Am o problema la care, poate, dvs aveti o rezolvare. Sunt intr-o relatie cu un baiat de 1 an, eu 23, el 29. Relatia noastra a inceput foarte frumos, ca in toate dealtfel, cele mai frumoase clipe impreuna, ne cunoscusem la locul de munca si el se oferise sa ma duca zilnic la lucru si in felul asta ne-am apropiat apoi dupa 1 luna dupa ce tot iesisem am deciz sa incepem relatia noastra. Toate bune si frumoase. Dupa 6 luni ne-am mutat impreuna, si de atunci lucrurile s-au schimbat. Au inceput certuri, ridicari ton, jigniri..Eu sunt genul de om foarte sensibila si sunt ranita foarte usor. La inceput era f tacut, timid.dar s-a schimbat (sau poate l-am cunoscut mai bine) adica e foarte vulcanic acum, posesiv, gelos, nu obisnuiesc sa ies fara el prin oras sau cu treburi, daca ma uit lung la un baiat pe strada, repede incepe reprosul. Eu am obiceiul sa il mai plesnec cand ceva nu imi convine iar reactia lui e mereu ( de ce dai, eu dau in tine? ), daca eu fac ceva gresit repede se compara cu mine, ca el face asa? Etc. Femeile si barbatii sunt egali, insa eu cred ca ele trebuie tratate altfel, adica mai cald, fiind mai sensibile. El nu e prea genul sa imi poarte de grija sau sa fie tare ingrijorat cand ma simt rau, nu citesc deloc tristete pe fata lui si eu ii reprosez mereu astea, spun mereu ce ma deranjeaza dar el mereu imi rade in fata si zice ca am chef mereu de cearta. Eu chiar incerc sa cautam solutii, sa comunicam insa am ajuns la ideea ca nu am cu cine. E e baiat mai simpli, crescut la tara, fara multe pretentii. Insa eu sunt opusul, cer multe de la un barbat(sunt dependenta de afectiune, vreau multa atentie, sa fiu respectata si iubita tare)insa ofer acelasi lucru, sunt un om foarte cald, pupacios si ma agat mereu de gatul lui cand e in preajma mea. De n ori ne declaram dragostea insa cred ca fapte sunt prea putine. Amandoi spunem ca ne iubim pana la cer si inapoi, ca nu exista dragoste mai mare ca a noastra insa eu am ajuns sa cred ca nu ne potrivim deloc, desi nici nu vreau sa aud de vreo posibila despartire. Luna asta i- cumoscut parintii, tuturor le place de mine, si el ai mei, e totul ok la capitolu asta.Am ajuns sa plang mult din cauza lui, sa imi fie rau de fata cu el insa reactia lui nu e ca ar fi speriat, ci vad doar putina mila insa nu se lasa intimidat, nu se inmoaie deloc. Am ajuns aproape sa ne batem, eu i-am dat palma tare si nici el nu se lasa mai prejos, mi-a dat inapoi, ma strange tare de incheieturile maine sau ma strange la gat. Si nu-i pare rau pentru ceea ce face, el zice ca il provoc, insa totusi o femeie trebuie respectata nu batuta, cine stie mai tarziu ce v-a fi..De multe ori i-am spus ca il parasesc in speranta ca v-a incerca sa fie altfel, sa ne fie bine la amandoi si a inceput sa planga, mi-a promis ca v-a incerca sa numai greseasca insa mereu se repeta si eu plang foarte des, ma simt foarte trista, singuratica, neprotejata. Mereu cand ne certam pleaca de acasa toata ziua la prietenii lui care sustine el sunt falsi si buni de barfe doar insa totusi ii face placere sa mearga la ei, parca abia asteapta sa ne certam ca sa plece pe la ei.Astazi de exemplu, m-a facut iarasi sa plang, m-a jignit, o z ca o femeie ca mine nu a mai vazut, asa sa ma cert din orice, ca sunt urata am plans aproape 2h in fata lui caci numai puteam sa ma opresc, am simtit ca-mi plesneste inima de atata durere, ma simt foarte afectata de ceea ce se intampala si ma consum foarte mult, el deloc, dar asa sunt eu, asa functionez, as fi vrut sa fiu mai puternica, dar la ceea ce iubesc sunt foarte sensibila, ma dedic relatiei mele in totalitate si asta ma consuma, poate problema este ca nu ne potrivim la caracter? Eu mereu cer aceleasi lucruri pe care le fac eu pentru el. Ceea ce vreau sa scot in evidenta e faptul ca nu lupta deloc pentru noi, pentru rezolvarea problemelor, el considera ca daca comunicam in scopul rezolvarii problemelor ajungem sa ne certam si mai tare de accea prefera sa taca sau sa plece, insa eu consider ca e total gresit. Spuneti-ma va rog, ce parere aveti? Ce este de facut? Crede-ti ca exista vreo rezolvare? Va rog. vreau sa salvez aceasta relatie, eu sunt singura care lupta aici, nu vreau sa se sfarseasca, e si primul barbat pe care il iubesc nebuneste, fara el simt ca n-am aer..astept cu nerabdare opinia dvs.
