Am trecut printr-o gramada de evenimente neplacute in viata,altii poate ar fi reusit sa treaca peste ele dar eu am ramas oarecum prinsa in trecut,ideea este ca am o problema legata de gandirea mea negativa,poate ca asta mi-a afectat si relatiile cu ceilalti oameni,chestia este ca vorbesc cu cineva,am intalnit o persoana de care m-am atasat foarte repede,am tot timpul impresia ca o sa-l pierd, e vorba de un baiat.Ca o sa ma paraseasca,si nu e vorba de asta,desi am varsta potrivita pentru o relatie serioasa n-am reusit sa ma dedic niciodata unei relatii,n-am suferit niciodata pentru ca nu m-am indragostit,stiam de fiecare data ca nu e persoana potrivita,nu stiu de ce acum este diferit,am niste sentimente contradictorii,nu pot sa ma controlez,cred ca e prima data cand tin la cineva atat de mult desi nu-i arat asta,mi-e frica sa nu sufar, poate asta este si motivul pentru care n-am avut o relatie mai serioasa.Cum sa trec peste asta?

Referitor la trecut... Si eu am trecut prin evenimente neplacute. Asta in copilarie. Timp de 15 ani am continuat sa ii urasc pe cei care mi-au vrut raul, cei care mi-au distrus oarecum viata, cei care nu m-au lasat in pace, uneori imi venea sa ii iau de gat apoi sa ii intreb "ce ati avut cu mine?". Imi venea sa ii bat... Ura asta am dus dupa mine timp de 15 ani. 15 ani de ura, 15 ani de prostie... Dar in prezent m-am impacat cu gandul si oarecum am trecut peste. Adevarat ca nu pot uita,dar nici sa tin ura asta in mine nu este o solutie. Numai esec imi aducea in viata toata ura pe care o aveam in mine,nu reuseam sa fac nimic,totul mergea pe dos... Asta pentru ca ma consumam ca prostul, ma gandeam prea mult si nu puteam sa ma concentrez la ceea ce vreau sa fac,la ceea ce vreau sa realizez. Parca ma batea D-zeul pentru ca tineam ura in mine. Pana intr-o zi cand am tras linie si am zis gata. Ma impac cu trecutul, nu mai urasc pe nimeni. Oricum timpul inapoi nu mai poti da.

Iti spun ca din acea zi ceva s-a schimbat in viata mea. Am inceput sa cunosc oameni cu caracter ce nu prea am intalnit eu, deci raritate. Au inceput sa se intample lucruri care nu s-au intamplat niciodata si alte intamplari care incet-incet imi schimba viata. De cand am dat uitarii si am inceput sa imi vad de ale mele totul parca merge mai bine.

Iti spun ca luna trecuta am avut un fel de cadere nervoasa suparat pe viata, suparat ca nimic nu merge si tot ceea ce vreau sa realizez parca merge tot pe dos.


Nu stiu ce s-a intamplat cu mine in acea zi, nu stiu ce s-a intamplat cu creierul meu pentru din acea zi am incercat sa schimb ceva. Am primul rand m-am impacat cu trecutul gandindu-ma ca pragul de care ma tot loveam era ura pe care o tineam in mine si nu ma lasa sa inaintez.


Ce iti spun aici e ca un exemplu. Ca sa nu ai esecuri in viata trebuie mai intai sa te impaci cu trecutul, apoi sa vezi ca totul va merge spre bine. O spun din propria experienta. Mie imi este ciuda ca nu am facut acest pas mai demult. Poate acesta este motivul pentru care am pierdut multe in ultimii 15 ani. Relatii cu fete care nu au mers si alte esecuri.


Acum am 25 de ani dintre care 15 ani pieduti in ura. 15 ani prostie cand altii isi vad linistiti de viata. Eu de ce sa sufar ca idiotul?


Acum tu decizi daca merita sa ramai inca prinsa in trecut sau sa treci peste. Gandeste-te ca nu mai poti da timpul inapoi.