Am un prieten cu care ma cunosc de cand eram foarte mici. Este cu 2 ani mai mare. In ultima jumatate de an relatia noastra s- a racit, in sensul ca dupa ce a terminat liceul, paradoxal, a inchegat o relatie...? (mai mult)

Question

Am un prieten cu care ma cunosc de cand eram foarte mici. Este cu 2 ani mai mare. In ultima jumatate de an relatia noastra s-a racit,in sensul ca dupa ce a terminat liceul,paradoxal, a inchegat o relatie de prietenie mai buna cu 3 fosti colegi de liceu. Iesea cu ei,dupa sala,statea pe la ei mai mult. La inceput am inteles. Insa,cu timpul,lasand-o asa,a inceput mai rar sa ma bage in seama. Inca vorbim,chiar mai ies si eu si cu acei prieteni,formam un oarecare grup. Ei fiind din orasul in care au facut liceul,eu dintr-o comuna,iar el (prietenul meu) din alta comuna. Acum,mai nou, vorbeste cu o fata pe facebook si de fiecare data cand ne intalnit e nepasator in ceea ce face si isi vede de treaba lui vorbind prin mesaje/la telefon. Ce pot face in situatia asta? Cum sa "reactualizez" relatia de prietenie? Pana acum 1/2 ani,vorbeam foarte mult si venea foarte des la bunicii lui,in comuna de unde sunt eu,insa dupa cum am zis,lucrurile s-au schimbat. El s-a schimbat. Eu pot spune ca am ramas la fel,cel putin cand eram cu el. Pun pe primul loc momentele cand suntem impreuna si incerc sa le savurez la maxim,insa nu pot spune si despre el acelasi lucru, parca vrea altceva. E mai plictisit si vorbeste doar despre aceleasi lucruri. Ce parere aveti? Cum sa procedez?

BiTW · Accepted Answer

Mă aflam și eu într-o situație asemănătoare acum ceva vreme. Cel ce îl catalogam drept "cel mai bun prieten" a ales să urmeze o facultate în alt oraș față de cel în care m-am dus eu, și astfel prietenia noastră s-a răcit. El și-a schimbat principiile, în rarele ocazii când ne mai vedeam (de 2-3 ori pe an mai exact), prefera să vorbească la telefon în prezența mea, se lăuda cu fel și fel de lucruri pe care știam că nu le poate realiza, cel puțin într-un timp atât de scurt, practic atitudinea lui se baza pe două lucruri: ignoranță și laudă de sine. Chiar dacă m-a durut să iau această decizie, am considerat că e cel mai bine să-i transmit că nu accept să fiu tratat în modul în care el o făcea și că oamenii lăudăroși sunt ultimii pe care îi pot accepta. Am fost extrem de tranșant - i-am zis clar că prefer să-mi rămână amintirile plăcute pe care le am cu el în copilărie, decât să ajungem să ne dușmănim și să căutăm să ne facem rău. Astfel, am rupt orice legătură cu el... cu toate că a avut acum ceva vreme o încercare de a relua legătura cu mine, l-am refuzat categoric.

Nu știu ce fel de om ești tu, poate ești mai permisiv (nu e un lucru neapărat rău). Dar la cum ai descris situația ta cu acest prieten al tău, te sfătuiesc să porți o discuție cât se poate de serioasă cu el, să-i aduci în vedere că nu-i suporți atitudinea și dacă vrea să mai aibă parte de prietenia ta, să redevină omul care a fost o dată. Trebuie neapărat să-ți impui punctul de vedere, iar dacă tot nu e de acord, tu să acționezi ca atare și să-i demonstrezi că ai coloană vertebrală și nu te înjosești pentru a-l avea pe el ca prieten.

hypothesis · Answer

In cele descrise de tine parca ma vad si eu. Relatia noastra a incetat sa mai fie ca inainte din momentul ce el a terminat liceul si a trebuit sa stea un an acasa sa se pregateasca pentru facutlate,timp in care a iesit mai mult cu ceilalti prieteni ai lui din oras,fosti colegi de liceu. In tot acest timp,frecventa intalnirilor noastre a scazut, timp in care zic eu ca poate a inceput sa-si schimbe din principii. Nu pot spune ca s-a schimbat exagerat de mult, dar cum ai zis si tu, a inceput sa devina arogant si laudaros, vorbeste doar lucruri despre el si face lucrurile astfel incat sa-i vina lui bine. Nu stiam ca este asa de egoist. Cel putin inainte nu era. Poate si din prisma faptului ca de 1 an si jumatate practica culturism si s-a dezvoltat ca si fizic,iar poate acest lucru il face sa se simta altfel,cel putin acum. Mai ales de cand are si incredere mai mare in sine,incearca sa intre in vorba cu mai multe fete,fata de cum era inainte. Nu spun ca este un lucru rau,insa prin asta el,practic,nu permite relatiei noastre de prietenie sa decurga normal. Macar daca in timpul lui,cand e singur,ar face aceste lucruri,dar mai nou,cand ne intalnim este mai mult pasionat de al lui telefon mobil,de care,zic eu,ca abuzeaza. Nu stiu de ce. Ce poate fi asa interesant. Oarecum eram la fel,gandeam la fel,de aceea si ramaseseram prieteni mult timp,insa acum,pare mult mai plictisitor (in viziunea mea),nu mai e la fel de deschis la discutii si pare distras. 
Referitor la ceilalti prieteni ai lui,ii cunosc. Sunt aproape ca si mine si el,avand anumite particularitati distincte,insa ne intelegem. Ei nu sunt asa de pasionati de lucruri culturale,artisticie,sporturi, parca sunt doar fixati spre a iesi in evidenta si de a da cat mai bine. Lucru care inainte mi-l doream si eu. Nu stiu ce sa zic. Poate el a ramas la fel si poate m-am schimbat eu. Este destul de adevarat ca de la o vreme sunt mult mai rational, vad mai bine lucrurile, pot spune ca m-am maturizat, dar ma gandesc ca si el. Nu pot spune exact daca eu am avansat sau el a scazut.

hypothesis · Answer

As putea foarte simplu sa termin cu el, este destul de clar ca inceteaza sau nu mai este la fel ca inainte, cand chiar eram prieteni foarte buni si ne sustineam/ajutam, insa, consider ca de acum incolo este destul de greu sa-mi fac prieteni noi si "la catarama" in care pot avea incredere. Cred ca stii la ce ma refer. Eu credeam ca vom fi tot timpul asa (poate am gresit gandindu-ma) si acum este destul de greu sa renunt la prietenia cu el si sa-mi gasesc altii.