Am ramas cam singurel si imi e dor de niste oameni...
Cel mai mult mi-e dor de o fata pe care o iubesc si care cred ca m-a iubit si ea candva...Dar a ales sa mearga pe alt drum. N-am mai vazut-o,dar amintirile au ramas in sufletul meu si le port mereu cu mine.
Imi mai este dor de bunici,care m-au crescut si alaturi de care am facut primele descoperiri... Au trecut anii,ei au murit,iar eu am ramas cu in minte cu imaginea unui baietel urcat pe o capita de fan,bunicul cosind livada si bunica stand pe prispa cu o tava de placinte in maini.
Imi lipseste si Rex,catelul copilariei mele,care m-a protejat in perioada in care ma credeam mare aventurier prin gospodaria bunicilor. Cel mai loial si iubitor camarad...

Oare de ce trebuie sa imi fie dor de tot ceea ceea ce nu mai pot intoarce la viata? Ce sa fac?
Iubirea vietii mele, bunicii si Rex... Daca i-as avea din nou, as fi un om fericit.

Faci planuri de viitor

E omenește să îți fie dor de ei. Prin aceea se deosebesc oamenii de verii lor, maimuțele prin respectul și iubirea, sentimentele pe care le au pentru cei ce nu mai sunt. Până aici este bine. În continuare, să te concentrezi pe cei vii. la un adăpost de câini un câine așteaptă un stăpân iubitor ca tine, undeva o fată așteaptă pe cineva care să o facă fericită. Ieși din casă și caută.

Vei mai descoperi și alți oameni care te vor face fericit, vei câștiga și alte amintiri frumoase. Nu trebuie sa ramai prea ancorat în trecut în sensul de melancolie sau tristețe. Vor veni vremuri bune din nou. Găsește motivația și dorința de a descoperi lucruri noi, sa cunoști alte lucruri și alți oameni. Trăiește în prezent, încearcă sa ai activitate, sa ti ocupi timpul

Bati un cui in perete ( cui imaginar ), pui trecutul acolo si mergi mai departe. Sa stii ca nimic nu e pentru totdeauna. Nici macar stelele de pe cer nu sunt pentru totdeauna.

Si eu sunt ca tine.Cateodata,ma gandesc, la cei dragi, timpul asta trece.Nu stiu ce as face fara ei, sa fiu singur.Nu mai cred in nimeni, in afara de ai mei.De multe ori am crezut in oameni, fete iar apoi am avut de suferit.Suntem invatati sa credem ca viata este frumoasa, dar nu este asa.Totul este trecator

Ce poetic, imi place. Si tu porti cicatricile unei iubiri neimpartasite, de care nu te poti vindeca desi a fost acum ani de zile? Stiu cum e, mon ami. Nu prea mai poti sa faci nimic decat sa-ti ocupi timpul cu activitati care nu te lasa sa te gandesti la ce a fost.

Tu scrii o poveste acum sau ce?
Momentele fericite durează întotdeauna puțin. Obisnuieste-te cu asta!

Buna. Amintirile frumoase mereu vor ramane in inima imprimate, in principiu nu ai ce sa faci. Eventual poti incerca sa iti refaci viata si poate asa uiti si de trecut, seara faina.