Am o problema imensa si sincer am incercat sa rezist de atat de multe ori, dar nu mai pot.Stau cu matusa mea(bine,eu ii zic matusa de mica, dar ea de fapt nu e; habar nu am ce grad de rudenie am cu ea) care e mai in varsta si nu o mai suport.Chiar ma face sa-mi pierd mintile.Nu e o persoana rea si stiu ca ma iubeste ca pe o nepoata adevarata,plus ca are grija sa am ce sa mananc mereu,desi nu mai mult decat necesarul,si daca am vreo dorinta cateodata ma ajuta(nu fara reprosuri,totusi).Dar nu partea materiala e problema,ci personalitatea ei si gandirea COMUNISTA! Adica,inteleg ca e batrana si ca asa a fost invatata, dar mie nu-mi place deloc.Nici in fata parintilor mei nu aveam voie sa comentez,si nici nu o faceam, dar ei au plecat de vreo 3 ani in strainatate si eram mica pe atunci.Cum am crescut si eu si cum am trecut prin niste chestii mai dificile,banuiesc ca e normal sa-mi doresc si sa-mi manifest in sfarsit,pentru prima oara de cand m-am nascut, libertatea de a-mi exprima parerile si de a nu fi de acord cu tot ceea ce decid ceilalti pentru mine.Adica,am notele foarte mari,nu ies noaptea pe afara,si ziua ies destul de rar,nu am/avut iubit,nu beau sau fac alte chestii urate,nu injur,nu sunt nici denul emo.Ce o deranjeaza pe ea e ca imi spun parerea si ca o contrazic, chiar daca o fac civilizat si cu argumente.Imi reproseaza mereu ca trebuie sa vad cum ma port cu ea,ca poate sa ma abandoneze oricand,ca nu are nicio abligatie-lucru adevarat, dar de care nu am nevoie sa-mi fie trantit in fata de fiecare data cand nu sunt de acord cu ea.Am si eu sentimente si senzatia de "copil abandonat" nu e deloc usor de suportat, mai ales ca fac tot posibilul sa nu ma afecteze.Imi zice ca-s prea dura si rece cu ea.Adica,daca nu zambesc ca tampita cand ii raspund la o intrebare sau cand ii zic ceva e dur si rece? Cred ca e din cauza ca nu-i place sa-i evidentiez greselile si defectele.Dar asta e singura mea metoda de a riposta,ca doar nu pot sa ridic vocea la ea sau sa-i spun cuvinte urate(ceea ce as face daca nu mi-ar fi ruda,mai in varsta decat mine). Stiti ce greu e sa ai atatea cuvinte grele de spus cuiva,cuvinte care chiar sa-l doara,sa-l puna la locul lui de fiinta inferiaora care se da superioara,sa nu se mai dea atat de mult superior,si totusi sa nu poti sa o faci,sa trebuiasca sa ti totul inauntru,sa inghiti cuvintele astea,care in loc sa te relaxeze prin rostirea lor,te bulverseaza mult mai mult decat inainte prin simpla reprimare a lor? Dar nu am voie sa le rostesc, pentru ca as ramane singura si sunt inca dependenta de ajutorul ei.Asta e un lucru enervant, care ma face sa-mi urasc incapacitatea de copil (am 16 ani) in ochii legii.Si cu atata efort,cu atatea fraze inghitite,tot ea are tupeul sa-mi spuna mie ca sunt "cam obraznicuta",obraznica si celelalte injurii la care ajunge cand e nervoasa? Se bazeaza tocmai pe aceasta imposibilitate a mea de a-i intoarce vorbele si se asigura ca ma face sa ma simt mizerabil,parasita si fara oameni carora sa le pese de mine.Dar eu nu accept asta. Si-a asumat angajamentul de a sta cu mine si de a avea grija de mine,asa ca de ce face acum atat de mare caz? O respect si ii apreciez enorm ajutorul,pentru ca nu m-as fi descurcat fara ea si probabil ar fi fost mai rau sa stau inca cu parintii mei,dar nu sunt genul de fata afectuoasa,care sa treaca peste tot ce-mi zice si peste felul ei rece de a fi cu un zambet pe fata,zicand "accept orice de la tine,atata timp cat ma hranesti si imi dai un acoperis deasupra capului".Vai, cat urasc genul asta de oameni.Nu sunt un afurisit de caine ca sa accept orice.Sunt om, gandesc si sunt deranjata de anumite chestii si in niciun caz nu accept sa fiu calcata in picioare si considerata un mic discipol care trebuie sa-si asculte maestrul orice s-ar intampla.Am scris tot romanul asta aici pentru ca nu stiu cat mai rezist, sincer.Am rabdat si tot rabd, dar e prea mult cateodata. Femeia asta habar n-are cat de mult ma abtin si indrazneste sa-mi spuna sa ma abtin si sa nu mai fiu obraznica.Chiar daca nu am jignit-o niciodata,nu am ridicat tonul, nu am injurat.Cred ca pur si simplu nu avem personalitati compatibile.Ea e tipul "catelus",adica slab,umil,cu coada intre picioare,dar care si-a gasit in sfarsit o persoana cu care sa faca pe sefa,exact tipul de om pe care-l urasc,Eu am o personalitate mai puternica, realista si rezervata.Si ma infurie faptul ca trebuie sa ascult de o astfel de persoana, a carei personalitate ma innebuneste.Ascult de persoanele cu demnitate,care sunt la fel ca mine si mai autoritare, dar sa iau ordine de la un afurisit de catelus e ceea ce ma face sa rabufnesc.Nu stiu daca mai rezist astia 2 ani,pana sunt legal matura,ca sa pot naiba sa plec o data de acasa.Mi-e frica ca nu o sa reusesc. Sper sa nu fie persoane ofensate de ce am scris la adresa bunicii mele,pentru ca nu e nimic urat.E doar ceea ce nu-mi place mie la persoane in general,la nimeni, si eu sunt pusa fata in fata cu ea. Lasati sfaturi ca sa reusesc sa rezist in continuare, va rog