Vrei sinceritate? Eu cred ca ai facut o obsesie pentru el. Ceea ce descrii tu nu este iubire si iti vorbesc din experienta proprie.Am trecut prin relatie asemanatoare iar dupa am avut norocul de a fii cu un alt barbat care era exact opusul a ceea ce ai descris tu.Nu vreau sa intru in detalii despre cum trebuie sa fie relatia perfecta dar iti pot spune ca esti intr o relatie toxica..gelozie..tipete..si cel mai important nu mai aveti respect unul fata de celalalt.Eu cred ca ar trebui sa ai taria de caracter si sa iesi dintr o asa "relatie". Stiu o sa spui e greu..nu mi vad viata fara el dar totul doar o scurta perioada. Uite iti recomand sa te uiti la speaker motivational Adrian Niculescu chiar are un video in care vorbeste despre relatii despre barbatul perfect in viziunea femeii.O sa iti schimbi putin viziunea asupra relatiei tale.
RăspundePoate ca ai dreptate. Dar nu stiu daca ar fi numita obsesie doar pentru ca imi doresc lucrurile normale, nu stiu daca e termenul corect dar cred ca iubesc prea mult.Imi doresc sa fie asa ca mine, sa fie acea chimie intre 2 persoane.I
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Primul venit primul plecat asa va sfarsi iubirea vietii tale. Am tas destul cu tinerele din epoca asta si am ramas cu gust amar asa poti pati & tu dar iti vei da seama dupa 3° partener
RăspundeAm mai avut o relatie insa nu atat de lunga.
Asa e intr-o relatie mai nou, ai parte numai de suferinte si neimpliniri?
Acum intelegi si tu esenta la o relatie toxica.
Chiar nu inteleg de ce mai stai cu el cand vezi ca e asa indiferent...
Cu afectiunea, iubierea exagerezi putin, pari si genu mai posesiva.
Daca vorbim de o despartire o sa zici ca il iubesti si altele.
Dar gandeste-te bine daca vezi un viitor ok in relatia asta si incearca sa iei singura o decizie!
Sunt inca cu el pentru ca sper la o rezolvare a lucrurilor, tolerez multe doar pentru ca iubesc. Teoria e multa insa cu practica e greu.
In cazul tau teoria vine la pachet cu practica.
Uneori atractia se stinge si vezi destul de bine asta.
Daca iti place sa traiesti asa, e strict alegerea ta!
Eu la prima palmă pe care mi-ai fi dat-o îți puneam bagajul la ușă.
Asta nu e relație, ci chin.
Terminați cât încă mai aveți amintiri frumoase.
"Femeile si barbatii sunt egali, insa eu cred ca ele trebuie tratate altfel, adica mai cald, fiind mai sensibile."
Mai sensibile pe dracu'. Poate mai firave. Îi dau dreptate tipului, a văzut cu ce fel de femeie cu aere umblă(genul, "vreau egalitate dar vreau să fiu tratată mai bine").
"eu i-am dat palma tare"
Problema? Eu cred că e la tine. Tu una ne poți prezenta aici și altfel poate sta realitatea. Sunt unele chestiuni care te cam dau de gol. Fă-i un serviciu băiatului și lasă-l în pace. Probabil și el s-a săturat de tine și de aia nu mai arată prea multă afecțiune, cine știe.
