Asa-i ca daca imi iau viata,nimanui nu-i va pasa,nu? Pun intrebarea asta cu lacrimi in ochi, zambet pe fata si ascultand meodia mea preferata, probabil pentru ultima data...
Intr-adevar, este o poveste si o viata greu de suportat pentru un copil.
Eu cand eram mic, cautam cu disperare linistea in familie, si nu am avut parte de ea, din cauza mai multor momente urate. Trecand peste, pot sa iti spun ca inteleg cum este sa treci prin momente similare, asta ca inceput.
Sunt unele momente, cand nu mai vedem viitorul, cand noi, ca oameni ne dorim sa nu mai inceapa ziua de maine, cand ne gandim cum sa disparem de pe lume, fara sa cauzam prea multe necazuri celorlalti, fara sa doara. Dar, din pacate (sau fericire) nu se poate asta.
Cand spui ce ai pe suflet, te descarci si te simti mai bine, deci este un inceput bun.
Indiferent cum o sa decurca lucrurile, tu ar trebui sa stii ca acestea te definesc pe viitor, peste ani... cand o sa vina si acea liniste pe care o cauti (daca asta cauti), nici nu mai conteaza cum a fost copilaria ta. Nu mai este asa mult pana atunci, te asigur. Toate aceste lucruri, se intampla pentru a te forma pe tine, pentru a invata si pentru a te maturiza pentru cele ce urmeaza.
Oricine putea sa fie in locul tau, imi pare rau ca ai fost tu.
O sa mai fie momente in care o sa te simti rau, probabil. Chiar daca acum te simti bine (sa zicem), cu siguranta o sa mai astfel de momente.
Trecand peste aceste lucruri, ca "solutie", nu ai decat sa astepti. Este singura varianta. Ce poti schimba, ar fi sa traiesti acest timp in care astepti, si cum il traiesti.
Stiu ca este greu, stiu ca sunt momente pe care le urasti, in care ai nervi si nu stii cum sa te descarci si pe ce. Si ai observat ca toate au trecut, doar ai ajuns pana aici.
Legat de notele tale, invata cat sa faci ceea ce vrei, cat sa treci si cat sa stii ca ai invatat ceva. Chiar daca iei 10 acum in liceu, la toate materiile, nu garanteaza nimeni ca o sa iti fie mai bine decat daca ai lua 9 la toate. Dupa urmeaza facultatea (probabil), care poate sa te formeze pentru piata muncii, si nu mai conteaza cu cat ai terminat, ci doar sa stii ce sa faci.
Tot ceea ce iti doresti, poate sa se indeplineasca. ABSOLUT tot, asta daca stii cum sa ceri si respecti ce iti da viata.
Ai probleme cu familia, este ok. Stiu ca iti doreai o familie normala, in care sa te simti bine. Dar trecand peste aceste lucruri, lasa ideea asta deocamdata. Uite, ne ai pe noi 
Te ascultam, suntem aici pentru tine, oricand te simti rau, te simti bine sau oricum te-ai simti, poti sa ne scrii. Eu cel putin o sa incerc sa inteleg si sa raspund ^_^
Deci nu esti singura. Tot ceea ce conteaza este sa treci peste aceasta perioada si sa te simti bine.
Nu trebuie sa dai "socoteala" nimanui pentru cele ce ti se intampla. Nu trebuie sa te simti vinovata tu cu nimic. Daca cuiva nu ii place de tine, asta este, tine ABSOLUT de ei, nu de tine. Daca cineva te judeca, asta este, tine tot de ei. Daca ei nu pot sa fie fericiti din cauza ta, asta este. In lumea asta se nasc in fiecare secunda persoane, pentru ca asa a fost sa fie. Considera ca as a vrut Dumnezeu, si El are un plan pentru tine
Peste ceva timp, o sa iti amintesti si o sa zici ca totul este bine, nu mai conteaza ce a fost. Pana atunci, doar rezista. Singura solutie. Iar noi suntem aici sa ascultam.
Incearca, cand ai timp, sa citesti si "Un pamant nou" de Eckhart Tolle, poti sa gasesti si pe internet gratis probabil, in format.pdf. O sa te linisteasca si poate o sa iti raspunda la alte intrebari, pe care nu stii cum sa le adresezi.
Pana atunci, ai grija de tine. Zi frumoasa sa ai! ^_^
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Ai incercat tot ce era de incercat? sunt unii care fac tratamente psihiatrice de zeci de ani si nu s-au dat baturi, sunt oameni care au fost normali pana intr-o zi cand au afla ca au schizofrenie de exemplu, iti dai seama ca i-a dat peste cap aceasta veste, dar au continuat, au luat tratament si au continuat sa traiasca.
Esti un copil si ai nevoie de ajutor de specialitate, vorbeste cu o ruda, persoana adulta sa mergeti la un psihiatru, dupa cateva zile de tratament o sa te simti mai bine si vor disparea gandurile suicidale, acum ai o depresie recenta sau mai veche care te duce cu gandul sa faci o prostie.
