Am plans azi de m-am uscat. Sunt om in toata firea si totusi am facut-o. De obicei nu cer sfaturi. Imi place sa nu existe nimic din ceea ce ar putea sa imi influenteze deciziile. De cateva zile insa sunt in "groapa". ma zbat intre dpua sentimente : iubire si ura. Simt disperare din aceasta cauza. Am o relatie, genul acela... pasiune, nabadai. Iubirea nici ea nu a intarziat prea mult. Din punctul meu de vedere a fost iubire neconditionata, doar o singura mare dorinta am avut, anume ca el sa fie sincer. I-am vorbit inca de la inceput despre cat de mult urasc minciuna si cat de greu imi este sa o tolerez. Cu toate astea m-a mintit. Apoi a recunoscut. M-am simtit dezamagita si mi-a fost greu sa trec peste asta dar am facut-o. Mi-a promis ca va fi complet sincer in continuare dar nu s-a tinut de cuvant ci a facut-o din nou. Tot asa s-a intamplat de cateva ori. A recunoscut minciunile dupa un timp, mi-a spus ca regreta, Mi-a cerut iertare, mi-a marturisit iubire. Am mers mai departe dar de fiecare data i-am vorbit din nou despre faptul ca vreau sinceritate. Cu cateva zile in urma iar am aflat despre o alta minciuna. Adevarul iese mereu la suprafata. e vb despre o fapta a lui, veche de 3 luni in urma pe care la momentul respectiv a ascuns-o. Azi, ca intodeauna, regreta, cere iertare, imi spune ca ma iubeste si ca viata lui nu ar insemna nimic fara mine.
Sunt disperata. Nu mai cred in vorbele lui si stiu ca o relatie fara incredere e o cauza pierduta. Cu toate acestea sentimentele mele vizavi de el inca exista. exista si planuri de viitor pe care ni le-am facut demult impreuna. Mie insa mi-e greu, sufar, il iubesc si il urasc. As vrea sa ma razbun si nu as vrea. De regula sunt o persoana blanda. Sunt un om sensibil dar neincrederea ma roade ca un vierme pe dinauntru.
VOI ATI TRECUT PRIN ASA CEVA? CE ATI FACUT ATUNCI? CUM ATI PROCEDAT?
mie imi este asa de greu...
Fiind iertat foarte repede si usor e logic ca el incearca sa intinda coarda pe cat posibil.
Cand se mai intampla astfel de evenimente incearca sa gasesti ceva care sa il doara sa simta si sa isi aduca aminte dupa, cu siguranta nu va mai fi la fel...dar daca tu treci prea repede peste prncipiile tale e grav.
Nu te lasa influentata de sentimente.
Dezvolta-ti personalitatea: http://despreseductie.ro/category/dezvoltare-personala/ e cea mai puternica arma.
Mult succes.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Da, eu am renuntat sa mai am o relatie tot asa pentru ca am in minte gandul ala ca voi fi inselat si nu imi va fi bine dar sufletul zice altceva si ma zbat intruna cu gandurile cand ma prinde epoca trista. Trebuie sa iei o decizie si sa bati cu pumnu in masa ca sa fie bine.
Răspunde
Ori accepți că el nu-și poate asuma consecințele acțiunilor lui, și atunci minte ca să iasă basma curată, ca un laș, ori îi spui: Pa, nu am nevoie de așa ceva.
E destul de simplu, însă din întrebarea ta eu nu înțeleg decît un singur lucru: ți-e frică să-i spui Pa și aștepți de la noi să-i justificăm minciunile. Nu există așa ceva, oricât de mult ai merge in zig-zag, trebuie să-ți asumi alegerea, nu s-o ții una și bună: Drumul a fost drept, tu vezi strâmb.
Având în vedere cât de mult te macină lucrul ăsta, cum poți să mai iei în considerare o continuare a relației? Ești maso?
Draga Kenu! Esti o fiinta imposibila! O nesuferita! Cind vad sau aud de femei ca tine care "urasc minciuna si vor sa stie numai adevarul" ma apuca greata.
