Oare e la fel in fiecare familie?
In fata mamei mele,eu nu pot spune nimic in apararea mea, deoarece, crede ea, comentez.Nu este normal sa spun si eu ceva in apararea mea daca ea ma acuza de ceva ce nu am facut? Uneori face atata circ pentru o simpla intrebare, daca nu am inteles ceva, incat imi vine sa ma dau cu capul de pereti.Am incercat sa vorbesc cu ea, dar nimic.Ea spune ca atunci cand ea zice ceva, eu nu trebuie sa spun nimic.Chiar daca nu e vina mea.
Si nu pot sa fac nimic in situatiile acelea de cearta,deoarece incep sa plang ca o proasta si fug in camera.

Cu sora mea, e la fel.Nu ne intelegem DELOC.Degeaba e mai mare ca mine cu aproape 7 ani, pentru ca zici ca e mai batuta in cap decat mine.Pe ea o favorizeaza mama in toate cele.Eu ii cer astazi bani pentru ceva si ea imi zice ca nu are. Dupa 2 ore ii cere sora mea si mai are un pic de ii da tot portofelul.

Multumesc ca ai avut rabdarea sa citesti.
Acum,dati-mi si mie niste sfaturi, va rog.

Mda,eu la 21 de ani inca mai ma cert cu tata, el are prentie sa tac din gura mereu, mnah, el ramane cu pretentia si eu comentez

Ma dispera foarte rau,, parintii'' astia care le stiu pe toate. frate, ei se considera sefii. Nu pot sa faci absolut nimic, pana nu-si dau ei cu parerea sau te critica. Ei te critica si se ia de tine, dar tu nu ai voie sa le zici absolut nimic. Asta e,, democratie''! Aiurea rau de tot.

Nu e la fel in fiecare familie, mai ales cand esti singur la parinti..Nu-mi pot explica de ce mama ta este atat de autoritara si de ce face aceste favoritisme...probabil ai si tu putina vina... poate sora ta invata mai bine si e mai ascultatoare.

Buna! Imi pare rau, eu nu trec prin asemenea situatii nici nu am trecut. Dar nu cred ca este normal, cred ca mama ta exagereaza. Faptul ca o favorizeaza pe sora ta, spune totul, nu este indicat deloc. Eu cred ca trebuie sa ii spui mamei tale exact ce simti sa-i spui ca iti face rau faptul ca o favorizeaza pe sora ta. Cat despre sora ta ce pot spune, nu o cunosc dar cred ca tu esti cu mult peste ea. Nu merita sa plangi din aceasta cauza iti vor face rau, te vor afecta mai tarziu. Spune-i mamei tale sa iti acorde si tie un minut sa iti spui parerea, sa te poti apara, sa-i poti dovedi ca nu esti vinovata. Daca te mai pot ajuta cu ceva o fac cu mare placere.

Buna.Exact asa e si la mine(in afara cu sora cea mare ).Eu in ultima vreme am preferat sa nu o mai intreb nimic si sa tac sau sa o las sa vorbeasca singura chiar daca e o simpla intrebare gen: ce faci de mancare? ea : da ce te intereseaza pe tine lasa ca vei vedea .......Si eu urasc cand imi toaca creieri dar nu o bag in seama cand incepe.Sunt oameni care nu ii poti schimba pentru ca asa sunt. Daca esti minor ca mine mai rezista pana vei creste si te vei desparti de parinti.Pa,pa

Buna! Nu toate familiile sunt asa! Depinde de cat de apropiati sunt parintii de copii! Nu e corect din partea mamei tale ceea ce face in legatura cu sora-ta(face diferente intre voi doua)iar o mama nu trebuie sa faca asa ceva niciodata.pentru ca fiecare copil e diferit(unde nu stie, poate altul stie celalat)
Ar trebui sa-i spui surorii tale sa fie mai matura deoarece este mult mai invarsta si se presupune ca trebuie sa gandeasca altfel.E o vorba care zice:cel intelept cedeaza.Stiu ca nu e prea convenabil dar incearca si tu sa cedezi in fata parintilor acum ca nu are dreptate se mai intampla, la oricine.Dar incearca sa fii tu cea care cedeaza(nu sa fiti amandoua 2 pietre tari altfel nu se va rezolva nimic ci va lua amploare)
Dscuta cu mama ta mai mult pe tema cu sora-ta si roag-o sa te asculte in primul si primul rand
Sper ca te-am ajutat

Buna! Poveste destul de trista...Eu ti-as sugera, desii s-ar putea sa te certe mama ta, sa ii spui in fata:Mama, de ce intotdeauna imi faci observatie, etc (ce spui tu ca iti mai face) si insista, fiindca sunt sigur ca mama ta este destul de "infipta". Daca asta nu merge, ti-as sugera sa vorbesti cu cea mai buna prietena a ta...(in discutia ta cu mama ta ar fi bine sa si "dramatizezi un pic" pentru a-i inmuia inima).
P.S: Ai putea vorbi si cu tatal tau despre comportamentul mamei tale.
Sper ca te-am ajutat. Funda?

