Am o problema si nu stiu ce sa mai fac, puțin ajutor va rog.
Am 15 ani si de ceva ani de când m-am maturizat am început sa vad lucrurile altfel si sa ma comport altfel decât fac cei de vârstă mea, si stiu ca asta este datorita problemelor pe care le am avut acasă.
Am un tata ( mi-e greu sa ii zic așa ) care ma distruge de câțiva ani si in momentul de fata il consider mai mult un străin, nu-i port niciun fel de afecțiune copil-tata. Acest om sștie doar sa critice, sa înjure si sa bata.
Au fost 3 luni groaznice din viată mea când am rămas cu acest om acasă pt ca mama era plecată la munca in străinătate.3 luni in care am suportat jigniri (curva,proasta etc), in care m-a bătut si m-a scuipat in fata. Jignirile pe care nu le înțeleg deoarece sunt o fata care iese din casa doar cu familia si câteodată cu prietena cea mai buna.
Am început să-l urăsc vazand-o pe mama mea cum suferă si se îmbolnăvește din cauza lui. A vrut de multe ori sa plece împreună cu noi, copii. Dar întotdeauna a fost ceva care a oprit-o : o casa, bani etc.
Acum suntem iar toți, dar problema este ca acest om nu se schimba, iar eu din ce cresc simt ca nu mai pot. De multe ori ma iau la cearta cu el pentru ca e prost rău, nu i-o spun in fata dar sper ca se simte.
N-am mai mâncat de 3 zile. Nu am pofta de mâncare. Eu care sunt o persoana care zâmbește mereu, acum stau închisă in camera mea si plâng, nu suport nici să-l aud.
Nu stiu ce sa mai fac, de unde sa am atata putere incat sa mai suport?

Si de ce nu il dai pe mana politiei daca e asa prost? Aia se ocupa sa-l faca din neom un om si sa-si vada de pastele lui

Cred ca iti lipseste un prieten, chair si-o prietena cu care sa poti vorbi deschis si sa-ti aline suferinta, de ce nu incerci sa vorbesti cu unul dintre prietenii tai?

Ai un frate cumva?

Cu cat ne apropiem de incheierea acestui pamant, cu atat relatiile se vor inrautati in toate aspectele.
Daca vrei intr-adevar putere, atunci i-ati privirile de la tatal tau si indreapta-le spre Tatal ceresc. Cum sa faci lucrul acesta? Citind cartea "Hristos Lumina Lumii" de aici: http://www.adventist.ro/index/materiale-de-studiu/e-books.html
Vei fi binecuvantata mai mult decat iti poti imagina.

Imi pare rau pentru ceea ce ti se intampla si imi dau seama cat de greu este sa vorbesti despre aceasta problema. Esti o fata puternica si dai dovada de maturitate din moment ce te-ai hotarat sa vorbesti. Trebuie sa fii sprijin pentru mama ta si sa o incurajezi sa faca ce trebuie.Mai exact sa divorteze deoarece acesta este un cosmar ce traiesti tu, nu un mod de viata.I-a o decizie acum pana nu e prea tarziu. Gandeste-te la tine, la viitorul tau. Toate cele bune!

Take care!

Te-ai maturizat, de ce ne intrebi pe noi? ai 15 ani iei decizii, deci rezolva problema.

Dar dacă eşti în situaţia de a te simţi cu adevărat nedreptăţită, atunci gândeşte-te că uneori purtăm şi greutăţi şi "sarcini" care nu sunt ale noastre. Este poate starea felul de a fi al parintilor, educatia lor, starea conflictuală din familie, este poate o situaţie tensionată de serviciul părinţilor, de relaţiile dintre ei, de alte neîmpliniri sau probleme familiale.

O altă cauză majoră ar putea fi lipsa dialogului, iar în această privinţă atât tu dar şi părinţii tăi (în special mama ta) aveţi nevoie de dialog, de cunoaştere din partea lor a specificului vârstei tale (mereu în schimbare).

Dialogul cu mama ta cum functioneaza?

Asa se intampla, din moment ce treci prin atatea, mentalitatea se schimba. Este bine intr-un fel, pentru ca nu vei putea fii asa prostita de orice barbat care iti apare in cale si care iti da impresia ca e mort dupa tine. Dar stiu ca iti este foarte greu, si eu am doar 17 ani si sunt destul de trecuta prin viata tot datorita tatalui meu care nu este un om rau, doar la bautura. Cand bea este un alt om, agresiv, jigniri, amenintari, in fine, nu are rost sa-mi spun povestea pentru ca am de gand ca pe tine sa te ajut cu un raspuns.
Eu te sfatuiesc din tot sufletul sa vorbesti cu mama ta, spune-i sa nu te mai lase singura cu el, spune-i sa vorbeasca ea cu el, sa ii spuna ca trebuie sa se schimbe in bine. Daca si dupa aceste dicutii lucrurile nu se schimba, cred ca ar fi mai bine pentru voi sa va departati de el, sa divorteze parintii si sa va mutati in alta parte. Din moment ce divorteaza, daca casa este pe numele lor (amandoi), toate bunurile se vor imparti, deci veti avea dreptul la jumatate din casa. Apoi mama ta va munci, tu o vei ajuta cu ce poti si ai sa vezi ca va fi bine( asta bineinteles daca tatal tau nu ia masuri impotriva comportamentului josnic).

Te crezi prinsa intr-o cursa, dar ar trebui sa te uiti in lume, sa vezi ca sunt curse mai rele ca asta. Si totodata, sa vezi ca ai o scapare din cursa in care esti "prinsa" tu.
Dar, nu uita, prima grija a celor inchisi era sa-si pastreze fortele. Nu poti planui o evadare cu burta goala.
Planul se poate intinde si pe perioade de ani, cum ar fi de exemplu sa incerci sa ajungi sa ai o diploma intr-o munca apreciata in Occident (sora medicala, insotitor/ingrijitor de persoane cu handicap, translator, ghid turistic, bucatar, etc.), si sa gasesti un job pe acolo, sau gasesti tu o alta solutie mai buna.

In primul rand imi pare foarte rau am citit si chiar ma simt rau sa stiu ca traiesti asa, eu spun sa stai calma si sa incerci sa treci peste, poti vorbi cu cineva care te intelege si nu sa rada de situatia asta, cu o prietena o ruda, daca te ajuta putem sa discutam chiar as vrea sa scapi de situati asta, iti urez numai bine