceia care m-au crescut si m-au iubit ca pe copilul lor.

Sincer sa fiu cred ca as avea un soc, dar apoi as calcula nitel si as vedea ca totusi nu am dus o viata rea si ca si parintii mei adoptivi sunt buni si tin la ei ca si la pariniti mei, deci nu cred ca ar fi o mare tragedie!

As considera ca au facut-o pentru interesul meu si as intreba cine erau parintii mei biologici. nu cred ca m-ar afecta foarte tare. adoptia mi se pare un lucru bun, pentru ca sunt oameni incapabili sa fie parinti si oameni foarte capabili care vor sa ajute.

O anume surpriza trebuie sa apara, poate si un regret, o frustrare, dar apoi trebuie luata in considerare si latur buna a situatiei.

Pana la urma as fi infiata sa zic asa desi nu sunt
e mai bine asa pentru ca daca am parinti buni gandeste-te parintii adevarati cum erau poate de accea te-au lasat ca nu te iubesc
in loc sa ii multumiti ca aveti parinti care auu grija de voi voi faceti scandal ca sunteti adoptati

Cum as reactiona... le-as multumi parintilor adoptivi pentru tot ce au facut pentru mine. Nu mi-as cauta parintii biologici pentru ca: 1. m-au abandonat si au renuntat foarte usor la mine si 2. nu m`au cautat in tot timpul asta. Deci de ce m`ar interesa de ei? Nu conteaza cine te naste, conteaza mai mult cine te creste, cine te primeste in casa sa si iti ofera tot ce poate. Si as continua sa traiesc cu parintii adoptivi, admirandu`i foarte mult pentru cat de buni au fost cu mine.

"Phiu, stiam eu!". Glumesc, probabil ca nu ar fi cine stie ce veste. Ce e asa mare branza? As fi adoptata si gata. Daca mi-as cauta parintii naturali, depinde cat de usor mi-ar fi. As incerca, sunt o fire curioasa si as vrea sa aflu cine m-a conceput. Nu stiu daca as si sta de vorba cu ei, nu prea vad sensul.

Intr'adevar m'ar da peste cap cu totul... dar nu cred ca as reactiona negativ. Pentru ca, din moment ce m'au luat, m'au crescut, si mi'au oferit tot ce au putut, asta inseamna ca tin la mine si si'au dorit sa ma aiba. In nici un caz nu m'as simti in plus, sau data la o parte...nici mintita. Faptul ca parintii adoptivi ascund asta copiilor, este totusi un lucru bun... o fac pentru a evita aparitia unor "diferente" sau pentru a nu'si face copilul sa se simta prost.
M'as bucura ca au facut'o...si pentru mine ar fi si in continuare parintii mei... parinte'ti e cel care te creste, nu cel care te face.
Dar as fi curioasa sa vad care'mi sunt parintii biologici.
Si eu de multe ori ma gandesc daca nu cumva am fost adoptata... nu seman deloc cu parintii mei.si cu nici un membru al familiei (ma refer din punct de vedere moral)

Urat. si iaj bate si pe aia care mau mintit

Cine mi-a dat stupi foarte bine nu ma deranjeaza dar astai adevaru...

Scz stupid

Nu as avea nici o reactie ci numai voi fi curios sa-mi cunosc si adevaratii parinti biologici.pentru mine parinti sunt aceia care m-au crescut.

I-as cauta, i-as gasi.si i-as scuipa direct in ochi.
Nu ma intereseaza motivul pentru care m-au lasat spre adoptie, dar ia ganditi-va daca nu va adopta nimeni. unde erati? cerseati pe strazi, dormeati in canale? Partea asta nu a vazut-o nimeni? Aaa, sau doar v-ati vazut cu parinti adoptivi si acum ceilalti nu au nici o vina.
Deci cine v-ar fi distrus viata.si daca mi-au distrus-o nu merita tot ce e mai rau?

Daca as afla chestia asta, le-as multumi parintilor mei care m-au infiat.Sincer,nu am de ce sa ma supar pe ei ca nu mi-au zis mai devreme.Pentru ei este greu sa zica astfel de lucruri pentru ca isi iubesc copilul si le este teama ca se va intoarce impotriva lor. Dar nu ai de ce sa te intorci impotriva lor.Si treaba cu cautatul parintilor adevarati... AS FACE-O, numai pentru a le da o lectie si pentru a le arata ce am ajuns cu adevarat. Pentru ca parintii care m-au lasat orfan nu sunt altceva decat niste oameni fara scrupule si care nu merita absolut nimic. O zi buna!
Doo19

Mama, nu este aceea care te naste, ci aceea care te creste.Nu conteaza ca nu te-a nascut ea, conteaza ca a avut grija de tine ca de propriul ei copil, asa ca nu ar trebui sa aiba vreo importanta.

As sta calma asta e si nu am ce face, nu pot schimba destinul! trebuie sa ma bucur pentru ca a avut grija de mine o familie minunata, decat sa ma "ingrijeasca" niste inculti murdari sau sa cresc prin orfelinate sau si mai rau sa ajung pe strazi!

By Dy
Xo~Xo

Pai nu-s as reactiona. Leas multumi parintilor adoptivi ca mau crescut si nu mau lasat sa ajung la orfelinat, de oare femeia aceia ce ma nascut care nu pot sa-i zic mama nu a vrut sa ma creasca.(sfatul meu)

Daca as fii fericita in mediul in care traiesc...nu prea ar conta.persoanele care m-au fi abandonat... daca s-ar fi numit parinti adevarati...ar fi incercat macar sa ia legatura cu mine. daca nici macar lucrul asta nu au putut sa il faca.atunci persoanele alea nu merita efortul de a vorbii sau de a afla macar cine sunt.as fii fericita langa cei care m-au infiat...pentru ca cei care te cresc iti sunt de fapt parinti adevarati... ei te educa... ei te invata ce inseamna de fapt familia... ei iti pot da un sfat... ei te pot ajuta cand ai o problema.

Daca as afla ca am fost un copil nedorit, cu siguranta nu imi va pasa la aflarea vestii (asta daca as avea parinti adoptivi iubitori).
Le-as multumi pentru ca mi-au daruit intelegere, crestere, iubire si tot ce aveam nevoie.
Indiferent, daca parintii mei ar fi adoptivi sau nu, din moment ce imi daruiesc atata iubire si intelegere, vestea nu m-ar interesa. Pentru ca tot acesti parinti ar fi adevaratii mei parinti! Ei m-au crescut si mi-au daruit o viata extraordinara! Si le multumesc pentru asta!

Mi-as iubi si mai mult parintii care m-au crescut, m-au iubit, mi-au dorit numai binele... si sincera sa fiu nu mi-as dori sa-i cunosc pe cei care m-au conceput! Pentru mine n-ar avea nicio valoare, un copil nu-l poti parasi... nu as vrea sa-i intalnesc niciodata! Si daca i-as intalni din intamplare, mi-ar fi indiferenti...

Le as multumiparintilor care m au crescut, si i as iubi mai mult

Depinde de situatia in care te afli si de cei care teau infiat si cum sau cumportat cu tine.