Am si eu o mare dilema va rog sa ma ajutati, sora mea vrea sa se cosatoreasca si eu credeam ca o sa fiu domnisoara de onoare in schimb nu e asa, ea zice ca in zona noastra(Bacau) se poate pune o domnisoara de onoare si aceea nu poate fi sora. Eu nu stiu bine traditia dar din cate am citit pe net nu este asa, va rog cine stie traditia zonei Bacau sa imi scrieti pentru ca sincer sunt foarte dezamagita.
Va multumesc anticipat.

La o nunta eleganta sunt mai multe domnisoare de onoare.

Costumul ceremonial de nunta
Gateala miresei

Se facea duminica la pranz. Luau parte fete, rude, si alte persoane apropiate. Nasa o impodobea, iar fetele tineau oglinda si pieptanele. Pe langa nasa mai erau si alte rude ale miresei si prietene. Nasii erau cei care aduceau gateala miresei.
Mireasa era pieptanata de o fata cu mama si tata in viata. Lamaita si voalul i le punea nasa. Voalul se punea inainte de cununia religioasa, nu mai devreme.
Se canta cantecul miresei. De obicei plangeau ca la mort cand se imbraca mireasa din cauza ca se despartea de surori, de parinti. In timp ce mireasa era gatita in casa, afara in curte se jucau hore, sarbe. Se facea masa si se juca bradul (Oltenia).
Insemme specifice purtate de mireasa: cununita din flori naturale si voal, margele pe frunte, carpa(marama) lunga de borangic cu coronita.
Duminica seara, nasa o imbrobodea cu marama si-i punea salba de argint.
Dupa masa mare nasa dezvelea mireasa si ii punea batic pe cap. Nasa ii lua voalul , ii despletea coada si si ii impletea doua cozi pe care le infasura in coc.
Piese specifice: rochie alba de mireasa adecvata anotimpului, cu piese de port traditional sau de cele mai multe ori costum national, camasa cat mai inflorata, batista in brau, cu sorturi de catifea in spate si in fata(Transilvania).
La gat daca aveau, purtau salba de galbeni, margele, bratara la mana.
Daca nunta era iarna mireasa purta scurteica de postav, suman, sau dulama de postav captusita cu blana.

Gateala mirelui

Sambata, in Molodova, seara avea loc barbieritul mirelui. Mirele tinea in poala 2 colaci pe care ii oferea celui care il barbirea. Vornicul inchina hainele aduse de la mireasa. Mirele se imbraca singur inainte de a participa la cununia religioasa. Luau parte si tinerii. Cel care il barbierea trebuia sa fie necasatorit.
Gateala mirelui se facea la casa miresei, mirele si mireasa fiind gatiti simultan. Duminica dimineata se aduceau de la mireasa, de catre una –doua fete ale mirelui si flacai, hainele mirelui: camasa cu colturi la gat, itari, brau si bete.
Pe cap mirele purta o palarie neagra sau o caciula pe care era prinsa o floare naturala de obicei nalba. Pe partea stanga a palariei erau prinsi bani de argint si spice de orz. Se mai punea o brosa sau o pana mai scurta.
In unele zone precum Bacau se purta costum traditional de sarbatoare. Daca era iarna mirele se imbraca cu cojoc, iar pe deasupra cu suman.
De la 1900 a aparut costumul negru pentru mire: haina si pantaloni din stofa de lana cumparata.
In general camasa mirelui era cusuta de mireasa, dupa logodna si era facuta din panza de bumbac sau borangic. Camasa era cusuta cu flori si margele colorate , crengute si boboci. La 1900 camasa mirelui se cosea doar pe guler. Dupa nunta camasa mai putea fi purtata la sarbatorile mari, hram.
Insemnele specifice ale mirelui erau: floarea mare cumparata, numita floare de mire, floare mare cu panglica lunga si cu beteala, batista de mire si 100 de lei.