Ia uite ce ai spus:
"doar o singura mare dorinta am avut, anume ca el sa fie sincer. I-am vorbit inca de la inceput despre cat de mult urasc minciuna si cat de greu imi este sa o tolerez"
In aparenta e corect ce ai spus, dar de fapt, (si din ce ai mai scris ulterior), rezulta ca ai un psihic instabil, esti complexata, posesiva si geloasa. Din cauza ca esti asa, actualul prieten pe care il ai, cauta (si testeaza) alte femei in speranta ca va gasi una mai buna decit tine. Am o veste proasta sa-ti dau: si-a mai tras-o si cu altele si te va mai insela in viitor!
Ca sa nu mai lungesc vorba, iti spun ca problema e la tine. Nu stiu exact ce sfat sa-ti dau! De fapt stiu, sa fii NORMALA! Si niciodata in viata ta sa nu-i mai spui, nici macar o data, partenerului de linga tine texte gen "urasc minciuna, sa-mi spui mereu adevarul, sa nu-mi ascunzi nimic, etc., etc." pentru ca daca va avea un dram de inteligenta va fugi de tine cit il tin picioarele. Iar care e prost, va ramine cu tine. Fericit ca si-a gasit perechea.
Nu trebuia sa mai modifici mesajul ca l-am citit. Ia fii atenta ce surpiza am pentru tine:
Sint baiat! Si scuza-ma ca nu fac parte din cohorta de (l)useri care iti pling pe umar: "Vai saracuta de tine cum ai fost tu ranita la inimioara de nenorocit, minca-l-ar shancarul sa-l manince!".
Uite, eu ti-am spus adevarul asa cum iti place tie sa auzi! Ai vrut sinceritate, sinceritate ti-am dat! Esti complexata si imposibila! Nu ai incredere in tine, de aia esti geloasa, stii in adincul sufletului ca esti dificila, excesiv de emotiva, ca nu poti sa fii calma, fireasca, normala, si te agati de bietul om tocindu-i nervii cu prostii gen "Unde ai fost? Cu cine ai fost? Nu ma minti! Pentru mine sinceritate e totul! Esti un mincinos, te joci cu sentimentele mele! NEENOROCITULEEE!"
Ia abandoneaza tu textele astea, genul asta de abordare a problemei, schimba-ti atitudinea dintr-o femeie "cu sentimente" si "principii" intr-una de femeie ceva mai indiferenta, cu mai multa incredere in sine, mai rationala, fara nici cel mai mic simptom de gelozie. Barbatilor (adevarati) nu le plac femeile care au tendinta sa ii "monitorizeze" permanent, sa-i sece cu istericale in care minciuna/sinceritatea sint laitmotive, femei care nu stiu sa aduca si sa mentina linistea intr-o relatie.
Mie spre exemplu intotdeauna mi-au placut femeile odihnitoare, cu o prezenta calma, inteligente, care evalueaza corect o sitatie, care stiu sa vorbeasca, si care atunci cind vorbesc nu spun o prostii. Am fugit din start de femeile proaste, geloase, posesive si cu "principii". Nu stiu cum s-a facut, dar mi-au placut mai mult alea fara "principii"! 
P.S. Care era faza cu diacriticile ca nu m-am prins. E ceva grav?
Sa stii ca sint psihologi care te "ghicesc" dupa un simplu desen. Te pun se desenezi un copac, spre exemplu, si in functie de cum il desenezi spun totul despre tine. Asa ca cele 100 de cuvinte, pentru cineva mai istet (iata!) sint arhisuficiente sa-si dea seama ce minunatie de femeie esti.
Se vede din modul tifnos in care raspunzi, ca nu accepti si alte pareri decit cele care se incadreaza in calapodul "principiilor" tale. Eu am crezut ca te ajut. Uneori o critica dura, sincera si directa il fac pe om sa se trezeasca la realitate. Nu e si cazul tau. Asa ca "dormi" in continuare iubito, sa nu renunti cumva vreodata de la gelozia ta ca deh, merge mina in mina cu iubirea, da-i inainte cu sinceritatea si adevarul, pentru ca minciuna NU e scrisa in legile omenesti si nu uita sa-i dai chiar acum un telefon iubitului tau, care nu e frustrat ca mine, si vezi pe unde e. Si fii atenta la inflexiunile vocii sale ca sa-ti dai seama daca nu te minte!
