Aparține cuiva inima ta acum?

Nu

A apartinut candva... deocamdata single.Prea sincer pentru binele meu.Sinceritatea mi-a adus doar belele, rar oameni care au apreciat asta. Aparent cam toti doresc ceva sincer, dar se supara cand spui ce gandesti.Deja totu la devenit fals, oameni numai cauta socializare, oameni cauta sa profite. Oameni au devenit precum lupi, se sfasie intre ei.E dureros in momentu in care esti perceptu ca fiind un ciudat doar pentru ca nu ai aceias opinie si parere cu restul lumi.E dureros cum devi ciuca batai de joc cand alegi sa iti impui punctu de vedere in un mod pasnic.Inima..., degeaba discutam de inima, " Te iubesc " a devenit atat de usor spus, incat chinezi iau in considerare sa fie noul lor brand Made in china

De 7 ani si tot o tine

Mie

Numai de dragoste nu-mi arde mie acum.

Ce întrebare frumoasă...
Da.

Momentan este in repaus.

Nu!

Da, apartine creatorului universului, asa cum si corpul meu ii apartine.

Apartine mai multor persoane
Dar a ta?

Inca nu.

Nu, n-am ajuns la inimă.
Doar alte părți anatomice.

Nu si nici nu o sa apartina caci este a mea.
Dau maxim un loc in inima mea pe alt loc in inima respectivei.
In momentul in care dai totul unei persoane devii mai mult sclavul acesteia. Nu zic ca iubirea este rea, din contra, insa de cele mai multe ori este ok sa-ti pastrezi o mica parte pentru tine, niste pasiuni/hobby-uri.

Asa ajung unii in depresie dupa despartiri.

Da, cutiei toracice.

Cutiei mele toracice.

Da, vecinei de la etajul 4 in varsta de 26 de ani frumoasa si desteapta.

Nu aparține nimănui

Doamne ferește

Nu,daca o sa se intample ceva cu mine si cineva o sa aiba nevoie de transplant, s-ar putea sa apartina cuiva pe viitor.

Hei!

Bineînțeles, celor doi plămâni care o cuprind și cutiei toracice unde se află.

Deocamdata nu.

Nu, si nici nu cred ca o sa apartina cuiva in viata asta

Momentan e disponibila. A ta cum e?

Îmi aparține mie. Și așa va fi mereu. E eronat sa crezi că inima-ti e data altuia. Sau, că noi oamenii suntem jumătăți in căutarea altei jumătăți care sa ne întregească.
Suntem un întreg. Prin faptul că ne legăm de un om (de buna voie și prin orice fel de relație, nu neapărat căsătoria), o facem pentru că vrem sa împărtășim bucuria vieții. Nu pentru a ne completa.
Încetează să mai gândești in modul asta.
Nu e ești o jumătate, ci un întreg. Inima ta îți aparține ție și numai ție.

Nu am asa ceva.

Nu, inima mea e pe stop si nu o vrea nimeni.

Ce intrebare interesanta! A apartinut cuiva, multi multi ani.
Acum e in curs de refacere, ca prea tandari s-a facut

Doar mie ‘))

Da si nu.

WTF? Of course, e proprietatea mea!