Petitul

Tanarul care dorea sa se casatoreasca isi alegea cativa dintre prietenii lui (uneori chiar tatal sau alte rude) si hotarau ziua cand vor merge la casa miresei. Desigur, era anuntata si familia viitoarei mirese, pentru a avea ragazul de a se pregati in a-si intampina oaspetii. In ziua stabilita purcedeau spre casa fetei, iar la intrare acestia aveau o mica cuvantare, care difera de la zona la zona. Urmeaza apoi momentele cand tatal feciorului sta de vorba cu parintii miresei, discutand diferite aspecte ale viitoarei familii. Uneori hotararea de a face nunta era deja luata, petitul fiind doar o formalitate sau o ocazie de a petrece niste clipe minunate. De multe ori urma o mica petrecere, mai ales daca se stabilea ca nunta va vea loc.
Fedelesul

Este o petrecere la casa miresei (de regula), in seara de dinaintea nuntii, la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri, alti invitati. La inceputul petrecerii, tineri lucreaza ornamentele care vor fi puse in bradul de nunta, din materiale puse la dispozitie de miri. Petrecerea nu presupune prea multa mancare (cozonaci) ci mai degraba bautura si dans.
Bradul

In dimineata nuntii, ginerele, impreuna cu prieteni apropiati impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Brazii sunt purtati de tineri necasatoriti pana la casa nasului, unde, unul este legat in fata portii. Apoi, alaiul isi continua drumul catre casa miresei, loc in care ramane cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii; impodobirea lui simbolizeaza viata "imbelsugata" a viitoarei familii.
Udatul

Mireasa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fintina spre rasarit,numarata de la casa miresei, insotiti de lautari. Pe drum, mireasa si flacaul poarta un ulcior (sau o vadra de lemn in alte zone), legat cu stergar tesut in casa, pina la fintina. Aici, flacaul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, impreuna cu mireasa, stropeste multimea cu un manunchi de busuioc, inmuiat in apa din ulcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai si spor la neveste. Flacaul poate fi altul decit purtatorul bradului si va pastra ca dar ulciorul nou si stergarul cu care a facut udatul. Intorsi de la apa, nuntasii incing o hora in care mireasa trece pe la fiecare si ii prinde in piept floarea de nunta. Aceleasi flori sau cocarde le vor primi nuntasii mirelui, nasii, alti invitati la biserica.
Barbieritul mirelui

Acest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui (in trecut un vataf) il barbiereste, in mod simbolic pe ginere. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta. Obiceiul se pare ca avea o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul deveniri sale ca barbat.
Imbracatul miresei

Nasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. In vechime la acest ritual puteau lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gatitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se faceau impletituri complicate ale parului), fetele cantau cantece cu tema despartirii.
Hora miresei

Hora miresei (Nuneasca) se danseaza acasa la mireasa, prilej cu care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate.
Ruperea turtei

Nasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, comestibile sau nu, diferite impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum (invitatilor). Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea. Obiceiul se pastreaza din vremea Romei antice.
Furatul miresei

Poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe sotii. Astfel se explica pastrarea acestui obicei a le carei origini sunt neclare. Se presupune ca mirele nu trebuie sa aibe ochi decat pentru mireasa lui, dar unii glumeti profita de neatentia mirelui si fura mireasa. Mirele este dator sa o caute sau sa o rascumpere. In unele zone, rapitorii au datoria de a nu lasa mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brate. In alte zone, se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora 24.00 datoria o va plati nasul, daca a fost furata dupa 24.00 mirele este cel care va plati. De multe ori, spre hazul invitatilor mirele este pus sa indeplineasca anumite sarcini.
Aruncatul buchetului

Mireasa se intoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemaritate, si arunca la intamplare buchetul. Fata care-l prinde este cea care se va marita prima. Alte traditii spun ca se va marita in acelasi an.
Scosul voalului

Aproape de sfarsitul nuntii, nasa scoate voalul de pe capul miresei si ii pune o esarfa (batic), simbolizand trecerea de la statutul de fata la cel de nevasta. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necasatorite, care se spune ca va fi urmatorea care se va casatori.