Exact asa mi se intampla si mie cu unchiulmeu am 12 ani si trebuie mereu sa fac ce imi spune. Parinti sunt plecati iar el are grija de mine dar trebuie sa il ascult altfel ma da afara din casa si nu vreau sa stau cu parintii mei.

Iooooooooi.Te-ai gandit sa scrii un roman?

Sfaturi? Ignor-o

Pffuai. Ma gandesc ca iti e greu, neavand parintii aproape si nicio alta ruda. Insa nu trebuie sa te izolezi, sa iti uiti convingerile sau sa devii o persoana fara personalitate. Cu toate acestea, respect-o si nu te mai chinui sa o faci sa inteleaga punctul tau de vedere. Daca nu intelege, lasa lucrurile asa, nu continua ca ajungeti la certuri/reprosuri...
Cauta-ti un hobby, fa ceva... Gaseste ceva ce te calmeaza [unii oameni se relaxeaza cand asculta o melodie, citesc o carte sau au un anumit obiect cu care se "joaca"] Cred ca faptul ca ti-ai deschis inima in fata nostra te ajuta sa mai scapi de durerea cauzata de acele "cuvinte nerostite" in fata matusii tale.
Cauta-ti ceva sa iti ocupi timpul liber si evita "discutiile" in contradictoriu.
PS: Ma intriga faptul ca ai scris "matusa", iar apoi, mai jos ai scris "bunica". Poate ma lamuresti.

Vai doamne, sincer am citit doar jumate din ce ai scris tu, e enorm de mult.io zic ca sa o pui la respect, ar fi bine sa iesi si tu, raspunde-i inapoi si tot ce nu ai voie tu sa faci, pentru ca daca ramai tot asa, o sa te tina de proasta pana la 40 de ani, asa ca ia-ti lumea in cap, dar cu cap

