Am o relatie pentru care nu e nevoie sa ma condamne altii ca o fac eu singura.Intotdeauna i-am spus sotului adevarul dar nu stiu ori nu ma crede ori nu il intereseaza prea mult.Relatii intime dintre noi nu mai sunt. Celalalt e omul pe care l-am iubit in trecut enorm.Acum nu stiu daca ma folosesc de el sau inca il iubesc.Cum fac sa scap din aceasta legatura daca sotul imi da tot material dar sentimental nu? Niciunul nu vrem sa ne stricam casnicia dar nici departe unul de altul nu stam.

Cunosc o astfel de familie in care sotul s-a si mutat la amanta la un moment dat, dar a revenit in familie cand aceasta l-a alungat. Sotia a iertat tot pentru copii si situatia financiara. Acum copiii au plecat si ei stau ca doi straini si comunica doar strictul necesar. O viata irosita pentru a nu pierde un loc intr-o casa.
In situatia voastra fiecare are incurcaturile lui si nu veti renunta niciunul la familiile de acum.

Salut.
Uneori ceeea ce ne dorim nu "vine" asa cum ne asteptam, intr-un pachet frumos, ci in 2 pachete frumoase!
Ceea ce este mai greu depinde, insa, 100% de tine. Trebuie sa stii ce vrei mai mult si cum ti-ai dori sa schimbi situatia.
Iubitul tau are si el de protejat familia lui si ar trebui sa vorbiti si ce doreste fiecare de la relatia pe care o aveti. Sotul tau are nevoie sa fie putin trezit la realitate. Daca iti recunoaste nevoile sentimentale si totusi considera ca nu poate sa se ridice la nivelul asteptarilor, chiar si dorindu-si "o familie" cum zici... Ei bine, atunci ar trebui sa isi asume si nevoia ta de a te uita "peste gard". E normal, nu e nici o rusine, suntem oameni pana la urma.
Eu am o vorba "hai sa jucam cu cartile pe fata fiindca asa e corect". Cine stie, poate il apuca romantismul si pe sotul tau si nici nu vei mai avea vreo problema Si chiar daca nu va fi asa, te vei simti mai usurata.
In orice caz, ceea ce traiesti tu, ar putea fi considerat de multe femei un aranjament "foooaaarte misto". Sfatul meu: rezolva conflictul interior si actioneaza si in exterior, pentru ca lucrurile se vor aranja singure.
Pupicei!

Cum este vorba aceea ca bani nu aduc fericirea doar o intretin cam asa si cu tine eu nu te condamn eu te fac sa iti deschizi ochi sa vezi realitatea gandeste-te daca sotul tau ar fi sarac si in acelasi timp ai umbla cu baiatul pe care il iubesti ai mai sta cu sotul tau? iar daca ai mai sta cu el si fiind sarac inseamna ca il iubesti iar celalalt este un capriciu de al tau iar daca crezi ca ai putea trai cu baiatul pe care il iubesti si sa nu poata sa iti ofere luxul care il aveai inseamna ca il mai iubesti. sper sa iti rezolvi aceasta dilema si sper sa te fi ajutat putin

Nu te comdamn daca vrei sa stai totusi langa sotul tau care nu iti da sentimente ci doar te tine cu bani asta ar insemna ca te folosesti de celalalt dar daca vrei sa fii cu celalalt orice ar fi si nu ar conta pentru tine cum ati fi atat timp cat va iubiti e ok dar vb cu sotul tau si vezi de ce se comporta asa cu tine si poate remediati problema impreuna dar celalalt e casatorit? daca da e complicat ca trebuie sa lase si el pe cineva care sa sufere daca sta problema ca si la tine atunci bagati divortul si rezolvati problema daca sunt copii la mijloc nu faceti asta numai gandindu-va la voi ca ei vor avea de suferit mai mult ca voi asa ca daca vrei sa vb ma gesesti aici in fiecare zi intru. e complicata povestea ta si nu ai dat prea multe detalii asa ca mai multe nu pot sa zic si bafta intreaba-ti inima sa vezi ce zice si mintea

Eu stiu casnicii in care se inseala reciproc. Au locuri de munca foarte bune, bani frumosi, casa intr-un cartier bun, un copil...practic visul oricarui cuplu. Se inseala unul pe celelat dar acasa sunt cuplul perfect. Uneori nu dragostea te tine impreuna, ci un copil, doi sau obisnuintza, si obisnuitza "omoara" pe om. "Nu poti sta departe de el, dar nici sa te desparti". Asta nu inseamna ca trebuie sa te conformezi si sa duci dorul anumitor lucruri care te fac fericita. Nu sunt eu cel mai religios dar cred ca suntem facuti si pentru a fi fericiti. Alege ce vrei din aceste randuri si intodeauna decizia pe care o crezi gresita, s-ar putea sa fie ce-a buna. Succes

