Am prostul obicei sa analizez foarte mult tot ce mi se spune, sa ma gandesc ca poate persoana a vrut sa-mi spuna altceva, ca poate se ascunde dupa cuvinte si ma gandesc la cele mai rele scenarii. Mi-am...? (mai mult)

Question

Am prostul obicei sa analizez foarte mult tot ce mi se spune, sa ma gandesc ca poate persoana a vrut sa-mi spuna altceva, ca poate se ascunde dupa cuvinte si ma gandesc la cele mai rele scenarii. Mi-am dat seama ca nu stiu sa comunic cu partenerul, nu stiu sa-i spun ce simt, si din aceste motive am avut de pierdut pana acum la 25 de ani, n-am avut nicio relatie de lunga durata ci doar una care a fost de o luna si l-am pierdut pe el cel de care m-am indragostit cu adevarat. M-am saturat sa fiu asa, m-am saturat ca mintea mea sa gandeasca doar in acest fel, incerc sa ma gandesc la lucruri frumoase, sa ma gandesc ca nu este asa cum cred eu din prima dar de multe ori nu reusesc. Cum as putea sa ma schimb? Ce as putea sa fac? Chiar imi este foarte greu :(

gbrltdr · Answer

Draga mea,caracterul tau fiind asfel, cu greu te vei putea schimba. Nu este gresit sa cantaresti bine lucrurile inainte, chiar si persoanele de langa tine.Important este sa nu exagerezi in latura negativa. Intr-o relatie exista o perioada de cunoastere,timp in care poti "radiografia" persoana de langa tine,fara a fi directa. Daca dupa acest timp iti dai seama ca este acea persoana care se potriveste cu tine,poti dezvolta o relatie pe incredere. Apoi, nu trebuie sa mai fii suspicioasa, sa controlezi sau sa fugi mancand norii. In iubire trebuie mai intai sa daruiesti si apoi sa primesti. Ce zici? Incearca sa nu mai despici firul in patru. Fii dechisa si spune  ceea ce simti. Comunicarea este foarte importanta intr-o relatie. Ai incredere in tine si in cel de langa tine. Nu toti sunt niste neispraviti. Curaj!

thinkingofyou · Answer

In relatia pe care am avut-o am despicat firul in patru pentru ca si el pastra o distanta, mereu imi spunea ca nu stiu sa comunic, ca nu stiu cand sa ascult si cand sa vorbesc, ca sunt la nivel de clase elementare si cand ii spuneam ca de ce ma acuza spunea ca vorbeste la modul general nu vorbeste despre mine. In cazul lui am fost suspicioasa pentru ca desi eram la inceputul relatiei nu vroia sa petrecem foarte mult timp impreuna, mai mult vorbeam la telefon, nu ne plimbam, nu ieseam la o cafea, cand ne-am intalnit petreceam timpul la el si asta cateva ore, vorbind si intamplandu-se si acele lucruri normale intre doi oameni care au o relatie. Gasea cateodata motive sa nu ne vedem si zicea ca are treaba, dar statea acasa si nu facea nimic din ce avea de rezolvat. In plus ma mintea si nu era o problema pentru el sa faca asta, insa cand eu l-am mintit cu un lucru - nu i-am recunoscut ca am facut ceva spre binele nostru el n-a putut trece cu vederea. Daca n-am motive sa fiu suspicioasa nu sunt. Am incercat sa comunic cu el chiar si cand s-a suparat si a refuzat comunicarea, eu am insistat dar m-am lovit de indiferenta lui, de un zid :( Nu consider ca toti barbatii nu sunt buni, insa trebuie timp si rabdare sa cunosti pe cineva si eu am avut dar el nu in cazul nostru. Nu eu am fost cea care a fugit, ci el. Ma gandesc ca poate n-am stiut eu sa comunic in aceasta relatie, n-am stiut cum sa ma port eventual; dar in acelasi timp ma gandesc ca n-a fost persoana portivita pe moment ce a dat cu piciorul atat de usor la ce a fost intre noi.

