Am o mare problema. Am un prieten foarte bun, cu care ma cunosc de cand eram de-o schioapa, dar acum mi-e rusine sa vorbesc cu el.

Va intrebati de ce. Acum doi ani venise in oras (el nu sta in acelasi oras cu mine, statea, dar demult, iar acum s-a mutat ). Bunica'miu era beat [praf], si m-a chemat la poarta. Eu eram imbracat ca la bunici (adica aveam haine "de curte"), si in plus mai era in preajma si var'mea (6 ani), pe care o dadaceam. Cand am ajuns la poarta, l-am vazut langa masina lui si deodata am crezut ca intru in pamant.

Am avut noroc, caci el m-a salutat primul. Abia am reusit sa schitez un "Buna!". Dupa asta, bunica-miu a inceput cu "vezi ce ziceam de nepotu-miu" sau "e cel mai bun din clasa lui" sau "are numai de 10". Cred ca Cel de Sus se uita la mine in clipa aceea si nu m-a lasat sa lesin si sa incep sa plang.

Au trecut doi ani, se apropie vara si va veni din nou. Stiu sigur ca verisoara mea nu va mai fi langa mine [e in tabara], iar bunicul meu va fi plecat la bar sau va dormi. Tot ce am nevoie e de vointa, dar nu stiu unde sa o caut, caci simt ca in sufletul meu nici Dumnezeu nu ar gasi-o. Ce sa fac?

Ce trebuie sa faci? Sa capeti incredere in tine, amice! Te imbraci curat si frumos si-ti intampini oaspetele, fără sa te bâlbâi, ii strangi cu putere mâna (vezi să nu i-o rupi!). Glumesc. Dar asta îi arata ca esti sigur pe tine si nu esti timid sau fâstâcit. Tu gandesti ca acasa la el, amicul tau nu se imbraca cum îi cade lui bine? Normal ca daca pleci la drum incerci sa "arunci"ceva trasnet pe tine, mai ales atunci cand iti cauti un prieten. Lui ar trebui sa-i fie rusine ca nu si-a anuntat sosirea. De obicei, se anunta. Nu se merge ca un nesimtit, neinvitat. Capul sus, si tu poti fi tare! N-ai masina? O sa ai pe viitor!

Mmmnu, ai inteles gresit. Deci eu eram la bunici, iar el a venit la bunicul lui care sta vis-a-vis. Nu trebuia sa anunte ca a venit. Nu cred ca ar trebui sa spun asta pentru ca dupa oricine isi va schimba raspunsul dar, oricum, el e exact cu 10 ani mai mare decat mine, asa ca...

Sunt minor.

Am si mie mi'e rusine sa vorbesc cu cineva, am aceeasi problema..binenteles nu si aceeasi poveste... nu stiu daca e ceva complicat sa vorbesti cu el... te intalnesti cu el, il salut il intrebi cu ''o mai duce''? dupa care ar trebui sa ie'i in ras intamplearea ''de la bunici'' adica, razand sa ii amintesti : '' iti amintesti cand ai venit la poarta buniciolor mei haha '' incearca sa faci o gluma din cele intamplate.binenteles daca tu crezi ca el nu a uitat asta FUNDA?

Păi da, a venit la bunicul lui, dar cu ocazia asta, a ciocănit si la poarta ta! Deci, te-a cautat! S-a autoinvitat! Putea sa trimita vorba sa mergi sa-l vezi, sa te anunte prin cineva ca a venit...Te schimbai si tu, erai pregatit. Dar asa te-a luat pe nepusa masa (cum se spune). Ti-am zis cum sa faci. Ți legatura cu bunicul lui saptamanal si afli cand vine, in ce zi. Sa nu te mai gaseasca nepregatit. Of, daca e mai mare decat tine cu atatia ani, normal ca baietii devin si ei mai eleganti cu varsta. No, fetele! Vor sa fie si ei frumosi! Tie-ti trebuie incredere in tine!

Nu a ciocanit la poarta mea. Bunica-miu statea la poarta -ca de obicei, sa vada el tot- si l-a vazut pe el venind cu masina. Nu mai stiu ce sa zic si ce sa mai cred. Sincer.

ai ghicit in a doua parte. Multumesc pentru cele... de fapt aproape jumatate de ora din viata pe care ai irosit-o pentru mine. Noroc!

Si tie...NOROC!