Schimbul de inele

Se pare ca schimbul de inele provine din Egiptul antic. Egiptenii credeau ca exista la degetul al treilea al mainii stangi o vena care ducea direct la inima. Inelele erau din material textil (canepa) si simbolizau astfel unirea inimilor. Mai tarziu romanii au adoptat obiceiul dar au inovat facand inelele de fier pentru a simboliza forta legaturii dintre soti. Prin evul mediu britanicii au inlocuit fierul cu aur, accentuand idea de durabilitate si puritate.
Tortul de nunta

Romanii aveau obiceiul, la sfarsitul ceremoniei de casatorie, de a rupe o paine deasupra capului miresei. Exista credinta ca numarul firmiturilor ar fi putut sa indice cati copii va avea noul cuplu. Invitatii culegeau aceste firmituri si le pastrau ca fiind aducatoare de noroc. Pentru nunti mai mari, ca invitatii sa nu plece cu mana goala, se faceau paini din ce in ce mai mari. Cu timpul, prin rafinament, painea a fost inlocuita cu prajituri si mai tarziu cu tortul pe care-l cunoastem si astazi.
Voalul miresei

Multi considera acest obicei un simbol al dominatiei masculine. Defapt, obiceiul isi are originea in Grecia antica, mai precis in Sparta. Datorita sistemului educational prin care barbatii erau antrenati din copilarie in spirit militar, se crea o relatie nefireasca intre cupluri de barbati, bazate pe o camaraderie a caror sensuri ne scapa astazi. Femeile nu reprezentau interes pentru barbatii spartani, obisnuiti cu companie masculina. Totusi societatea spartana trebuia sa asigure noile generatii de luptatori si pentru a face femeile "atractive" pentru razboinici, acestea erau tunse baieteste, sau chiar rase in cap si apoi erau acoperite cu un voal. Mai tarziu, in societatea romana si in evul mediu, ridicarea voalului era dreptul exclusiv al mirelui si un semn al autoritatii barbatului asupra femeii. Mireasa nu prea avea nici un drept. Alte surse sustin ca obiceiul dateaza din timpul in care erau la moda nuntile "aranjate". Fata miresei era acoperita pana cand mirele o insotea la ceremonie si pana cand ar fi fost prea tarziu sa se razgandeasca, in cazul in care nu i-ar fi placut chipul ei.
Buchetul miresei

In vremuri stravechi aproape orice putea fi considerat ca fiind prevestitor de rele. Pentru a se proteja impotriva raului, miresele foloseau plante, cunoscute pentru protectia pe care o puteau asigura impotriva relelor. Plantele, anumite soiuri de ierburi ocrotitoare erau prinse pe imbracamintea miresei, din cap pana la picioare, facand-o sa arate mai mult ca o salata asortata umblatoare. Mai tarziu, plantele au inceput sa fie inlocuite cu flori, doar din simt estetic. Cu timpul florile de pe vestminte au evoluat in buchetul de mireasa, pe care il cunoastem astazi.
Luna de miere

Probabil ca v-ati intrebat de unde vine sintagma "luna de miere" si va gandeati la ceva placut. Lucrurile nu stau tocmai asa. In vechime, barbatii nu prea isi pierdeau timpul facand curte. Cea mai simpla metoda de a avea o nevasta era de a o lua pe sus, de a o rapi, mai exact. Pentru asta barbatul avea nevoie de putere si consuma un soi de bautura fermentata intaritoare care continea si miere. Dupa ce o aducea acasa, daca barbatul putea impiedica fuga miresei timp de un ciclu lunar, atunci casatoria era considerata valida. Mireasa era silita sa bea din aceeasi bautura care continea miere, pentru ca se credea ca are efect linistitor asupra femeilor si ca le vor face sa ramane docile. (Sper ca nunta dvs. a fost sau va fi liber consimtita. n.a.)
Vesmintele de nunta

In Roma antica albul era considerat culoarea bucuriei, mai tarziu, in evul mediu a simbolizat puritate. In vremurile stravechi blestemele si farmecele erau luate in serios. Din acest motiv, prietenii si membrii familiei miresei si mirelui se imbracau la fel ca mirii in idea de a deruta spiritele malefice si de a deturna farmecele. Termenul vechi francez "trousseau" se traduce prin balot de imbracaminte. Dupa nunta, mireasa aducea hainele purtate de membrii familiei in casa mirelui. Obiceiul a evoluat in timp si astazi in societatea americana domnisoarele de onoare si cavalerii poarta haine de aceeasi culoare si care de multe ori sunt croite la fel.
Jartiera