Flav · Answer

Domnisoara, din ce-ai relatat pana acum, din ultima ta relatie, permite-mi sa n-o pot numi relatie. Individul te considera ''just for sex'' si atat tot. Nu poti numi o relatie doar acele intalniri la el/ea acasa, unde se elibereaza de hormoni si atat tot. Nu ieseati? Nu va plimbati? Mereu avea treaba? Scuza-ma, asta nu-i relatie. Si consider ca nu te-a iubit, ci pentru el ai fost o fata pasagera, la care n-a pus suflet. Nu cum ai facut-o tu. Nu cum ai vrut tu.
Asa. Sa revenim la intrebarea principala. Coincidenta vine ca si eu tot 25 de ani am. Stii ce consider eu? Ca problema nu e la tine. Ca problema a fost la cei ce au fost langa tine. Partenerul trebuie sa te simta. Partenerul trebuie sa te inteleaga, sa te cunoasca, sa stie ce vrei, si fara sa-i spui. Partenerul trebuie sa caute rezolvarea de inainte de a-i spune ce probleme ai. Partenerul trebuie sa fie acel mesager al increderii, al deliberarii energiei negative. El trebuie sa stie cum sa te urce, cum sa te inalte, stie cum sa te mangaie sufleteste astfel incat sa-ti alunge toate cele sentimente de angoasa. Cred ca inca n-ai cunoscut pe cineva care sa dea totul pentru tine. Sa daruiasca. Sa te iubeasca. Sa te respecte. Sa creada in tine. Comunicarea este complexa, dar este atat de simpla cand ai cu cine s-o faci. Unele persoane jignesc fara sa-si dea seama, altele isi spun punctul de vedere direct, jignind. Partenerul trebuie sa-si pastreze echilibrul verbal si sa-ti comunice ceea ce-l deranjeaza la tine, dar intr-o maniera armonioasa. Intro maniera in care sa te faca sa intelegi ca-ti vrea binele. Si ca nimic n-are cum sa fie intunecos. Ca lucrurile sunt pe calea cea buna.
Eu spun sa te relaxezi. Nu dramatiza totul. Nu te inchide. Daca au fost exemple negative, nu inseamna ca ceva e neaparat de la tine. Nu inseamna ca toti sunt la fel sau ca acele sentimente supreme nu exista. Asteapta, traieste, lucrurile vor veni de la sine. Iar la 25 de ani, esti ca o floare ce abia a inflorit. Nu-ti impune toate gandurile negative, fiindca vei ofili inainte de vreme, si nimeni nu-si doreste asta.  Fight for love! :)

thinkingofyou · Answer

Mi-am dat seama ca pentru el n-am contat desi mi-a spus altceva si foarte usor si-a gasit o alta si acum au cateva luni de relatie. Eu o numesc relatie pentru ca eu asa am vazut-o sau mai bine zis un inceput de relatie. Imi este foarte greu mai ales acum si el fiind si primul barbat din viata mea, dar ma bucur ca nu regret, am simti si conderat ca el este persoana potrivita si pentru acel moment a fost. Eu ma simteam jignita cand el isi spunea punctul de vedere, mai ales ca tonul lui era mai dur, nu ridicat dar se observa si simteam asta. Dar apoi m-am gandit ca poate am interpretat eu gresit cumva. Din pacate n-am intalnit acea persoana care sa-mi ofere dragoste, intelegere; ceilalti cu care am iesit primul dintre ei de exemplu nu stia ce vrea, desi era desparatit de fost de un an aproape vorbea si cu ea si nu vroia sa o raneasca pe ea daca are o relatie cu mine; altii nu m-au considerat compatibila de la a doua intalnire, pe altii nu i-am considerat eu chiar de la prima :P Stii ce e ciudat? Simt in interiorul meu ca pot sa comunic intr-o relatie, ca dispun de rabdare, intelegere, iubire si de tot ce este nevoie pentru a construi o relatie si a o mentine, dar mintea mea mai ales dupa exeperientele neplacuta imi trmite alte impulsuri :( Incep sa ma gandesc ca timpul trece, ma uit si la prietena care are 29 de ani si tot asa este, n-a avut decat un singur prieten pana la varsta asta si ma gandesc ac nu e o problema la noi, poate la cei pe care i-am intalnit. Nu dramatizez totul, sunt o persoana deschisa, imi place sa comunic, sa socializez, recunosc nu cu toata lumea mai ales daca nu simt ca am ce sa comunic cu cineva si crede-ma ca am patit-o de n ori. Am grija tot mai mult in ultima vreme, incerc sa citesc cat mai multe carti de psihologie, sa ma inteleg mai bine, sa comunic mai mult cu mine si mai ales sa ma iubesc nu la modul narcisist bineinteles. Presimt ca va fi bine intr-o zi :) Iti multumesc pentru raspuns! I won't give up the fight! :D

Flav · Answer

Asadar, problema este ca n-ai nicio problema.;))

thinkingofyou · Answer

Mai ramane sa cred eu asta cu adevarat si sa lupt cu mintea mea;) Scuza-ma te rog pentru greselile de mai sus, am scris repede si n-am mai corectat...

RetardedRacoons · Answer

Tocmai din cauza ca analizezi prea mult sunt inclinat sa cred ca tu incerci sa comunici si o faci mult mai bine ca partenerii. 
 Sunt la fel ca tine, nu lasa partenerii sa-ti dea impresia ca ai fi egoista sau prea centrata asupra propriei persoane!

thinkingofyou · Answer

Chiar am incercat sa comunic de exemplu si in ultima relatie, dar cand te lovesti d eun zid si cand primesti reprosuri incepi sa te simti execat cum nu trebuie mai ales daca nu ai destula incredere in tine si partenerul continuand cu reprosul stie ca stima ta de sine scade si mai mult. Si eu care credeam ca sunt singura... :)) O sa incerc sa fac ce mi-ai spus, mersi mult pentru raspuns si sfat! :)