Am o prietena buna, dar ma deranjeaza...mult ca vorbeste foarte scurt,sec. Daca ii spun lucrul asta tot timpul imi spune ca asa e ea,ca o enervez,ca face cu nervii ce nu inteleg.A fost o festivitate unde am mers si eu am vrut sa o sun, dar pe cand o vad era cu o tipa pe care nu o suport de mana se plimbau.Am avut rabdare tot timpul,am iertat-o ca m-a ignorat daca am incercat sa-i spun ca ma deranjeaza unele lucruri imi zicea ca exista doar in mintea mea. Uneori am renuntat sa o mai caut,dar imi zicea ca de ce nu o mai sun ca eu nu sun niciodata si daca intram pe ea sa zic ceva imi raspundea foarte scurt preferam sa nu mai zic nimic.Ce credeti? Am incercat sa o ajut,sa-i fac mereu placurile,dar mereu dau vina pe mine si sufar pentru ca se comporta asa poate asa e ea,dar ma uit pe facebook la ea de multe ori si cu alte persoane vorbeste mai frumos, raspunde mai frumos de acolo trag concluzia ca eu sunt asa doar un stres poate sau nu am idee

Sunt fel de fel de greşeli şi mici tensiuni care pun la încercare o relaţie de prietenie în timp. E nevoie să ţii mult la acea relaţie de prietenie pentru a avea răbdare, pentru a sacrifica orgoliul, pentru a acorda bunavointa…

Trebuie să te asiguri că partenerul de viaţă poate fi capabil să îţi fie şi prieten, şi un bun sfătuitor. Viaţa ne va pune în faţă atât de multe provocări încât e nevoie putem colabora permanent cu cei de lângă noi, sau, cei de lângă noi să fie capabili să colaboreze cu noi în momente critice în care vom fi nevoiţi să ne situăm.

Se spune că poţi consuma un sac de sare lângă o persoană, îi poţi sta alături mult timp fără să ajungi să o cunoşti în mod concret. Şi asta pentru că nu am văzut-o (sau nu am vrut să o vedem cum se manifestă în situaţii critice…

Este necesar să fim deschişi, prietenoşi, pentru a ni-i face pe TOŢI cei din jurul nostru prieteni, pentru a ne face viaţa mai uşoară (chiar dacă nu toţi vor trece de-a lungul timpului "probele" prieteniei).

Este necesar să-ţi faci prieteni buni. Este întotdeauna nevoie de ei (deşi se spune că în viaţă poţi avea doar unul sau doi prieteni cu adevărat buni, la bine şi la greu, mai mulţi de atât fiind un lucru foarte rar, depinzând de firea noastră).

În ciuda tuturor deamăgirilor vieţii avem nevoie de a acorda mereu şi mereu şanse şi încredere (în limitele demnităţii şi ale socializării umane) celorlalţi pentru a ne întreţine astfel armonia şi propriul echilibru.

Pentru a ti se confirma firescul, normalitatea unei relatii de amiciţie, de prietenie, trebuie ţinut cont că prietenia pune la încercare o serie întreaga de valori interrelaţionale: interesul faţă de binele real al celuilalt, interesul faţă de binele moral, faţă de sănătatea şi priorităţile reale ale celuilalt, sacrificarea aparenţelor pentru a pune pe primul plan sinceritatea în legătură cu defectele celuilalt pentru a-l susţine în corectarea lor, delicateţea, empatia, evirtarea refuzului direct (în privinţa lucrurilor de bun simţ care pot fi făcute spre binele celuilalt), petrecerea timpului împreună, cunoaşterea, confidenţialitatea, încrederea, etc...

Pe situl jw.og sectiunea adolescenti e un filmulet despre prietenia adevarata

Pai si daca tot te consideri un stres sau o eprsoana tolerata langa ea, de ce mai stai?
Cine te impiedica sa iti vezi de drum?

Ok,deci...Esti baiat sau fata?