Exista mai multe origini ale acestui obicei. In societatea antica evreiasca fidelitatea era simbolizata de o panglica albastra pe care o purta mireasa in ziua nuntii. Mai tarziu, in Anglia a devenit foarte raspandit obiceiul de a arunca ciorapul miresei. Dupa ce mirii intrau in camera nuptiala, unii invitati se strecurau inauntru cu intentia de a sterpeli ciorapii miresei. Cuplu "suparat" de intruziune arunca cu ciorapii, iar invitatii incercau sa ii arunce inapoi, deoarece se credea ca cine va fi cel mai aproape de a lovi nasul miresei va fi urmatorul care se va casatori. Alte izvoare indica credinta barbatilor ca ar avea succes in dragoste daca reusesc sa fure ciorapul miresei. Cum erau multi tineri dornici da a pune mana pe un astfel de trofeu, uneori se produceau busculade si incaierari si unele mirese se alegeau cu hainele sfasiate in timpul petrecerii. Pentru ca nunta sa nu fie perturbata, s-a adoptat sistemul ca mireasa sa arunce de buna voie ciorapul in timpul petrecerii. Cu toate acestea, in asteptarea acestui moment, barbatii se cam imbatau si deveneau nerabdatori, chiar agresivi si incercau sa obtina cu forta mai devreme mult ravnitul ciorap. Era nevoie ca mirele sa intervina, ca mireasa sa nu fie literalmente dezbracata de multimea incinsa si astfel a aparut obiceiul ca mirele sa scoata ciorapul miresei. Mai tarziu, scoaterea ciorapului a fost inlocuita cu scoaterea jartierei.

Cand vorbim de nunta, ne gandim inevitabil si la traditii. Nunta in sine reprezinta un cumul de obiceiuri, dogme religioase si credinte populare, un cod prin care ne recunoastem si ne respectam originile. Ritmul vietii urbane este cu mult diferit fata de linistea din trecut a vietii de la tara, si traditiile s-au mai pierdut. Daca vrei sa pastrezi la nunta ta ceva din obiceiurile din trecut, noi iti prezentam un rezumat al celor mai importante si populare traditii de nunta.



PETITUL

Traditia spune ca mirele, inainte de a-i cere mana miresei, se duce la casa parintilor fetei, pentru a le cere consimtamantul in vederea casatorie. Abia apoi se poate stabili o data a nuntii, daca acestia au fost de acord.

Viitorul ginere sta de vorba cu tatal fetei pentru a discuta diferitele aspecte ale vietii de familie, iar totul se incheie cu o mica petrecere. Astazi, petitul reprezinta o formalitate, deoarece mirii i-au singuri decizia de a se casatori si apoi isi instiinteaza parintii.

INELUL DE LOGODNA

Dupa obtinerea consimtamantului parintilor si al miresei, mirele ii ofera acesteia inelul de logodna. Ca si astazi, inelul de logodna reprezenta un insemn al femeii care dadea de inteles tuturor ca este promisa unui singur barbat. In trecut, inelul sugera si statutul social al barbatului. Cu cat piatra inelului era mai mare, cu atat mirele era mai instarit.

Inelul de logodna este purtat pe degetul inelar de la mana stanga. Se spune ca prin acesta trece "vena amoris" – vena dragostei care face legatura cu inima.



PLOCONUL

Ploconul era un cadou oferit din partea mirilor celor pe care si-i doreau ca nasi. Conform traditiei, mirii faceau o vizita neasteptata nasilor, ciocaneau la usa si strigau :"nasule, am venit cu ploconul. iata-l! Ne cununi ori ba?" Acceptarea cadoului insemna si preluarea rolului de nas. Inapoierea darului reprezenta refuzul de a le fi nasi mirilor.

Ploconul era alcatuit dintr-un cos in care se afla o gaina (sau alt tip de pasare – pui, curcan, rata, etc), o sticla de vin sau de sampanie, grau, ulei si zahar.

CAVALERII SI DOMNISOARELE DE ONOARE

Acest obicei isi are originea in vremea anglo-saxonilor. Cavalerii mirelui erau chiar prietenii acestuia. Cum, in trecut, mireasa era luata de acasa chiar si fara consimtamantul parintilor, cavalerii erau cei care se asigurau ca aceasta va ajunge la biserica si apoi la casa mirelui. Mireasa era si ea ajutata de domnite sau domnisoarele de onoare.

