Am si eu o intrebare pentru utilizatorii TPU credeti ca ati putea sa renuntati la visurile voastre si la dorinte pentru binele copiilor si ati putea sa va umiliti pentru ei ca sa munciti la cele mai umile slujbe pentru a va putea creste copiii. oare ei o sa recunoasca cand va creste mari toata sacrificiile voastre.stiu ca atunci cand ai copii trebuie sa le oferi tot ceea ce-si doresc si sper ca vor fi recunoscatori. voi ce parere aveti?

Eu nu consider nici o munca umilitoare, asa ca as face orice munca cu placere si fara sa simt ca ma sacrific. Pe de alta parte, nu am copii, dar imi doresc foarte mult si cred ca as putea sa ma sacrific pentru ei. Nu m-am gandit niciodata ca mi-as dori ca copiii mei sa-mi fie recunoscatori. Pana la urma nu pentru asta m-as sacrifica.

Din moment ce te decizi sa ai un copil inseamna ca ai o slujba buna si conditii sa'l cresti si sa'i oferi ceea ce are nevoie. Eu nu concep sa faci un copil daca nu ai ce sa'i oferi. La ce sa fie chinuit? La ce sa sufere cand vede ca el nu are ce au si ceialalti copii?
Mai intai sa ma asez bine, apoi sa ma gandesc la familie si copii.
Si in primul rand, cresti un copil si il ajuti sa se lanseze in viata si sa ii oferi de toate doar pentru ca il iubesti, pentru ca te reprezinta si pentru ca pana la urma e si o obligatie din moment ce l'ai facut.

Eu incerc sa/i fac oameni.normali la minte si la trup.nu astept nici o rasplata. singura recompensa ar fi sa/mi vad nepotii. daca ma gandeam ca n/or sa/mi fie recunoscatori imi puneam un prezervativ.nimeni nu e obligat sa faca copii. dar daca tot ii faci da/le tot ce poti.

Cati copii n-am auzit cand parintii lor le spuneau: Ne-am rupt oasele muncind ca sa-ti dam un trai decent, si asa ne rasplatesti?!" la care copii: "Da ce!? Eu v-am cerut sa-mi dati viata?! M-ati facut, erati obligati sa ma cresteti." Eu nu cred ca parintii ii reprosau copilului ca si-au sacrificat tineretea sa-l creasca. Parintii care simt ca s-au sacrificat pentru. copil, ori sunt un esec ca parinte si n-a stiut sa-si educe copilul ajuns un depravat care-si chinuie parintii, ori parintilor spiritul maternal inca sforaie. Ce vise, dorinte pot fi mai importante decat sa te bucuri de gingasia unui copilas pe care esti norocos sa-l cresti, sa-l formezi pentru. a ajunge o persoana justa, responsabila, modesta,... Eu as presta orice fel de munca-mi aduce banii necesari sa-i ofer copilului cele mai bune lucruri care-i sunt necesare. Nu m-as gandi la umilinta niciunui loc de munca, ci doar la ceea ce are nevoie copilul meu si acel loc de munca mi-ar garanta.

Cand faci un copil deja sti ce te asteapta, renuti practic la viata ta, pentru a le face copiilor tai o viata.Nomal ca fac sacrificii si dau totul pentru ei. Tu ce ai face?

Adyth tu ai copii? crezi ca atunci cand esti indragostita conteaza daca ai condittile asa cum spui tu? normal ca o casa si un serviciu trebuie sa-l ai dar eu dupa cate am inteles din ceea ce ai comentat tu un copil trebuie sa aiba ceea ce au toti copii! nu e adevarat. copii nu se fac doar daca au tot ce au si ceilalti copii.copii se fac atunci cand esti indragostit, esti iubit si ai vrea sa iti faci o familie, dar toate astea incet, incet. iar ca sa stii de ce am scris toate astea e pentru ca mi s-a intamplat. aveam o casa si un serviciu cand am avut primul copil si? nu mi s-a intamplat nimic, nu am fost pregatita asa cum gandesti tu ca ar trebui. am muncit si in sfarsit am tot ce imi doresc.



acum am sa iti raspund tie Giorgica:da am renuntat la visurile mele si as renunta in continuare, am fost poate si umilita dar nu uit ca o fac pentru ei. nu stiu daca o sa recunoasca de tot ce am facut si fac pentru ei. dar stiu ca sunt o mama buna. parerea mea.