P.S. Hai te rog lamureste-ma ce e cu diacriticile alea pentru ca altfel am sa spun ca esti nesincera cu mine si imi ranesti sentimentele, na!
Mă bag și eu în seamă, se pare că n-am ce face 
.
Ce-ai omule cu fata asta, ți s-a cășunat rău de tot pe ea?! Aia nu e critică dură, calci în străchini rău. Cum ai reușit tu din câteva vorbe să deduci că fata asta e : instabilă psihic, complexată, posesivă, geloasă, imposibilă, emotivă (?!) ...De ce ești atât de pornit pe ea? Căci sincer pare că îți verși frustrările pe cine nu trebuie.
''Din cauza ca esti asa, actualul prieten pe care il ai, cauta (si testeaza) alte femei in speranta ca va gasi una mai buna decit tine. Am o veste proasta sa-ti dau: si-a mai tras-o si cu altele si te va mai insela in viitor!
Barbatilor (adevarati) nu le plac femeile care au tendinta sa ii "monitorizeze" permanent, sa-i sece cu istericale in care minciuna/sinceritatea sint laitmotive, femei care nu stiu sa aduca si sa mentina linistea intr-o relatie.''
Am și eu o veste proastă să-ți dau:
Un bărbat(adevărat) nu înșală, nu stă într-o relație nocivă, nu găsește justificări să fie o lichea, un bărbat (adevărat) pleacă, rupe relația care nu merge și-și vede de drum.
Răspunde
Asa e, am luat-o cam tare! Imi pare rau putin! Sa stii ca cred in ce am scris ca are ceva probleme emotive, dar mai cred ca discutia cu mine a intarit-o, a facut-o sa fie un pic (macar) mai increzatoare in sine. Am fost ironic cu ea, si i-am arat o alta interpretare a problemei ei pentru ca cei dinaintea mea nu faceau decit sa o menajeze (neproductiv) si sa-i plinga soarta pe umar.
Referitor la ultimul tau paragraf, sa stii ca nicaieri din mesajele mele nu reiese ca as aproba comportamentul prietenului ei care, intre noi fie vorba, nu e pentru ea. Cu o fata sensibila trebuie sa stii sa te comporti si in nici un caz sa o inseli!
Daca Kenu citeste aceste rinduri ii transmit ca imi pare rau de exprimarile mai putin pozitive care nu au menajat-o, dar asta inseamna tarie de caracter si experienta de viata, sa poti face fata uneori si unor discutii mai dure.
Referitor la ultimul meu paragraf, țin să te contrazic. De aceea te-am și citat, ca să-ți arăt că tu găsești justificări celui ce înșală și spui și că vina e a ei că o înșală ''Din cauza ca esti asa...''. Nu aprobi, dar închizi ochii.
A doua și ultima chestie: ai atacat-o. Direct, drept, fără rezerve. Tu spui că ai întărit-o, eu cred cu tărie că ai rănit-o și mai mult, motiv pentru care și-a și șters postarea și răspunsurile. Cred că este ultimul lucru de care avea nevoie. Alta ar fi fost chestia dacă înainte să te avânți în a face afirmații privind caracterul și personalitatea ei, i-ai fi pus câteva întrebări care să te ajute să-ți faci o părere cât mai aproape de realitate. Spre exemplu, noi nici măcar nu știm ce vârstă are, de cât timp este cu acel băiat, câte relații a mai avut înainte...
În fine, e ușor de dat cu părerea, mai ales în mediul virtual. Partea proastă e că nu știi cum și cât îl afectează pe cel căruia îi scrii, habar nu ai ce efect pot avea cuvintele tale. Ține cont și de asta înainte să așterni cuvintele pe monitor.
Fratele meu, vad ca tu la miezul noptii ai chef sa te iei de mine! Hai sa te intreb si eu acum daca tot te dai cunoscator. De unde stii ca NU din cauza ei s-a dus ala cu alta? Eu am zis ca din cauza ei, ca e dificila, geloasa si posesiva si ca s-o fi saturat omul de atita "dragoste" si de aia si-a pus-o cu alta. Parerea mea!
