Am trecut curand printr-o despartire. Sunt ok, am suferit, dar mi-am revenit repede stiind ca oricum nu se intampla nimic daca stau si-mi plang de mila. Asadar, acum as vrea sa imi fac o rutina de iesit in oras, de petrecut timp cu alti oameni, sa imi traiesc viata. Cum sa incep? Ar fi prea repede? Prietenii probabil vor crede ca o fac ca sa imi ascund suferinta, dar nu e asa. As trebui sa o iau mai usor?

Fa ce vrei numa sa nu te gandesti la amarul din trecut

O iei cum simti si nu cont ce cred prietenii tai ca ascunzi sau nu ascunzi suferinta, fa ce simti tu, ce activitati vrei sa faci, daca e mai repede e mai bine, nu are sens sa o talalai, v-ati despartit gata, alta la rand, nu s-au terminat femeile sa casuni pe una, mai ales daca a trecut suferinta. Iesi, distreaza-te cu prietenii cu cine poti, ca pe langa asta asa ai sanse sa gasesti o alta fata. Daca la altii nu trece ca la tine, ciubucu tau, nu ai tu treaba cu, cand trece la altii.

Faci exact cum simti.Si daca ai face asta sa iti ascunzi suferința care ar fi problema? Nu trebuie sa trăiești după ce te-ai despărțit?
Cred ca trebuie doar sa iesi cu prieteni, cand te cheamă sa mergi, sa chemi si tu pe cineva cu tine cand vrei sa iti faci niște cumpărături sau sa bei o cafea, sa iti faci un program de sala sau plimbare etc.Sunt foarte multe lucuri pe care le poti face doar prieteni sa ai.

Nu te gandi la ce crezi tu ca poate gandeste altcineva. Poate cine stie, ar fi si pentru ei ceva pozitiv, schimbarea e mereu un pas. Fiecare are ritmul lui, nu exista o ecuatie standard sa-ti iei N zile calculate la X luni impreuna bla bla bla. Iti iei timpul tau, ati avut motivele voastre de despartire. Acum te poti gandi la tine, sa mergi inainte iar cei care te sustin, nu te judeca .