Eu zic sa te calmezi un pic... trage aer in piept, varsa-ti toate lacrimile, da cu pumnul in masa si ridica-te. sinuciderea inseamna renuntare la lupta si nu e cazul. ceea ce se intampla la tine acasa, comportamentul parintilor nu face decat sa anuleze ideea de camin, sa te indeparteze de oamenii in care ai vrea sa ai cel mai important sprijin. stiu ca e greu. si eu am renuntat incet sa mai spun acasa locului in care treiesc si sa ii mai admir cu intensitatea de odinioara pe cei ce imi sunt parinti. dar daca nu poti intra intr-o casa pe usa, atunci spargi geamul, intri pe fereastra, darami un perete, dar in niciun caz nu ramai afara. la fel si tu... nu te preada deznadejdii orice s-ar intampla. incearca mai intai sa vorbesti cu ai tai, sunt parintii tai si oricate lucruri urate ar spune, oricum s-ar comporta uneori ei tot te iubesc in adancul sufletului. ar grija doar ce si cum le spui. vorbeste-le cu calm, nu le reprosa multe lucruri, spune-le ce iti doresti si de ce. spune-le ca nu iti doresti altceva decat o familie normala, iar oamenii normali rezolva problemele nu prin jigniri, ci prin discutii sincere. daca nu reusesti atunci inceraca sa gasesti alte portite de scapare. tot ceea ce iti spun ei si te doare scrii pe o hartie si apoi o arzi, ignori acele cuvinte si faci tot posibilul sa le uiti. petrece mai mult timp in locuri liniste, daca acasa nu e liniste, bucura-te de prietenii de scoala, de plimbarile prin parc, chiar si singur, macar acolo nimeni nu va tipa la tine. linisteste-te, ai grija de tine caci parintii nu vor ramane langa tine pentru totdeauna. peste ani, vei fi singur, inconjurat uneori de persoanlele pe care tu le-ai ales sa fie langa tine: partenerul de viata, prieteni. viitorul asta iti surade, nu renunta la el, lupta pentru el.
nu spun ca e usor, de fapt e al naiba de greu, dar nu-ti fie frica de ce are sa se intample, bine sau rau oricum viitorul va sfarsi o data si o data tot in mainile tale si o sa-l poti contura cum vrei.
bafta, ai grija de tine si capu' sus. pentru fiecare problema exista o rezolvare, trebuie doar sa o cauti si oricat de departe ar fi, sa nu renunti
Tu sa nu te omori! Asta conteaza! Chiar daca ei nu se suporta te iubesc ca pe o comoara amandoi! Sa stii asta! Adunai pe amandoi si spune-le ca ii iubesti si roaga-i sa se impace! Si sa le ceri scuze daca iai suparat cu cceva
Pai este o problema destul de dificila. Eu zic ca totusi parintii tai te iubesc... Acum nu stiu ce sa zic ): Cu siguranta sa nu mai fugi de acasa incerca sa vorbesti cu o ruda despre asta sau suna si tu la protectia copilului
Ca problemele sa se rezolve cred ca ar fi cazul sa te duca la un psihiatru, ca problema vine de la tine din cap nu de la ei!
Să nu te pună dracu să te omori! Ai innebunit? Şi pe mine mă înjură părinţii când sunt nervoşi pe mine. Spun asta de nervozitate. Să nu crezi că tot ce zic ei e adevărat. Toţii oamenii care sunt nervoşi spun lucruri pe care nici nu le gândesc. Părinţii tăi te iubesc ca pe ochii din cap! Crede-mă, dacă te vei omorî, părinţii tăi or să sufere foarte mult! Stai cuminte acolo şi nu te mai gândi de rău.
La revedere!
Posibil ca in trecut ati avut ceva dispute, probabil ca esti o fire mai razvratita si le-ai creeat probleme.Cu siguranta tin la tine; incearca sa aveti pace in casa, respecta cat poti regulile pe care le-au impus, negociaza si stabileste noi limite pentru ceea ce crezi ca e exagerat din partea lor, cu ton scazut si mult tact, facandu-i sa inteleaga ca ai crescut si ca meriti respectul lor.Sunt convinsa ca asta e calea pentru un trai bun la tine in casa, lasa de-o parte gandurile tampite -viata de-abia acum incepe, nu rata ce-i bun si frumos.Numai bine si gandul bun sa fie cu tine tot mereu.