Acu', hai sa te vad, spune tu de ce crezi ca NU din cauza ei, ca doar el exclusiv este cauza la toata problema dintre ei!
P.S. Referitor la mediul virtual recunosc, este periculos. Cine intra pe astfel de site-uri si se baga in discutii sa fie constient ca poate sa primeasca in fata si vorbe dure. Cui nu-i convine, cine e prea sensibil, sa nu se bage! Eu nu am invitat pe nimeni aici sa-si expuna problemele conjugale, dar daca cineva o face sa-si asume riscurile!
My dear darling scump, căci se vede treaba că dacă nu dovedești că muști din limba engleză nu ai valoare , first of all îs don'șoară toată ziua (și noaptea, sper 
), second, trebuie să repet, lucru care din prima te pune în stand by, nu există justificare pentru înșelat.
Fata nu merită, prea multă bătaie de cap, e prea nesigură, nu e deschisă, este prea posesivă, este geloasă bla bla bla... - lista rămâne deschisă, se pare că mi-a murit inspirația, căci altfel scriam ceva de genul: tipa nu gustă coliva de la înmormântarea cățelului (al tău, nu al ei - știu, ai să mă trimiți undeva pentru asta)- îi spui Pa pa, ne vedem când ne-om vedea. Punct.
Cum adică să-ți explic eu ție că nu din cauza ei. Baiatu', ea poate să cauzeze multe, oamenii din jurul tău, prin comportamentul lor, pot să te determine la multe, inclusiv crimă, căci la un moment dat ți se umple paharul și te saturi, însă există ceea ce se cheamă discernământ, vezi, auzi, percepi, cunoști, DISCERNI.
From my point of view - mamă, ce frumos a sunat asta nu?! - tu ești cel ce stabilește ce, cum, în ce fel, de ce, nu ceilalți. Tu ai votul final, nu ceilalți. În momentul în care înșeli, TU hotărăști asta, nu ceilalți, nu EA. TU, TU și numai TU. Asumă-ți chestia asta.
Salut Pyma!
Ce mai faci?
Referitor la ce ai scris. Toti oamenii (normali) au acea "institutie" interioara care se cheama discernamint. Numai ca discernamintul NU evalueaza gravitatea unei fapte. Si atunci cine evalueaza gravitatea faptelor? Care este rolul discernamintului? De ce oamenii, comit totusi unele fapte negative?
Uite de ce! Cum spuneam dicernamintul NU cintareste faptele. El doar da aprobarea daca o fapta sa fie comisa sau nu. O alta institutie interioara sa-i spunem "Judecata" evaluaeaza faptele si le stabileste gravitatea. Daca "Judecata" subevalueaza gravitatea unei fapte, "Discernamintul" da aprobare de comitere! Intelegi?
Sa-ti dau un exemplu. Daca tie iti spune o prietena hai sa mincam o inghetata (desi tu tii un regim pentru a slabi!), tu iti poti "insela" discernamintul care da aprobare daca sa maninci sau nu, subevaluind "gravitatea" consumului unei inghetate spunindu-ti "Las' ca de la o inghetata n-o sa ma ingras!"
Sau daca aceeasi prietena iti spune hai sa mergem acasa la tipii aia doi cu BMW-ul si sa facem streaptease, tu ai sa judeci (cred) corect situatia, stabilind ca e o fapta grava si periculoasa, caz in care discernamintul tau va decide ca NU trebuie sa te duci.
Acum intelegi cum e cu discernamintul? Tipul din povestea de mai sus care si-a inselat de mai multe ori prietena, cu siguranta avea discernamint, numai ca la "pacalit" evaluind fapta se a se culca cu alta, la categoria "Nu e grav."
Da, foarte tare răspunsul, m-am simțit ca la școală 
))))))))) (nu te persiflez sau ceva, chiar am râs cu poftă).
O zi bună.
Daca intra-devar te-ai amuzat, ma bucur!
Stii ce se zice, risul este orgasmul creierului!
Scrii frumos, ingrijit, fara nicio greseala de ortografie, asta denota ca esti o fiinta echilibrata si inteligenta.De obicei daca cineva greseste si este iertat usor, cu siguranta o va face si a doua oara si tot asa. Daca as fi in locul tau nu m-as uita nicio clipa in urma.Am trecut si eu prin asa ceva, stiu cum este, asa ca tu decizi.Comentariile de mai sus sunt la obiect, poti trage concluzii si alege ceea ce crezi tu de cuviinta. Succes!
Cea mai mare dovada de iubire e sinceritatea. daca el nu poate sa fie sincer cu tine inseamna ca nu te iubeste suficent de mult.fosta mea prietena era la fel.Nu spunea minciuni grave dar tot minciuni erau, imi spunea ca eu sunt viata ei, si de fiecare data cand isi cerea iertare se vedea in ochi ei ca, chiar ii pare rau. exact ca la tine tacea tacea si dupa ori se dadea de gol ori o macina vina.ca apoi sa imi zica(cam la 2 luni cred)ca ma inselat.inainte sa ma insele o intrebam,, ce ai ce se intampla?''(simteam ca ceva nu e ok)iar ea imi zicea ca nu e nimic, ba mai mult de multe ori ma facea sa ma simt eu vinovat ca ea are o stare naspa si de fapt pe ea o rodea minciuna..tradarea.Nu te cunosc nu ma cunosti dar nu as vrea sa simti vreodata ce am simtit eu atunci.nu stiu ce m-a durut mai mult faptul ca m-a inselat sau faptul ca m-a mintit.stiu ca il iubesti dar meriti mai mult.eu sunt foarte fericit acum(chiar daca atunci am plans si am simtit ca pica lumea pe mine).nu vreau sa te influentez sau sa iti dau sfaturi dar vreau sa iti pui o intrebare:nu crezi ca meriti mai mult?
Buna! da, am recut si eu printr-o experienta asemanatoare, 10 ani am iolatrizat un astfel de personaj,ani din viata mea,timp in care am fost mintita precum esti tu,am iubit,am urat am facut copii sperand din tot sufletul meu ca se schimba. Nimic,timp pierdut! stai pe un patinoar rece,cazi,te ridici, te dezichilibrezi si esti convinsa ca nu vei mai cadea,vise,uita-l iti pierzi timpul,anii tai,nervii,sanatatea ta,nu te merita,nu se poate adapta la adevar, atata poate el, sa minta! Peste ceva vreme te vei vindeca (daca vrei, daca poti si poti trebuie sa poti, esti puternica) si vei regreta ca ai suportat minciuna.Parerea mea: daca te mint,ma mint pe mine,mint in fiecare zi, nu mai pot discerne minciuna de adevar si raul de bine, NU POT TRAI IN MINCIUNA, MINCIUNA OMOARA, BAFTA!
Buna. Imi pare rau pentru situatia in care te afli, cred ca este dificil de gestionat. Sunt multe lucruri de zis, e greu sa raspunzi scurt, fara conversatie. Uite cateva lucruri la care ma gandesc: pe el nu il poti schimba, conteaza acum ce faci tu cu tine (pentru ca observi ambivalenta asta, iti dai seama ca ai vrea sa renunti la el, dar in acelasi timp ceva te tine acolo-vezi care este lucrul pe care te temi ca il pierzi daca renunti la relatie, stai putin singura, centreaza-te, fa un pic de auto-analiza, clarifica ce vrei mai departe, fa o lista cu pro-contra relatiei, vezi in relatie cu cine din trecutul tau ai mai simtit aceasta neincredere puternica); in mod normal, persoana care cauta in afara relatiei pe altcineva este cea care a simtit o lipsa in relatie mai acut; sunt de parere ca pentru a restabili echilibrul in relatie, dupa ce unul a "gresit" celuilalt, acest celalalt trebuie sa ii "greseasca" si el, dar mai putin si cu iubire (poate suna ciudat, dar daca vrei iti pot explica rationamentul). Durerea cred ca este puternica acum, dar va fi o lectie pentru tine, oricare ar fi finalul, si poti sa scoti ceva foarte util pentru tine din ea.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
