Am renuntat la cmbp si am nevoie de sfaturi, in fine o sa vedeti daca cititi.


Deci, am un amic cantaret care m-a invitat acum vreo 7 luni la filmarea videoului sau muzical. Am mers si m-am imprietenit acolo cu o fata o sa ii spunem Ana. Eu si Ana eram diferite de restul grupului motiv pentru care ne-am inteles foarte bine. Eram la aceeasi scoala si locuiam foarte aproape una de cealalta. In cateva sapt eram cmbp ceea ce insemna ca vorbeam non stop si stiam absolut, dar absolut totul despe cealalta (ce a mancat, cand e la baie etc). Dupa vreo 3 luni a devenit obositor (pentru mine) ptc sincer nu eram "obisnuita" sa trebuie sa dau raportul despre tot ce faceam, asa ca, nu i-am mai rasp la mesaje, deloc. Era vacanta asa ca era simplu ptc nu ne vedeam la scoala. Pana la urma mi-am dat seama ca am facut o greseala lasand-o in ceata timp de 2 luni asa ca i-am scris un roman in care ii explicam de ce nu i-am raspuns si ca nu sunt moarta. Ne-am reimprietenit si lucrurile s-au intors la normal. Ne-am intors la scoala si totul a mers ok. Pana cand (imi e rusine sa o zic) a inceput sa-mi fie rusine cu ea... Nu ma intelegeti gresit va rog! Luati in calcul faptul ca eram antisociala clasei si nu mai aveam nevoie de inca un motiv sa ma simt umilita. Si ea era un pic prea nebuna (in sensul bun, adica agitata si ii era usor sa atraga atentia mai ales cand era in largul ei (in preajma cmbp (mea))) lucru care din exterior nu era asa bine vazut. De asemenea imi gasisem un grup de prieteni mai normali cu care ma simteam mai in siguranta (din punct de vedere social) pe holuri. Asa ca i-am raspuns Anei tot mai putin la mesaje pana nu i-am mai raspuns deloc. Ma simt prost si sincer imi e dor intr-un fel de ea dar nu am puterea sa trec prin ce treceam la scoala (umilinta totala zilnica) iar si nu vreau sa risc. Insa vreau sa vad ce credeti voi pe langa faptul ca am facut o greseala si ca sunt o mare fraiera. Inainte sa scrieti cv urat va rog incercati sa ma intelegeti. Multumesc.

Buna,Kiana! Draga mea, stai liniștita, toate trecem prin faze de genul! E complet normal sa ne plictisim de persoanele cu care obișnuim mereu sa comunicam. Devine un stres la un moment dat si vrem o pauza, singurătate, pentru ca suntem oameni! Ceea ce trebuia sa faci ( nu neaparat, doar ma pun in locul tau ), trebuia sa ii explici. Te afli intr-o perioada grea, vrei putin spațiu, dar tii mult la ea si o iubești si te intelegi bine cu ea. Asta o făcea sa te înțeleagă, daca iti era prietena adevarata. Pana la urma, a fost un gest/o dovada de prietenie adevarata cand ea a acceptat sa fiți din nou prietene, după ce ai băgat-o in ceata. Cand te plictisești de cineva, deseori pare ca iti este Rușine cu persoana respectiva, chiar daca esti retrasa sau timida. Eu am avut o prietena ( bine, a fost ceva mai mult intre noi, dar la momentul actual suntem prietene ) care era timida si o deranja ce spune lumea, asa ca a cam pus capăt la ce era intre noi. Se simtea stânjenită sa fie ea însăși si a ales sa rănească o persoana ( pe mine ) pentru ca era asa cum era, o fire mai retrasa. Eu am inteles decizia ei, dar ea s-a distanțat complet fata de mine. Asa ca, n-ai de ce sa iti faci griji. Daca te-ai Atașat de ea, încearcă sa faci totul sa fie cum era. Nu o sa fie totul ca înainte, nici ca înainte nu poate fi, dar macar stii ca sunteți prietene. Faptele trebuie sa vorbească si trebuie sa renunți la unele chestii. Cum ar fi, sa te schimbi, mai pe scurt. Poate ea chair tine mult la tine si trebuie sa ii demonstrezi si tu asta, altfel o rănești. Încă ceva, legat de grupurile de prieteni... ei te pot bârfi mereu cand tu nu esti si nimeni sa nu zică nimic! Asa merge totul. Dar stii ca ea tine la tine si nu va face chestii de genul repetat si nu te va răni. Asa ca, încearcă sa te schimbi, sa iti acorzi tie o șansa sa nu o mai rănești. Poate chiar suferă si ii e si ei dor de cum erați înainte, dar nu o poate spune pentru ca nu te mai considera asa apropiată si ii e frica sa nu o rănești mai tare. Sper ca sfatul meu te-a ajutat! Mult noroc!