Bună.
Fuga, pe repede înainte la o consiliere psihologică.
Învață să ai încredere în tine, că poți merge mai departe, că ești capabil să faci față situațiilor neplăcute, să discuți cu părinții chiar dacă ei sunt agresivi verbal (nu uita că te-au adus înapoi acasă, un sentiment părintesc au față de tine, așa cum sunt ei!).
Privește partea plină a paharului, întotdeauna de sus!
Pa, pa.
La noi nu a existat pace niciodata in casa. Intotdeauna fratele meu mai mare s-a opus regulilor impuse de ei, deoarece eu si cu el suntem marginalizati de prieteni pentru ca nu avem voie sa facem ce fac si ei. Parintii mei sunt de moda veche si nu ne inteleg. Parintii mei sunt divortati dar inca stau impreuna. De aceea, am trait in tipete, zgomote de geamuri, cani sparte, cutite, topoare aruncate in toate partile. Nimeni nu ma intelege, nu mai vreau sa am nici un prieten. Nimeni nu ma intelege...
Oke oke. calm, fi atent. pentru tine, acum inteleg ca singura solutie ar fi sinuciderea, dar asta nu rezolva problemele nimanui, daca faci asta (probabil ca nu-ti pasa dar vei ravasi multa lume). calmeaza-te, incearca sa faci abstractie de ceea ce se intampla in jurul tau si gandeste-te la tine. ce perspective ai tu in viata, sa faci ceva cu viata ta. sa iesi din chestia asta. sa fi independent, oarecum. ce varsta ai? as vrea sa stiu asta pentru a intelege ce perspective si oportunitati ai sa fi putin independent, sa te detasezi de toate astea...
Gandeste-te ca odata si-odata vei pleca din casa, o sa ai drumul tau in viata.Chiar daca copilaria si adolescenta nu a fost tocmai frumoasa asta nu inseamna ca viata nu-ti rezerva cei mai bun pentru urmatoarele etape.Sunt convinsa ca vei aprecia linistea, frumosul si echilibrul care vor apare in viata ta si cu timpul uratul din existenta ta nu il vei mai vedea asa; vei intelege ca sunt doi oameni care ceratandu-se si cautand ca dovedeasca necontenit cine are dreptate au uitat poate ca voi sunteti martorii fara voie si vina ai demonstratiilor lor.Ideea e sa te strecori cat mai nestiut/a printre certurile lor care nu au nici o legatura cu tine sau fratele tau; peste 5 ani nu va mai conta pentru tine ce e in casa voasta, ce gandesc, cum se urasc...vei fi departe, cu viata ta pe care merita s-o traiesti asa cum ei n-au stiut s-o faca.
Va multumesc tuturor pentru sfaturi! Am reusit sa ma gandesc mai bine, sa scap de gandurile negre produse la nervi.
Sfatul meu ar fi urmatorul:Da un telefon la 116 111, fara prefix, fara nimic.Acolo,iti v-a raspunde un psiholog specializat, care te v-a asculta si-ti v-a spune ce este de facut.Totul este confidential.S-au foloseste www.asociatiatelefonulcopilului.ro sau www.telefonulcopilului.ro Tot ce se discuta,ramane secret, iar, daca se v-a ajunge la concluzia, ca trebuie sa se discute cu cei din familie, nu vor afla ca tu ai dat telefon.
Toti trecem prin momente critice la un moment dat dar asta nu trebuie sa ne faca sa renuntam din contra. Trebuie sa ambitionezi sa mergi inainte sa le dovedesti ca esti mai puternica decat te cred ei, si vei ajunge mult mai departe decat ar crede oricine, si atunci cand tu ii vei privi de sus vei stii ce e aia adevarata satisfactie.si te inteleg perfect, si eu am fost in situatii similare..bn nu a vrut sa mor dar nici nu mai aveam mult. cand am crezut ca nu am cum sa mai fiu fericita atunci a aparut o persoana in viata mea careia ii datorez tot ce am acum.nu stii niciodata ce iti rezerva viitorul.azi poti sa pierzi tot, insa increderea in tine insuti iti poate da maine, mai mult decat ai avut vreodata.
Buna,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
anonim_4396 întreabă: