Aparține cuiva inima ta acum?

A mea nu se clintește.

Foarte bine, ma bucur!

Ma bucur!

Sa imi traiesc viata linistit fara batai de cap momentan, o presupusa/posibila dragoste pe cap m-ar tulbura destul, daca e sa vina bine, daca nu iarasi bine.

Si iti place asa?

Sigur! De ce nu mi-ar plăcea?

Unii oameni nu vor sa fie singuri.

Îmi aparține mie. Și așa va fi mereu. E eronat sa crezi că inima-ti e data altuia. Sau, că noi oamenii suntem jumătăți in căutarea altei jumătăți care sa ne întregească.
Suntem un întreg. Prin faptul că ne legăm de un om (de buna voie și prin orice fel de relație, nu neapărat căsătoria), o facem pentru că vrem sa împărtășim bucuria vieții. Nu pentru a ne completa.
Încetează să mai gândești in modul asta.
Nu e ești o jumătate, ci un întreg. Inima ta îți aparține ție și numai ție.

Nu vreau sa fiu singura, am zis cum sunt în situația de fata. Pe parcurs e alta treaba.

Pai hai sa vorbim pe ce este acum, nu pe un viitor ipotetic.

Acum nu sunt în viata nimănui și nimeni nu este în viata mea.

Da, vecinei de la etajul 4 in varsta de 26 de ani frumoasa si desteapta.