Atata timp cat este o munca cinstita o voi lua drept provocare; intr-adevar parintii fac tot posibilul ca copii lor sa nu duca lipsa de nimic, insa deseori se intampla ca copii sa uite de sacrificiile parintilor iar peste ani sa le intoarca spatele este un lucru de lipsa de bun simt.Copii ar trebui sa-i recompenseze pe parinti cu calificative bune la scoala, cu un comportament civilizat care sa le aline amaraciunea parintilor.Nu putem cataloga, insa in ultima vreme am observat ca, copii au din ce in ce mai multe dorinte si lasa scoala, bunul simt d-oparte, ceea ce desigur, nu este un lucru edificator atat pentru.parinti cat si pentru.societate.

Inteleg despre ce situatie vorbesti si este minunat sa fie parinti care din iubire pentru copii fac orice.
In viata sunt suisuri si coborasuri. Daca se intampla sa ai o viata grea, si totusi iti doresti copii, te sacrifici pentru ei si muncesti orice ti se ofera; faci asta de dragul copiilor, pentru a avea si ei mancare, imbracaminte, sarbatori, asa cum au si ceilalti copii. Cred ca este un lucru minunat sa faci orice pentru copiii tai, iar un copil crescut cu respect fata de munca, de banii castigati, de parintii care cu toata dragostea renunta la ei insisi de dragul lui, va recunoaste peste ani sacrificiul parintilor si le va multumi prin ceea ce vor face ei in viata. Vor fi fericiti intotdeauna chiar si in lipsuri, doar pentru ca se iubesc si fac orice unii pentru altii.

Si mie de ce mi'ati dat stupid?
eu ce'am facut

Liliana83 nu, nu am copii.
daca esti sarac lipit si te chinui nu mai trantesti alti 10 pe langa tine ca sa le distrugi viata si alora. Asta am vrut sa spun.
Si in legatura cu indragostitu' stiu ca iti ia mintile... dar uite din cauza indragostitului se intampla si ce am zis mai sus.
Te rog sa reformulezi partea cu "ce au si ceilalti copii" ca nu inteleg unde vrei sa ajungi.
Eu cred ca m-am exprimat destul de bine cand am zis ca trebuie sa le oferi si copiilor tai ce au parte si altii. Nu cred ca te'ar tine inima sa vezi copilul tau ca sufera ca nu are hainutze d'alea si jucarii d'alea sau nu poti sa'i oferi diferite chestii. (Daca intelegi si asta)
Dar nu conteaza, sper ca macar georgica sa fi prins ideea.

Adyth, am inteles foarte bine comentul tau. cred ca nu am gresit nimic din ce am spus iar de reformulat nu cred ca e cazul. daca nu ai inteles unde vreau sa ajung nu e problema mea. vroiam doar sa zic, ca fie 1-2-3-4-5-6-7 ori cati or fi ei o mama adevarata stie sa se sacrifice si nu ma refeream la mamele care ofera copiilor strada. cu asta am spus tot, si sper ca m-am facut inteleasa.

scuze Giorgica.

Da! Cand ai un copil, stii din start ca vei renunta la foarte multe lucruri pentru a-i putea oferi tot ce-i trebuie. In privinta muncii...cum spunea si Brigaela: munca nu e umilitoare. Cand stii ca o faci pentru binele copilului tau, nicio munca nu e umilitoare.
Iar daca toti am face copii in ideea ca ne vor fi recunoscatori...Pamantul ar fi fost demult o planeta nepopulata.
Sa stii ca dragostea parintilor este singura neconditionata. Copilul ti-l iubesti in orice situatie si in orice circumstante.
O mama adevarata nu face nimic-dar NIMIC in viata care sa-i dauneze copilului ei.