BARBIERITUL MIRELUI

Barbieritul mirelui este un ritual initiatic si reprezinta transformarea flacaului in barbat. Savarsit la modul simbolic, unul dintre cavalerii de onoare il barbiereste pe mire, iar ceilalti, impreuna cu lautarii care intretin atmosfera de voie buna, incearca sa-i fure mirelui banii pe care ii tine cu grija sub talpa piciorului. Daca mirele ramane fara bani, va ramane si nebarbierit, deci nu va mai deveni barbat.

VOALUL MIRESEI

Desi in prezent voalul miresei are mai mult un rol estetic, traditia spune ca rolul voalului era de a acoperi fata miresei. In vremea cand cununiile erau aranjate intre familii, mirele nu isi putea vedea mireasa pana cand casatoria nu era incheiata si, deci, nu avea nici posibilitatea de a se razgandi. Astazi, voalul nu se mai poarta in mod obligatoriu pe fata. Se poate aranja strans la spate, prins in coc sau intr-o coronita.

GATITUL MIRESEI

Gatitul miresei se desfasoara in paralel cu barbieritul mirelui. La acest ritual participa nasa, mama, surorile miresei si domnisoarele de onoare. Acestea o ajuta pe mireasa sa se imbrace si ii potrivesc accesoriile.

Voalul ii este prins in par de nasa, tot in mod simbolic. De obicei, mireasa are deja parul si voalul aranjat pentru nunta de un specialist. In trecut, domnisoarele de onoare ii faceau miresei impletituri complicate ale parului si cantau cantece avand ca tema despartirea de familie si de casa parinteasca.

HORA MIRESEI

Hora miresei, sau "nuneasca", sarbatoreste bucuria rudelor si a celor apropiati de a-i vedea pe miri pentru pentru prima data impreuna. Hora se desfasoara in fata casei miresei. Soacra mica imparte diferite cadouri nasilor si cuscrilor.

TURTA MIRESEI

Dupa ce are loc hora miresei, nasa rupe in patru o turta deasupra capului miresei si o imparte apoi invitatilor. Se spune ca cei care gusta din turta vor avea noroc tot anul si vor fi fericiti cum e mireasa in ziua nuntii ei. Obiceiul dateaza inca din vremea Romei Antice.

ASEZAREA MIRESEI LA STANGA MIRELUI

Acest obicei dateaza tot din vremurile cand casatoriile erau aranjate de familii, iar cavalerii isi rapeau miresele. Deoarece urma o lupta a cavalerului cu cei care vroiau sa o recupereze pe fata, mana dreapta trebuia sa fie libera pentru a manui sabia.

VERIGHETELE

Verighetele simbolizeaza iubirea, durabilitatea si puritatea casniciei. Si acest obicei isi are originile in Egiptul Antic. Verigheta se poarta pe acelasi deget ca si inelul de logodna, degetul inelar de la mana stanga. Schimbul de verighete intre soti reprezinta dragostea si devotamentul.

Nu fi dezamagita. Traiesteti viata. Traieste fiecare clipa de parca ar fi ultima. Te rog sa nu te superi ca ma bag si eu dar nu merita sa te superi pentru atata lucru Pa

@ dulcik, ma distrezi de minune atata ti-ai batut capu (ai dat copy-paste la primul articol gasit de tine) si nici macar nu i-ai raspuns la intrebarea fetei veeery funny indeed!

Nu stiu traditia dar tu ca sora miresei trebuie sa fii prima domnisoara de onoare chiar daca tine mortis sa mai fie si prietenele ei domnisoare de onoare.
E dreptul tau.

Dulcik, la cit ai scris despre o simpla nunta m-apuca ameteala la gindul ca ar putea sa te intrebe cineva de o viata de cuplu cit mai durabila.

Pot fi si 50 de domnisoare de onoare. dar sa fie DE ONOARE nuuuu, din alea dezonorate de vreun cocalar.fiindca nu poti minti lumea in biserica si sa intinezi doi tineri mire si mireasa virgini, cu o minciuna in sfanta biserica.la fel domnisorii de onoare.altfel unde ar mai fi onoarea?