Am o problema in relatia mea si nu stiu ce sa mai fac.Am o relatie de jumatate de an cu cineva care are un copil. Problema ar fi ca timpul petrecut impreuna e foarte putin.De obicei mai stam impreuna la locul ei de munca.In afara programului ea e acasa pentru ca nu locuieste in acelasi oras cu mine si rar dupa ce termina programul mai ramane cu mine 2-3 ore si apoi pleaca acasa.Rar mai avem si noi momente de intimitate, ori merg eu la ea, ori vine ea la mine, dar astea sunt foarte rare din cauza parintilor nostri pentru ca au conceptii mai invechite.Deci, singurul timp cat suntem impreuna, sa zic asa, e de fapt in timpul programului ei de munca, uneori si dupa program si foarte rar in afara locului de munca.Tot i-am cerut mai mult timp impreuna, dar nu am ajuns decat sa ne certam si sa-mi spuna ca o stresez cu chestia asta si ar trebui sa inteleg ca mai mult timp nu se poate impreuna pentru ca nu se poate imparti intre munca, casa(copil) si timp cu mine.Sincer nu stiu ce sa mai fac, am ajuns la capatul rabdarii. Daca poate cineva sa-mi dea un sfat, multumesc frumos.

Niciodata nu le avem pe toate, cand este dragoste si intelegere nu ai unde sta, nu esti inteles de cei din jur. Daca o iubesti trebuie sa o intelegi.Este mare lucru ca este o mama responsabila! Ii era mult mai simplu sa arunce copilul in bratele parintilor si sa se distreze.Eu te inteleg ce vrei sa spui dar acolo unde este intelegere si iubire, timpul va gasi o rezolvare.Macar tu intelege-o si ajut-o, comunicati pentru a stii unde duce relatia!

Domnule Daniel,
Trebuie totusi sa ai curajul de a purta o discutie despre voi doi.Din cate spui, are un copil...Grea situatie.
Greu cu timpul vostru si cu parintii care ii aveti.Ma intreb, acei parinti nu au mai avut conceptii invechite atunci cand ea a conceput acel copil cu alt barbat?
Gasiti o solutie in a continua la fel de bine si de frumos ca inainte.
Puteti sa va mutati impreuna, sau chiar o posibila cununie civila.

Ai descris cam vag situatia. Nu stiu ce varsta aveti, ea e casatorita?, locuiti cu parintii?
Cred ca trebuia sa stii de la inceput in ce te bagi. Adica daca are copil si mai si lucreaza, e clar ca n-o sa aiba timp si de tine. Ai putea sa-i sugerezi sa-si lase copilul in grija parintilor ei macar o data pe saptamana (sau in weekenduri, cand copilul nu are scoala - daca are peste 7 ani) ca sa aveti timp si pentru voi.
Ai putea sa iesi impreuna cu ea si cu copilul ei in parc sau la o cofetarie. Asa v-ar impaca pe amandoi si ai castiga un plus in fata copilului.
Pe de alta parte, din moment ce sunteti adulti, si parintii vostri ar trebui sa inteleaga. Ar trebui sa le explicati, mai ales ca ea are si copil si nu poate sa stea singura toata viata (daca nu e casatorita). Toti parintii au conceptii mai invechite, dar daca te supui lor, n-o sa ajungi departe. Ea deja a depasit barierele prin faptul ca are copil si e singura. Asta nu incalca deja conceptele invechite ale parintilor? Nu mai e cale de intoarcere si parintii vostri ar trebui sa accepte asta si faptul ca aveti si voi o viata care trebuie traita.

Dc nu va mutati impreuna? parintii vor accepta situatia la un anumit moment dat...

Cel mai important este ca sa nu o pierzi din propia prostie.Acum nu ai ce face.Este un lucru doar sa o ceri de nevasta si atunci totul va fi bine.Doar sa o ceri de nevasta daca tu chiar nu po-ti fara ea si o iubeste nespus de mult si esti sigur ca si ea te iubeste nespus de mult...

Buna!
Trebuie sa o intelegi si sa incerci sa o ajuti si sa o sprijini in loc sa o stresezi ca nu va vedeti trebuie sa intelegi ca ea are o responsabliltate. Sfatul meu pentru tine este :schimbate daca chiar ti la ea, si ai sa vezi ca totul va merge bine.
Sper ca te-am ajutat!

Eu am 25, ea 26.Amandoi stam cu parintii.Momentan nu ne putem muta impreuna din cauza "efectului" de criza.O alta problema ar fi ca ea e dintr-un sat apropiat orasului in care locuiesc eu, deci e un pic de distanta intre noi si nu prea putem iesi impreuna sau sa merg la ea acasa, astea se intampla mai rar.