Asa deci, nu ma inteleg bine cu mama, tata lipseste, de fapt nu stiu de ce ii mai spun tata si fratemiu ma evita. Orice i-as spune mamei nu ma crede, are dubii, intrebari enervante si chestii de genu`. N-are incredere in mine deloc, am ajuns sa cred ca nu-s a ei, si pana la urma nu am dezamagit-o, ranit-o sau mintit-o pana acum.Niste sfaturi sa pot sa ma apropii eu de ea, daca ea nu stie cum, sau nu-si calca pe orgoliu. Multumesc!
Am citit si celelalte raspunsuri si am ajuns la concluzia ca intre voi e lipsa de comunicare. Incearca sa comunici mai mult cu ea si nu te supara daca nu-ti spune in fata cat de mandra e de tine pentru ca din experienta cu fiumeu iti pot spune ca acest lucru ti-i se urca la cap. Faza ca ii crede pe altii este ca poate i-ai gresit vreodata cu ceva si a cam pirdut din incredere dar nu-i o problema tu sa-i demonstrezi ca se inseala si sa fi cuminte (poate ca nu-i place faza cu fotbalul...), sau poate asa e firea ei si nu ai ce face doar sa incerci s-o intelegi pentru ca mama e totusi mama si poate ca disparitia tatalui tau a lasat urme in sufletul ei. Fratele tau, scuza-ma, e un dobitoc, eu as fi vrut sa am o sora si altii; in general genu asta de "macho" nu se respecta nici pe ei daramite pe altii...vai de femeia lui. Tu sa fi cuminte in continuare si timpul rezolva pe toate si sa nu te puna sfantu sa faci vreoe depresie pentru ca nimic pe lumea asta nu merita asa ceva, VIATA E SCURTA SI TREBUIE TRAITA.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Pentru adolescenti, relatiile cu parintii sunt cele mai dificile. Si nu spun ca nu trec si eu prin asa ceva, insa am invatat cum sa ma comport cu mama. Ma refer, toti au parerea ca parintii ii enerveaza, in special mama si ca nu face niciodata asa cum vrem noi. Acest lucru nu este tocmai adevarat, iar mama si-a calcat pe orgoliu de cateva ori cand si-a dat seama ca sunt intr-o stare foarte proasta (pe atunci eram in depresii si alte chestii de genu` si vedea cum in jur alte persoane apeleaza la gesturi nu tocmai corecte: tigari, droguri, supradozaje de pastile si alte lucruri). De la acea faza, am invatat cum sa ma comport cu mama si presupun ca si ea a invatat pentru ca acum ne intelegem mult mai bine ca inainte (atunci nu vorbeam, ma certam mereu cu ea iar tata niciodata nu avea treaba cu noi).
In general lucrurile se rezolva de la sine, tu trebuie doar sa incerci sa o intelegi si ea va face la fel. E doar un mic efort.
Succes:*!
Răspunde
Ai putea sa ii explici problemele tale, sa o intelegi atunci cand te cearta, poate iti vrea binele! Si incearca sa vorbesti mai mult cu mama ta, sa fie armonie in familie... si sa incerci sa te apropii si de fratele tau. si cu tatal tau la fel : vorbeste mai mult cu dumnealui! Comunicarea intr-o familie conteaza cel mai mult! Si armonia! Sper sa se aseze lucrurile in familia ta! Iti urez numai bine!
Nu cred ca are ceva comportamentul meu, e mereu mandra de mine (cand vorbeste cu altcineva) dar niciodata cand vorbeste cu mine, pentru mine este un model ca persoana, dar nu o inteleg de la un timp, pur si simplu din spusele unui strain si argumentele mele, crede acel strain.
Buna,pentru inceput sa stii ca nu esti singura care probleme in familie,foarte multi dintre noi nu se inteleg cu familia si asta pentru ca la adoloscenta incepi sa te maturizezi,sa vrei mai mult decat ai avut pana atunci si multe altele,dar cu toate acestea nu trebuie sa uitam sa ne respectam parintii,e normal e normal ca mama ta sa isi faca griji pentru tine,pana la urma e mama ta si tine la tine,adica cine ne intelege si ne iubeste cel mai muklt pe lumea aceasta? e mama normal,sa stii ca sunt multe lucruri pe care nu le stim despre viata si atunci e normal ca parintii sa isi faca griji,si inceraca sa vorbesti cu mama ta,sigur ea te va intelege si iti va da sfaturi foarte bune,si sa stii ca despre tatal tau,nu stiu ce sa iti zisparerea mea e ca nu se implica in viata de famile, mai mult nu pot spune pentru ca nu e frumos sa te bagi in familia cuiva, si pana la urma eu am crescut doar cu mama si fratele meu de la varsta de 7 ani,cand tatal meu a decedat,si sa stii ca cresterea fara un parinte e foarte grea, eu fiind baiat trebuia sa vorbesc cu mama unele lucruri de care chiar imi era jena si nu le puteam vorbi, dar am incercat si m-am descurcat...eu iti doresc tot binele din lume iar cel mai bun sfat pe care ti-l pot da e sa vorbesti cu mama si fratele tau, chiar si cu tatal tau.Numai bine!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
