Am un băiețel de 3 ani, tatăl copilului a murit înainte să nasc, acum copilul mă întreabă mereu "unde e tati"eu nu știu ce să îi zic, îmi e greu să vorbesc de asta. Cum credeți ca ar trebui să abordez subiectul cu copilul meu?

Ii spui ca taticul lui a plecat la cer, la Doamne-Doamne.
Mai tarziu, cand va mai creste ii poti explica realitatea, dar a acum este suficient sa-l pui seara sa-si faca cruce, sa spuna rugaciunea cu ingerasul, sa se inchine rugandu-se pentru taticul lui, plecat la cer, inainte de vreme.

Copiii inteleg mult mai multe decat credem noi...De citit cu atentie:

https://anthony.ro/vorbesti-cu-copiii-despre-moarte/

https://uraniacremene.ro/......re-moarte/

https://www.desprecopii.com/info-id-1171-nm-Cand-un-parinte-moare.htm

https://psihomedeor.ro/cum-ii-spun-copilului-ca-a-murit/

Ii spui adevarul copilului pe intelesul lui.

Îl iei frumos de mânuță și îl duci în cimitir. sau îi arăți urna de cenușă.

Copiii înțeleg mult mai ușor moartea decât sunt adulții tentați să creadă.

Din păcate însă, nu mai sunt expuși la realitatea morții și nu mai iau contact cu aceasta (adică nu mai participă la privegheri, înmormântări, sacrificări de animale și nici la împerecherea, gestația, travaliul și la final nașterea noii generații. Astfel, ei ar înțelege și s-ar obișnui că există un ciclu natural și firesc, care nu poate fi oprit și care este inevitabil.

De aceea întreabă.

Spune-i că tati a plecat la Dumnezeu.
Adică intr-o țară foarte indepărtată.
Si că intr-o zi veti merge și voi la el.
Atât să-i spui.

E al naibii de complicat, la 3 ani ai lui.
Poți să dai un răspuns evaziv, că tati e plecat pentru mai mult timp, evitând orice conotație cu raiul sau cu muritul, pentru că puștiul va vrea să afle mai mult și nu poți să-i explici asta fără să-l dai peste cap. Poți să-i spui că există lucruri pe care doar oamenii mai mari le înțeleg și să-l iei la un joc sau altceva ca să-i abați gândul de la asta.
E nașpa rău, și ai nevoie de multă stăpânire de sine. Când vorbești cu el despre asta, în nici un caz să nu te bușeasă plânsul, că ăștia mici au un instinct de cobră și se prind instant când ceva nu e-n regulă.
Oricum, scopul tău primar e să nu-l sperii de-acum, că e prea mic.