Toți avem pentru ce lupta.
Ne afundăm în propria tristețe crezând că singurul lucru care ne-ar putea aduce pacea și liniștea e sinuciderea.
Suntem oameni și avem momentele noastre de cumpănă, avem nevoie de iubire, susținere, scopuri, idealuri, însă nu mereu primim ceea ce merităm, ci, ceea ce avem nevoie, avem nevoie și de astfel de momente, mai grele, pentru a ne face puternici, indestructibili. Nu toată lumea are parte de fericire, înțelegere și afecțiune, și nu toată lumea știe să le ofere, dar putem lupta pentru ele.
Viața este o continuă luptă pentru propria noastră fericire.
Toți iubim, fiecare în felul lui, dacă părinții tăi nu știu să îți ofere aceste lucruri, oferă-le tu fără să eziți. Viața pregătește ceva pentru fiecare dintre noi, așa că visează, visează la viața de care ai nevoie, la cum ai vrea să fie oamenii, la cum ar fi să lupți pentru acea viață, o vei avea într-o zi.
E nevoie de timp, și dacă o să crezi că ai alocat destul timp până acum, poate ar trebui să începi să schimbi și să nu mai aștepți schimbarea.
Prea triști pentru a vedea părțile bune și prea slabi pentru a lupta pentru ceea ce ne dorim de fapt: o fericire permanentă.
Ai nevoie de mult curaj pentru a intra în această cursă, de multe ori vei claca, însă te vei ridica întotdeauna mult mai puternic și dornic să lupți pentru ceea ce meriți.
Ai nevoie de idealuri și scopuri.
Scopul îl ai deja: O VIAȚĂ MAI BUNĂ însoțită de lucrurile care ți-au
lipsit provocându-ți aceste goluri imense.
Viața ta poate fi schimbată de orice și poate prinde sens: fie că va fi o iubire, fie că vei dori totul și vei vrea să obții, fie că îți vei dori să fii luptător și să arăți familiei tale că ai tot ce ei nu ți-au putut oferi.
Îmi pare rău că trebuie să trăieşti asta, dar trebuie să te regăsești. Ai 19 ani, înseamnă că ești major, deci independent. Ai mintea și forța necesară de a începe propria ta viață, pe cont propriu. Dacă mintea ta se lasă învinsă, atunci ești învins. Ai venit aici să experimentezi viața, și nu trebuie să o vezi ca pe o luptă căci nu este. Doar de tine depinde să o faci așa cum îți dorești. Nu toată lumea a crescut în familii fericite cu copilării ca-n filme. Viața ta de abia acum începe, așadar nu ai cum să renunți înainte de a porni. Caută o garsonieră cu chirie și mută-te. Joburi se găsesc, trebuie doar să vrei și să fii deschis la oportunități. Poți face diverse cursuri de orice îți place, sunt pe termen scurt, înveți orice. Nu te mai agata de trecut, trăiește în prezent. Trecutul este o mare capcană a minții ce nu te lasă să evoluezi. Doar tu te poți ajuta să treci peste orice, să devii puternic căci nimeni nu îți poate controla mintea dacă nu îl lași. Iartă-ți părinții și mergi mai departe. Dacă nu îi ierți vei rămâne cu o povară în suflet, evident tot ție îți faci rău. Deciziile îți aparțin dacă dorești să trăieşti frumos de acum înainte, căci totul ține de mintea ta.
Sfatul meu e sa incerti sa te debarasezi de familie si sa iti gasesti un rost in viata, sa iti gasesti ceva de lucru, pentru ca in ziua de astazi e usor sa iti gasesti un job din care poti trai un trai decent. Fa asta si cu timpul ai sa uiti de toate energiile negative, iar viata va fi mult mai frumoasa. Ai atatea de trait, de experimentat, ai atatea persoane care asteapta sa te cunoasca si care se vor bucura ca si au intersectat viata cu tine. Iar daca vei lua o decizie nefericita spulberi toate sansele care iti pot aparea in viata asta, nu ar fi pacat sa spulberi totul acum cand abia acum e momentul sa scapi de familie si sa iti faci un rost in viata? poti sas lucrezi ca chelner, spalator de vase, glovo, orice... poti trai decet daca te duce mintea.
Ia-ti valiza si pleaca in lume si fa-ti viata care ti-o doresti, fiindca la varsta asta nu mai este nimeni dator sa te intretina sau sprijine financiar.
Nu mai da vina pe unii si altii ca nu esti sustinut, fiindca esti major, fara handicap fizic, deci apt sa te poti angaja oriunde pe lumea asta, sa-ti castigi singur existenta.
Nu ai experinta? Nu-i nimic, te duci la munca campului, la sere, in constructii si muncesti, ca nimic nu pica din cer pe gratis.