Waw... E drept ca nu am reusit sa citesc tot, si a fost in mare parte printre randuri dar consider ca ideea principala am prins-o. Din pacate concluzia nu este una placuta datorita faptului ca ai tai sunt plecati in strainatate si ai ramas cu ea. De inchis nu ai cum sa te inchizi in tine pentru ca dupa aceea o vei determina sa faca alte lucruri si sa te scoata din sarite. Daca imi permiti sa imi spun un punct de vedere, la 17 ani ai aceasta mentalitate care o pot considera din punctul meu de vedere minunata si sincer sa fiu cred ca cea caruia ar trebui sa ii fii oarecum recunoascatoare este pe de o parte si bunica ta. Nu stiu din ce cauza dar eu asa consider. Cu toate ca mentalitatile invechite ale batranilor din ziua de astazi nu le vei putea intelege nicidodata, gen pe vremea nu era nu se facea stii tu, trebuie totusi sa reusesti sa o suporti in continuare pentru ca practic depinzi aproape 100% de ea si nu prea ai ce face. Ai putea sa incerci sa iti calci pe o parte din principii si sa reusesti sa fii cum isi doreste ea, macar pentru o scurta perioada de timp, sa vezi daca acest lucru duce la vreo schimbare. Inca o data spun, Jos palaria, ai dat o clasa imensa tuturor pustoaicelor de pe aici care nu isi mai incap de iubiti de sex si de menstruatii. Felicitari.

Nu am pretentia ca sfatul meu l-ai aplica dar totusi iti spun: asociaza situatia de acum cu un TEST DE VIATA! vei avea ocazia sa intalnesti astfel de persoane si la job sau in alt context; de cele mai multe ori in viata ai de-a face cu persoane antipatice ori cu unele care stiu tot si nu accepta alte opinii! am trecut prin ceva similar doar ca era vorba de mama vitrega; m-am revoltat, am plecat de acasa foarte tanara fiind si am reusit sa imi stric copilaria si oarecum un start linistit in viata; mi-a trebui ENORM sa ma adun! incearca sa ramai calma si extrem de pragmatica: NU AI ALTA ALTERNATIVA ACUM; accepta situatia pana in momentul in care vei fi in stare sa iti porti singura de grija (inclusiv dpdv financiar)! nu se moare din asta! observ ca ai o personalitate puternica insa foloseste asta in avantajul tau! DACA VREI SA TE AMUZI, OFERA-I DOAR SENZATIA ca-i impartasesti pct de vedere iar in sinea ta, amuza-te copios! Succes!

Da,mersi de intelegere.Dar eu as lasa-o complet in pace, as ignora-o daca as putea, pentru ca nu prea-mi place sa fiu nervoasa si sa simt ca explodez.Dar ea vine la mine si ma provoaca.Chiar am impresia ca ma testeaza(imi cam stie personalitatea) sa vada daca reusesc sa ma abtin.Si daca reusesc de vreo cateva ori, are impresia ca m-am schimbat si tot discuta cu mine, pana cand iar o contrazic.E un cerc vicios In legatura cu ultima parte, e o chestie mai ciudata.In fata ii spun mereu matusa,dar fiindca habar nu am ce grad de rudenie am cu ea si pentru ca are gandirea asta exact comunista,de pe vremea bunicii,atunci cand ma enerveaza rau,cum a facut azi, ma gandesc la ea ca la o persoana mai apropiata, adica bunica(pe care nu am cunoscut-o, totusi). Pentru un motiv inca necunoscut mie, asta ma face sa ma mai calmez putin.Probabil ma gandeam la asta cand am scris si mi-am pierdut concentratia din cauza nervilor.Nu mi s-a mai intamplat pana acum

Cel mai bine ar fi sa suni la protectia Copilului*. Fi puternica. Bafta...

Aha. Cum ti-am zis, incearca sa nu o mai bagi in seama. Gandeste-te ca putea fi mai rau. Incearca sa te controlezi. Si uite si partea plina a paharului: in felul asta incepi sa iti cunosti limitele, sa le depasesti cateodata... Si poate asta te pregateste de viata. Cu siguranta te vei izbi in viitor de persoane diferite, rele. si poate ca "antrenamentul" asta iti va fi de folos candva!
Mai ai doi ani pana la majorat. Ai stat cu ea atata timp... Cred ca daca te straduiesti, mai rezisti doi ani. Doar sa nu te gandesti sa faci vreo prostie. Nici sa nu iti treaca prin minte sa faci ceva care te-ar putea rani sau face rau.
Multa bafta!

Mersi pentru sfat, dar crede-ma: nu merita absolut nimeni sa ma ranesc pentru ei.Nu o sa fac asta niciodata, indiferent daca e vorba despre familie sau despre vreo viitoare despartire de vreun iubit. Nu mi se pare deloc rational sa faca cineva asta.