Si eu sunt la fel (mai putin faza cu banii, eu sunt deja ''sora cea mare'' ).Si eu incerc sa fac exact ca tine, dar mama zice ca eu comentez.Pana la urma, m-am invatat si trebuie sa taci atunci cand vorbeste. Dupa aceea, poti sa-ti spui punctul de vedere.Ar fi dragut daca ai incepe cu,, Parerea mea este...'' sau,, Nu vreau sa ne certam, dar eu ma refeream la..., dar a fost vina mea ca m-am facut neinteleasa''.Ti-am dat 2 exemple pentru 2 situatii. La problema cu banii, acolo ar trebui sa discutati (ATENTIE! Discutati, nu va puneti cuvinte in gura si toate cele). Eventual, vorbiti despre asta in familie, pentru ca din timpuri vechi se stia ca problemele se rezolva cel mai bine in familie.
Sper ca ti-am facut o idee despre cum ai putea sa procedezi. O zi buna!

NU e la fel in fiecare familie.s poate totusi ca sora ta, fiind mai mare sa aiba nevoie de mai multi bani pentru ca are si alte necesitati decat tine.Insa personal cred ca mama ta procedeaza gresit pentru ca si tu ai dreptul la opinie! Eu cu mama mea discut orice, insa ar trebui sa ii explici ca ti-ar placea sa vorbiti deschis si ca asta nu inseamna ca ii raspunzi sau comentezi. Sper ca ti-am fost de ajutor!

Mm...si la mine e asa.Mai ales ca cica comentez
Cu banii nu, daca am nevoie imi da
Dar daca ma mai prostesc si eu un pic deja incepe si tipa.
Asta e
Are si ea toanele ei.
Sunt zile in care ma distrez cu ea deparca ar fi cea mai buna prietena a mea.
Dar, ma cert si mult cu ea.

Si eu am parte de asemenea tratament din partea mamei.De cateva luni tot ma cert cu ea si ea niciodata nu imi da dreptate.Mama imi zice atunci cand incerc sa ripostez ca raspund. De pe intai ma cert cu ea, deci cred ca tot anul o sa o tinem in cearta.Eu am un temperament destul de mare asa ca atunci cand ma cert cu ea incep sa caut lucruri in care sa cada ea de vina si nu eu.La faza cu banii, spune-i lui tatal tau sau sorei tale sau cerei bani tatalui tau. O sa fie bine.

Probleme de genul exista in fiecare familie,dar nivelul in care sunt manifestate este unul diferit. Majoritatea parintilor pe parcursul timpului devin "self-centered". In primul rand este important sa nu ma intelegi gresit,self-centered-ul nu este la nivelul absolutului,dar in urma problemelor care intervin in rutina zilnica,in urma unei nesatisfactii existentiale date de contiunua munca pe care trebuie sa o depuna,acestia isi pierd capacitatea de empatizarea(intelegere),mai ales in cazul celui de al doilea copil. Pierzandu-si aceasta capacitate considera ca in urma experientei si lipsa satisfactie existentiale,devine o victima condamnata si supusa unei presiuni constante datorita problemelor uzuale,prin urmare tot timpul va considera ca ea este cea neinteleasa,si cea care are dreptate. Din cate observ eu din relatarea ta, cred ca exista si o lipsa in comunicarea voastra. Probabil sora ta ii da impresia mamei tale ca empatizeaza mai mult, si acesta probabil este motivul din cauza caruia ea este pusa intr-un context mai favorabil. Sunt convinsa ca mama ta te iubeste la fel de mult, dar are deficiente in a exprima asta. Mama ta se considera neinteleasa, la fel ca tine.Primul pas in a remedia problema,din perspectiva mea,esti tu,deoarece tu vezi lipsa in comunicare voastra. Vorbeste cu ea,nu despre asta doar,incurajez-o sa iti zica problemele ei zilnice,fii o confidenta pentru ea,si impreuna gasiti rezolvari la asta. Stiu,asta necesita multa rabdare,si la inceput probabil nu vei vedea multe schimbari vizibile,dar treptat vei reusi. Fa activitati cu mama ta, vizionati un film impreuna, iesiti la plimbari impreuna, incurajeaz-o sa iti povesteasca patanii din copilaria ei, o sa vezi ca treptat asta va functiona. Ajuta-ti mama sa se bucure de micile detalii din viata ei.