Nu mai astepta de pomana de la altii, ca nu-i normal, esti adult si poti sa muncesti sa te intretii, traind onorabil si cinstit din ce castigi, asa cum fac foarte multi tineri de varsta ta.
Cum poti sa te lasi batut atat de usor,crezi ca te va ajuta la ceva faptul ca iti vei lua viata,dimpotriva, ai spus la final ca nu mai ai pentru ce sa lupti, nu este adevarat, trebuie sa lupti in primul rand pentru viata ta pentru ca una avem si este cea mai pretioasa din punctul meu de vedere. Daca nu te apreciezi tu pe tine insuti ce asteptari mai poti avea de la altii, si sincera sa fiu de ce te intereseaza macar ce cred altii despre tine, ai 19 ani,la varsta asta inca mai poti face multe,tu ar trebui sa fii fericit ca esti sanatos,apt de munca,tu stii prin cate nenorocirii trec unii,si-au pierdut casa,familie,prieteni,au ajuns pe strazi, nu au ce sa manance, altii sunt bolnavi de cancer in faza terminala si nici nu iti imaginezi cat isi doresc sa mai traiasca inca o zi, altii s-au nascut cu deformari si nu sunt acceptati de societate si totusi isi accepta soarta si nu se gandesc la sinucidere, deci comparativ cu ceea ce li se intampla multora asta este nimic. Daca nu mai esti fericit alaturi de familie, debaraseaza-te pur si simplu si gaseste-ti ceva de munca temporar deocamdata cat sa poti sa te intretii si dupa multa truda sa incerci sa faci ceea ce iti place de fapt.Fii tare! Vorbeste si cu un psiholog care sa te ajute sa treci peste, pentru ca ai dezvoltat o depresie in momentul asta daca gandesti asa negativist.Te rog din suflet sa iti pretuiesti viata! Ai grija de tine!
Nu esti singurul care a avut parinti naspa. Te-ai gandit sa-ti gasesti o meserie simpla si linistita, ca sa iti faci ordine in minte?
De exemplu, sofer de duba ori camion, in Europa. Castigi destul de mult, si esti doar tu cu tine. E un start, apoi cauti o chirie, si te orientezi spre orice domeniu doresti tu.
Poti incerca in legiunea franceza, armata si castigi un salariu, scapi de stresul din casa
Buna! Nu vreau sa fiu cinica, dar daca tie nu ti e mila de tine cui astepti sa-i fie?
Ok, ai spus ca parintii tai te trateaza urat, ca te supara etc... ai o viata intreaca la dispozitie sa o traiesti asa cum vrei tu!
N o sa ti spun povesti nemuritoare ca sinucigasii st lasi etc. o sa ti spun altceva: acum esti intr o familie(ai mult sau mai putin buna), maine poate parintii tai au un accident si mor.tu cui ramai? Eu refuz sa cred ca o sa te bucuri ca scapi de ei! La fel de usor poate te loveste pe tine un asteroid si mori.
La fel de usor era sa te nasti in nst ce tara din africa si sa nici nu apuci sa traiesti cativa ani sau sa cresti intr-un orfelinat si sa fii abuzat si exemplele pot continua!
Tu de bine de rau te ai nascut, ai avut o casa, ai avut ce sa mananci, ai fost protejat..ai ajuns la 19 ani! De aici depinde de tine! Tot ce a fost rau a trecut!
In viata asta te nasti singur si mor la fel de singur, si stii ceva? nu iei nimic cu tine cand mori(nici bani si nici satisfactia ca le i facut o tu lor, nimic) oamenii vor mai vorbi de tine cate zile, luni, ani si dispari, definitiv.
Nu te axa pe razbunarea asta ca i faci pe ei sa sufere ca ala care pierde esti tu!
Inca o treaba, nu trebuie sa ai pe nimeni care sa te sustina ca zici ca nu mai ai...tu te sustii pe tine! Trebuie sa gasesti in tine resursele sa te ridici!
Poate persoana care te sustine moare(inca un exemplu cinic).ce faci? Te omori si tu?
Si ca sa inchei iti dau un sfat: cine nu moare e dumnezeu, cauta ti refugiul in credinta!
Toate cele bune!
Astept un semn!
Bună! Îmi pare rău pentru tine... Încearcă să porți o discuție matură cu părinții tăi în care să le spui că nu mai ești un copil, că ești major și că ai nevoie de intimitate și înțelegere din partea lor. Dacă nu te vor asculta, încearcă, totuși, să îți iei un job și să te muți singur, până la urmă ai 19 ani!
Legat de încurajare, dacă nu o face nimeni, fă-o singur! Urmează o facultate sau master pe baza subiectului care îți place...
Eu cred că ai nevoie de mai mult decât niște sfaturi de pe TPU. Consultă un pshiholog, nu este nici o rușine!
Succes și sper să fi bine!
anonim_4396 întreabă: