Am o nelamurire daca ma puteti ajuta pana acum am raspuns la intrebari si am descoperit ca am si eu nelamurire. Mi-a decedat mama de un an de zile eu cu ea aveam o legatura foarte stransa nu eram chiar ca o mama si o fiica eram ca doua prietene.am iubit-o prea mult si ea pe mine. cel mai rau este faptul ca ma distruge rau disparitia ei la cer.chiar nu pot face fata chiar daca am sot el nu e ca mama niciodata nimeni nu o sa fie ca mama nu. spuneti-mi ce sa fac ajutati-ma cumva
Condoleante Marina! da-ti seama ca toata lumea ajunge in situatia ta,suntem oameni, suntem dati pe pamant pentru a trai si apoi sa murim. Gandeste-te la lucrurile pozitive ca atata timp cat mama ta a fost in viata ai primit niste sfaturi bune de la ea, te-a invatat de bine.Atata timp cat zici ca ai un sot si iti este alaturi, incearca sa nu te indepartezi de el prin aceasta suferinta de pierdere a mamei, vorbeste deschis cu el o sa te inteleaga si iti va fi alaturi. Bunica mea de pe mama a murit la 35 de ani.mama avea 11 ani si a trebuit singura sa isi creasca ceilalti 4 frati,a facut si scoala, a si lucrat si si-a crescut fratii singura, e o femeie puternica si o admir foarte tare pentru asta.Asa ar trebui sa fi si tu, ai un sot care te iubeste, ofera-i afectiune si fi-i si tu la randul tau mama ca sa-i poti fi copilului tau o prietena la fel de buna cum a fost mama ta pentru tine.De uitat nu ai sa o uiti, e imposibil insa poti trece peste suferinta asta gandindu-te ca acum este intr-un loc mult mai bun decat aici printre noi unde e multa ura, multa suferinta si de acolo sus ea are grija de tine si iti ofera protectie.Nu e bucuroasa daca plangi, mai bine ai face o rugaciune pentru ea si iti continui viata, e bine sa te impaci cu ideea asta
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Nu poti primi ajutor ca nu exista un buton in ceafa ta care sa te scape de dor.
Răspunde
Multiumesc Anna pentru sfat:*:*...Codru iti multiumesc si tie treaba e ca nu vreau sa o uit pentru ca doar ea m-a facut si nu poti sa uiti o mama ca si cum ar fi un iubit azi il ai maine pa si la revedere nu-i chiar asa aiurea e faptul ca daca pomenesc de ea in casa numai tati si cu sotu meu se intristeaza fratii mei in schimb nu fac urat ca de ce vb atata de ea mereu
prieteni nu am cine stie ce decat o singura prietena care ma sustinea acum mai putin.Acum vezi u nu stiu daca o sa stau chiar 100 de ani daca u imi doresti atat multiumesc
Condoleante...nu trebuie sa faci sa o uiti ci pur si simplu sa te gandesti la faptul ca putea fi mult mai rau,stiu ca pierderea unei asemenea persoane nu poate fi inlocuita cu oricine insa cu ajutorul familiei si a prietenilor vei putea trece cu mult mai multa usurinta...iar cu timpul(chiar si acum)iti vei aminti cu drag de acele clipe frumoase cu dansa iar daca vrei sa o uiti(nu deloc doar pe moment) cauta activitati placute care sa te atraga(gatit, pictat, alpinism etc.)NU FI TRISTA.O SA TE INTALNESTI CU EA IN MAI PUTIN DE 100 DE ANI(PAMANTESTI)!
Buna Marina. Imi pare foarte rau pentru mama ta. Nici eu nu as putea trai fara mama. Dar.trebuie sa te resemnezi. Oricum tu o sa o iubesti mereu. Si ea pe tine. Fotografia ei va ramane vesnic langa tine. Ea, de acolo de sus, te ajuta, si te sfatuieste.Numai tu poti sa asculti. Ai dreptate ca mama nu e niciuna. Sfatul meu este ca mereu sa o ai langa tine, sa te gandesti la ea.si totul o sa fie bine. ea traieste pentru tine, dar in sufletul tau. inca o data imi pare rau si sper sa te refaci!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