Ma bucur ca gandesti asa. Din pacate sunt persoane care dintr-un motiv sau altul, recurg la gesturi necugetate. Chiar imi place cum gandesti! Ar trebui sa evitam atat cat se poate, ca ceilalti [sau chiar noi], sa ne raneasca.

Desi imi pare rau ca treci printr-o astfel de situatie, ma mai calmeaza sa stiu ca nu sunt singura.Desi la tine e probabil mai greu, din moment ce te poate da afara din casa.La mine ar pleca ea si m-ar lasa singura, casa fiind a parintilor mei.Iti tin pumnii si sa speram ca reusim sa trecem peste asta cu bine Ah, si multumesc de raspuns

Stiu ca, din pacate, sunt chiar multe persoane care incearca, sau chiar reusesc, sa se sinucida.Sau se lasa batuti.Dar mie chiar imi place viata, mult de tot.Si daca nu sunt in cea mai fericita situatie acum, tot am ce manca, haine curate si un loc pe care sa-l numesc casa.Cand ma simt nedreptatita de soarta imi amintesc de toti cei care trec prin chinuri de zeci de ori mai mari.Si in plus, cea mai buna pedeapsa pentru cineva care te raneste sau care nu te apreciaza e sa le arati cat de bine te simti, nu? Nu prea-mi place sa-i las pe ceilalti sa-mi decida destinul.Si imi pare rau de vietile pe care le irosesc altii dintr-o tampenie, cand exista atat de multi oameni care mor involuntar, de tineri, fara sa fi gresit cu nimic.

Mersi ca ma sustii si chiar inteleg prin ce treci dar eu nu pot sa comentez desi as vrea. In sfarsit cineva care e aproape in aceeasi sitiatie.

Oh,stiu cum e! Din fericire nu am avut asemena rude dar mai demult faceam pregatire la Limba Romana cu o profesoara in varsta. Totul bine si frumos ...intr-un fel. Doar ca la un moment dat mi-am lua un paltonas frumos,de culoarea coniacului si acea doamna ma batea la cap ca eu nu meritam asa ceva,ca sunt egoista,razvratita,un fel de Ionel Popescu, ca eu din mila luam note mari la Romana ca nu stiu nimic, inainte de teza imi daduse sa rezolv niste lucruri care s-ar fi putut da la teza, dupa ce ma mustra bine de ma facu sa plang si nu ma puteam concentra, la un subiect am luat 3, la unul 7. Apoi dupa toata ocara din cauza careia ajungeam sa plang am fost trasa de par.Nu sunt eu cheie de usa de biserica iar atunci cand vorbeam eu mai ironic, mai apasat, mai caustic trebuia sa imi cer iertare de la Dumnezeu uitandu-ma la o icoana a Sfantului Gheorghe. Dupa ce ca veneam acasa plangand ...nici eu nu sunt slugarnica si as parea o rebela in ochii unei persoane cu mentalitate comunista.Nu sunt atee, ok,"iarta-ma Doamne " dar ce ar fi oprit-o pe doamna aceea sa faca la fel dupa ce aflase ca la teza la Romana am luat 9, 50. Apoi incepu sa minta ca eu fac mai probleme dirigintei care era profesoara de Romana, ca sunt un elev problema si asta a pus capac.Nu ar trebui sa te lasi doborata de asta.Nu ai alte rude care te-ar putea ajuta? Parintii tai au plecat temporar acolo sau s-au stabilit in strainatate

Esti foarte matura, cel putin in gandire. Nici eu nu sunt cu mult mai mare ca tine, insa iti impartasesc parerile. E atat de trist sa vezi cum unii oameni ce se tin cu dintii de viata se sting, din cauza unor boli. Sau unii copii/oameni care chiar sufera din cauza neajunsurilor, care ar da orice pentru o viata "normala", pentru un pat, pentru o mancare calda...
Si da, indiferenta doare cel mai tare. Se spune ca un zambet poate deveni arma perfecta, daca e indreptat spre persoana potrivita! Trebuie sa ne bucuram de viata, ca doar una avem. Credinta te poate ajuta de asemenea sa treci prin momentele mai grele.