Multumesc ca nu ma condamnati. avem fiecare cate un copil.de la inceput mi-a spus ca tine prea mult la mine ca sa ma supuna dezaprobarii publice.ne cunoastem reciproc sotii, nu tinem legaturi de prietenie.am fost intrebata de ce am renuntat la el atunci.fiindca traia cu actuala sotie si parintii ei mi-au cerut sa renunt la el pentru a nu face fata de rasul satului(asa era acum 18 ani). m-am gandit ca nici mie mu mi-ar fi placut sa mi se imtample asa ceva. M-AM CASATORIT CU SOTUL FARA SA-L IUBESC.Am ajuns in timp sa-l ADOR.are un suflet deosebit. el ma iubea de 8ani.totul a fost frumos pana a facut prostia sa ma insele cu o colega de serviciu.nu aveam copii. ea da.nu am renuntat la el atunci fiindca ii dadeam satisfactie celeilalte si nu m-au lasat parintii.relatiile dintre noi disparusera.imi dadeam seama ca se intampla ceva dar nu credeam ca mie mi se poate intampla asa ceva. aveam cam 6 ani de casnicie.copilul a aparut printr-o minune pentru care multumesc zilnic lui d-zeu. a fost o intamplare. dupa 10 ani de casnicie si 4 de inselatorie.am facut zic eu, tot ce se putea pentru a salva casnicia, pentru nu al lasa pe mainile alteia. e un om painea lui d-zeu darse pare ca nu reuseste sa o uite cu toate ca i-am spus ca daca ii este mai bine cu ea eu il las sa plece.nu vrea sa recunoasca relatia dar nici nu neaga. a ajutat-o mult financiar. dupa ce si-a terminat fata facultatea ia cam dat papucii.cu toate ca cred ca mentin legatura.are serviciul de asa fel ca vine doar de 2 ori pe saptamana acasa.stiu ca inainte dormea la ea cand lipsea de acasa.acum nu ma mai intereseaza.la inceput am vrut sa ma razbun dar mi-am dat seama ca nu il intereseaza. el vrea sa aiba familie.trebuie sa spun ca stam la mine.nu am avut puterea sa-i spun sa plece.nu mi se pare crestineste ca dupa 15 ani s aplece din locul unde a facut ceva.nu avem averi dar traim decent.eu plec cu fata in vacante. el munceste.nu ii place nici la munte, nici la mare, a inceput sa bea.cine il cunoaste il considera ginerele ideal. daca as divorta nu mi-ar da nimeni dreptate.nici macar mama. cu celalalt nu am vorbit niciodata de un viitor impreuna. avem grija sa nu ne expunem dar mi-e frica ca se va afla si vreau sa renunt. e o relatie de 2 ani.ne sunam cand vrem sa ne intalnim sau sa vorbim.nu neaparat sa facem sex. daca ne vedem uneori ne e suficient.nu vreau sa fac altei femei ce mi s-a facut mie. daca ar fi fericit cu nevasta nu m-ar cauta pe mine. dar mi-e frica de relatia aceasta:ati avut senzatia ca acolo e locul vostru? sper ca ti=am dat date destule, powergirl.nu cred ca vrea cineva sa fie in pielea mea. judec cu mintea nu cu inima.si e destul de greu.

Pai daca sotul, dupa cum spui ca nu-i ascunzi nimic, stie nu vad problema.

Uita-te in oglinda si raspundeti singura. dar sincer.privestete in ochi. fiindca parerea mea este ca tu vrei si grasa, si laptoasa, si devreme acasa.vei reusi dar nu pentru totdeauna. cel mult pana moartea va va desparti.si o va face.

eu te inteleg perfect oarecum si eu sunt intr-o situatie simila diferenta e ca sotul meu nu e bogat tot ce avem am realizat impreuna dar relatia noastra e foarte rece iar in fata prietenilor si parintilor suntem familia perfecta pentru mine era ok ca nu stia nimeni adevaru despre viata mea am suportat totul si l-am lasat sa faca ce vrea pentru ca ani la rind am incercat sai vorbesc sai dovedesc ca asta nu e viata ca vreau si eu mai mult dar nimic mereu imi zicea ce vrei fa ce vrei nu te intreb de unde vi unde mergi nu te bat nu te cert lasa-ma in pace
treceau luni intregi pina se intimpla ceva intre noi dar acum de un an pentru prima data am intilnit pe cineva cemi ofera totul nu ma pasioneaza bani vreau fericire acest barbat nu e casatorit si chiar ar vrea sa ramin cu el dar totusi e greu sa arunci la gunoi 21 de ani si avem si un copil e mare dar totusi nu stiu bce voi face de asta te inteleg e greu cind adevarata fericire o gasesti prea tirziu si in afara familiei la altcineva