E usor sa judeci fara a cunoaste prea bine unele detalii, situatia e prezentata exact asa cum e pentru ca daca o prezentam altfel nu as primi solutii concrete la povestea mea de dragoste..Stiai ca lipsa tatalui din copilarie se transforma in" sechele"? Si atunci cand o fata incepe o relatie s-ar putea sa fie dependenta de afectiune si de protectie, siguranta? Cea pe care nu a avut-o cand a fost mica? Sa caute in barbatul de langa ea acele sentimente lipsa? Poate nu stiai asta.
Am fost si voi fi intotdeauna de parere ca femeile au nevoie de afectiune si atentie dar cred ca exagerezi un pic.
El e o fire mai simpla si linistita iar faptul ca tu te agiti atata si il agiti si pe el il enerveaza.Nu poti mereu de fiecare data cand vrei atentie din partea lui sa te apuci de plans sau sa te faci ca lesini ca el sa sara repede drept si la comanda ca deja vede si el ca e prea gogonata. Ceri prea multe o data pe motivul ca te plictisesti da in loc sa dai din picioare te-ai gandit sa discuti cu el ca de la om matur la om matur sa ii spui ma iubitu meu eu is mai vie mai vesele vreau un pic de adrenalina sa facem ceva impreuna sa fi mai dragastos sa imi faci o surpriza sa putem da un refresh la ce e intre noi sa nu ne stafidim? Ca el acum are 30 de ani functioneaza un pic mai altfel incepe sa se schimbe sa fie mai statornic si trebuie sa ii intelegi starile si si el pe ale tale si sa le imbinati cumva iar daca nici asa nu functioneaza inseamna ca nu va potriviti si nici nu o veti face...
Cu plansul s-a intamplat natural, niciodata nu am facut teatru doar pentru a primi atentie, nu-mi place sa atrag pe cineva prin astfel de lucruri (santaj emotional), am inceput sa ma feresc atat cat am reusit sa nu am izbucniri. Ma doare tare cand vad pe omul de langa mine atat de schimbat in vorbire si purtare pentru ca e imposibil sa sustii ca iubesti pe cineva pana la infinit si sa o tratezi ca pe un nimic. Cred ca atunci cand chiar iubesti pe cineva enorm de tare cauti sa o faci fericita si sa nu o superi..Am si egoismul si pretentia ca cineva sa ramana ca la inceputul relatiei, de aceea nu ma pot obisnui cu faptul ca un om sa se schimbe cu trecerea timpului, poate inteleg lucrurile minore dar respectul trebuie sa fie mereu ceea ce s-a evaporat si nu inteleg de ce. Spune-ti ca cer prea mult. Daca as cere case, masini ..ati spune, dc sunt profitoare? Ca cer valorile cele mai de pret al unui om, sunt prea multe? Pana si asta a devenit ceva greu de oferit? Nu costa nimic pe nimeni, doar educatie si bun simt. Fiecare are viziunea sa asupra unei relatii...De fiecare data am incercat sa vb cu el insa refuza sustinand ca nu ajungem niciunde discutand, el considera ca nu se rezolva nimic, insa eu voi crede mereu acel proverb " Cheia este cheia succesului". Pot spune ca vin mereu cu initiative pentru a da resfresh relatiei, el le accepta.Dar din partea lui nu vine nimic.
Problema e ca ceri prea multe de la el si deodata. Incearca sa le iei treptat. Oricum e bine ca-i mai *** cate-o palma.
Consider ca nu cer prea multe, sunt valori sufletesti de care fiecare dintre noi avem nevoie, cu totii cautam pe cineva caruia sa ii pese la fel de mult cum o facem noi
"O femeie trebuie respectata nu batuta".Si de ce nu s-ar aplica si la barbati? Hm? Respectul trebuie sa vina dintr-o singura directie?
"Femeile si barbatii sunt egali insa eu cred ca ele trebuie tratate altfel"Cata ipocrizie
Vrei"egalitate", dar n-ai putea renunta nici pentru o secunda la compimentele si atentia de care beneficiezi(sau beneficiai pana acum). Realizezi ca prima afirmatie o contrazice pe a 2-a, nu?
Esti sensibila, slaba, firava etc.Risti sa te spargi la cel mai mic lucru care nu iti convine.Bine.Gaseste-ti o persoana care sa fie la fel ca si tine.La fel de sensibila si patetica.Vedeti cine reuseste sa planga mai mult intr-o zi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