Nu o suporti ca te cearta? pai iti vrea binele.si gandeste-te inainte sa-i spui ceva. poti sa o iei cu binisorul.adica: matusa asculta-ma si pe mine putin sa-ti zic ce parere am despre... vorbeste cu ea si o sa vezi o sa va intelege-ti intr-un sfarsit. spune-i parerea ta si atata tot.sa ai o zi buna si daca vrei raspunde-mi si mie la intrebari.

Eu sincer te felicit. La cei 16 ani ai tai, esti foarte matura, mi te pari o fata educata, si desi a inceput sa-ti fie antipatica ''matusica'', tot vorbesti c-o doza de respect fata de ea. Observ ca ai vocabular, ca ai personalitate, ca ai un comportament decent si vad in tine un caracter puternic. (Jelli, ia-ti notite de aici!)
Daca vreodata o sa ai nevoie de vreun sfat, ma gasesti oricand pe privat sau chiar pe site, indiferent de problema. In orice circumstanta, la ce-ai scris aici, eu sunt sigur ca nu vei ceda. Fiindca persoanele puternice nu cedeaza niciodata.

Multumesc frumos Asa e,nu o sa cedez, pentru ca nu vreau sa-i las pe ceilati sa-mi dicteze mie viitorul.Ea nu intelege ca suportul material nu poate compensa niciodata, cel putin in cazul meu, nevoia de a avea alaturi pe cineva care sa te iubeasca neconditionat, sa nu ma judece mereu asa cum face ea.Chiar daca-i spun ca nu pot sa fiu perfecta, ca nimeni nu e, imi zice "Eh, nu poti.Se poate,dar nu vrei tu". Am o mare problema cu oamenii irationali.Dar o sa incerc in continuare sa o inteleg, sa-i gasesc scuze si motive, sa-mi spun ca e familie si ca, desi nu-mi place, ea alaturi ce celelalte rude m-au facut sa fiu ce sunt acum.Altfel poate as fi ajuns ca majoritatea fetelor de azi. Apreciez mult raspunsul si incurajarea si sper sa nu te deranjeze daca chiar o sa apelez pe viitor la sfaturile tale

Sincera sa fiu, am fost si eu in imposibilitatea de a comenta oricat de putin atunci cand locuiam inca cu parintii mei.Mama mea, desi ma iubeste enorm de mult, imi arata asta si imi face toate poftele, se enerveaza foarte usor si reactioneaza foarte urat, batandu-ma deseori.A trebuit sa invat cum sa spun si ce sa nu spun, ca sa nu recurga iar la violenta. Aproape ca nu vorbeam deloc cu ea.Deci ai nevoie sa te descarci, neaparat.Eu ajunsesem intr-o stare super urata de depresie:nu plangeam decat rareori, dar ma inchisesem complet in mine, ma simteam ca un nimic.E foarte periculos.Gaseste pe cineva caruia sa te descarci, cu care sa-ti permiti sa comentezi, sa spui cu adevarat ceea ce crezi, fara sa cenzurezi.Pentru ca eu am scapat partial, dar la tine nu stiu situatia si nu e bine sa fie prelungita.Nici eu nu am cu cine sa vorbesc, asa ca daca vrei, ma ofer sa fiu ascultatoarea ta fidela. Poti sa-mi spui orice te deranjeaza, cum vrei, pentru ca nu ne cunoastem si nu ne judecam una pe alta.Chiar daca ma refuzi nu va fi nicio problema Numai sa-ti gasesti o portita prin care sa te eliberezi de stres

In primul rand iti spun ca imi pare rau ca nu pot sa las un coment la fel de lung ca,, romanul''tau (lipsa de timp) dar iti dau un sfat care nu stiu daca o sa-ti placa atat dde mult. Incearca,, sa inghiti'', sa te abtii de la unele comentarii chiar daca ai dreptate, nu ii da dreptate dar nici nu o contrazice. Cam atat imi da voie timpul sa scriu dar daca ai nevoie de cineva care sa te asculte sau pur si simplu cineva cu care sa vorbesti sau sa iti dea unele sfaturi poti sa imi lasi o adresa de messenger si pastram legatura. Esti o fata... exceptionala din multe puncte de vede si nu as vrea sub nici o forma sa pierzi calitatea asta. Pupici

Iti multiumesc si mi-ar placea sa vb despre asta dar ca sa stii eu sunt baiat.

Dami te rog id tau al meu este cristi_00stoian

Ai o capacitate de gandire si-o exprimare, mult peste limita varstei pe care-o ai! Bravo!
Acum sa-ti raspund la ceea ce-ai scris mai sus:" Fa-te frate cu dracu, pana treci puntea".
Sper ca m-ai inteles.

Te-am citit cu o deosebită plăcere. Îmi pari o tânără foarte inteligentă, echilibrată, rațională, educată, respectuoasă, cu un caracter puternic și frumos.

Având toate aceste calități, sunt aproape convinsă că vei ști ce să faci, în așa fel ca să-ți fie bine, iar dacă ai nevoie să te descarci, ca să scapi de stres, mă poți contacta oricând în privat. Te voi asculta cu cea mai mare plăcere.
O seară frumoasă și numai bine, dragă mea.

Stiu si eu 1% prin ce treci ..maicamea este in stainatate si taimiu tot exact de doi ani ma tot freaca asa ...ma doare ceva..mna tot pe mine ca ii vina mea ca is asa cam prost de felul meu, stau prea mult la calculator, dar nu conteaza.dar totusi nu as vrea sa scap de el ..Imi imaginez prin ce treci..mama mea tot de 2 ani ii plecata si tot 16 ani am si eu...

Si apropo te-ai gandit sa te faci scriitoare? ..deci te faci scriitoare-> ii scrii o carte ''bunicii tale'' -> bagi pe acolo scenarii din telenovele sa vezi cum nu mai zice nici fas

Gata cu gluma..Eu stii ce fac sa nu il bag in seama? ..il intreb chestii de astea de ale mele (daca tot vrea sa ma frece) si sa vezi ce repede pleaca din camera ..eu i-am gasit leacu incearca si tu sa vezi daca are efect

Si apropo ..chiar ma invidiez nu ma citit in tot anul asta de scoala cat am citit acum...WOW ce modest is

Bafta

In primul rand, nu ne spune asta noua---spune-eu ei! Daca i-ai zice sa te asculte pana la capat macar o data sa-i spui sa te respecte si pe tine ca copil...Ea e persoana matura si ti-ar intelege porunca! Fii increzatoare in tine, altfel nu iti va iesii nimic...

Chiar crezi ca m-as apuca asa dintr-o data, dupa 3 ani de iritare,sa-mi spun problema capitala,riscand sa atrag comentarii negative sau chiar jignitoare,fara sa fi incercat toate solutiile care mi-au venit in minte? Asa cum am mai spus,discutiile rationale,argumentele si logica nu functioneaza cu matusa mea.Ii spun sa ma asculte, ii explic, nu ma asculta si la sfarsit spune ca nu conteaza ce se intampla sau ce-mi face, eu trebuie sa tac si sa inghit ce am de spus, ca sunt doar o mucoasa si ii sunt datoare.Ca ea nu a comentat in fata parintilor ei si asa trebuie sa fac si eu.Dar nici eu nu comentez in fata lor.Comentez in fata ei din motivele pe care le-am detaliat destul de mult.Nu-i place sa stie ca nu are dreptate, ca nu e in stare sa aleaga varianta benefica.Mai bine insista pe greseala decat sa-mi dea mie dreptate. Daca as fi fost proasta sau lingusitoare, nu ar mai fi existat contradictii intre noi.Eu ma abtin destul de mult, cu eforturi enorme.E destul de greu pentru psihicul meu. Oricum, mersi pentru raspuns.Stiu ca ai avut intentii bune si sigur ar fi mers sfatul tau daca matusa mea ar fi fost altfel.

In primul rand, multumesc.Chestiile prin care am trecut au macar meritul de a ma fi maturizat putin.Stiu ca asa ar trebui sa procedez si, vai, cat de usori ar fi fost astia 3 ani daca as fi putut sa fac asta. Dar e greu. Dupa o perioada de vreo 13 ani in care nu am avut voie sa scot un sunet gresit, chiar daca aveam atatea de zis, am inceput sa dau pe dinafara si sa nu ma mai pot abtine.Dar voi incerca in continuare