RăspundeAm depresia asta de cinci ani...
Răspunde 
Dar parintii si bunicii tai, ce spun? I-ai intrebat?
Eu as face acest lucru, macar de curozitate... fugi si intreaba-i!
Chiar dacă le va păsa la cei apropiați, asta va dura puțin și pe urmă te vor uita. Dacă vrei să nu te uite, nu te grăbi cu asta. Una din greșelile sinucigașului este că se grăbește.
Pai probabil familiei tale ii pasa. Probabil si celor de pe la spital, politia si restul de oameni care trebuie sa "stranga" dupa tine.
Dar sa ne rezumam la familie.
In orice caz, probabil simti asta deoarece treci prin momente grele, indiferent care ar fi acestea, totul o sa fie bine. Pana atunci, esti liber sa ne spui tot ce ai pe suflet si o sa incercam sa intelegem
Am dat copy paste povestii mele pe care i-am mai scris-o si altcuiva...Scuza-ma pentru greseli de punctuatie si ortografie...
M-am nascut fara tata, tata despartindu-se de mama dupa noua ani de relatie, deci cu timpul am inteles ca eu am fost o greseala pentru ani.La varsta de trei ani am venit cu mama in Romania si am stat doua saptamani. Dupa trei zile dupa intoarcerea in Romania mi-a murit bunicul si a trebuit sa ne intoarcem iar.Eu am apucat sal stau cu el doar doua saptamani. Dupa inmormantare eu si mama a trebuit sa ne mutam definitiv in Romania.Mama si-a creat propriul magazin din care facea putini bani si abia traiam de pe o zi pe alta iar oamenii cumparau mai mult pe datorie. Pana atunci la 6 ani, tata mai venea o data pe an sau de doua ori sa ma vada si mama tipa si urla la el ca cheama politia si plangea si-l mai intreba uneori cum de mai poata sa vina sa-si vada copilul dupa ce la parasit si mai pune multe alte intrebari care m-au marcat pe viata.La 6 ani ai mei impliniti si chiar trecuti, mama a plecat in Italia pentru a acoperi datoriile si pentru a face o casa.Pe mine m-a lasat la bunica. Inainte sa plece cu o luna sau doua mi-a spus si eu, copila fiind plangeam in hohote si ii spuneam sa nu plece ca o sa ma doara inima si ca o sa imi fie dor de ea. Dupa cateva luni a plecat.Eu am intrat apoi in clasa a II-a/ I-a. Dupa plecarea ei si inceperea unui an scolar intr-un oras ma acomodam greu cu o casa noua, scoala noua, colegi noi si fara ea.Plangeam noaptea in liniste dupa ea, dupa acele nopti in care stateam cu ea si adormeam fara sa imi dau seama, dupa prietenii mei care nu ma judecau, cu toate ca eram cea mai buna din clasa noii colegi ma criticau pentru aspect iar in clasa a doua la trecere in semestrul al doilea m-am transferat la altă scoală cu gandul ca va fi mai bine.O greseala mare pentru inceput.Una dintre cele mai bune scoli din oras dar cu cei mai rai colegi care mereu ma judecau, ma loveau, radeau de mine si faceau glume pe seama mea etc.Acum sunt la aceiasi scoala, si ma inteleg un pic mai bine cu ei.Dar in toti anii astia in care am stat la bunica ma certam mereu cu ea si mama ma suna cateodata si vorbeam la telefon si imi spunea ca mai bine vine in tara si ma da la casa de copii, mai spunea si ca trebuia sa faca avort, spunea adeseori ca trebuia sa ma abandoneze daca stia ca voi fi asa si de multe ori imi spunea ca nu ma voia daca stia ce o sa urmeze.In timpul anilor astia s-a imprietenit cu omul de la care lua materiale pentru casa.In timp si-au facut relatie. Trebuia sa imi dau seama! Acum un an a venit acasa in Romania inainte sa inceapa Pandemia si de cand e scoala online stau la ea.Acum doua luni am aflat singura ca e grgavida in a patra luna si ea nu dorea sa imi spuna.Ea zice ca ar fi dorit sa vad dupa burta,nu dupa cum am aflat eu, vazand un mesaj in care ii spunea cineva,, sarcina usoara". Eram suparata, imi aduceam aminte de cand imi spunea la telefon ce imi spunea si credeam ca vrea sa ma inlocuiasca, iar intr-o zi din vacanta intermestriala am stata si am repetat tot ce am invatat in semestrul intai si venise intr-o seara iubitul mamei sa ma critice ca el la varsta pe care o aveam eu mergea in sat cu munca si zicea ca el in ziua resoectiva a stat afara in frig, nu ca mine in casa cu ceva in mana(asa mi-a zis) si atunci m-am enervat foarte tare si fara sa-mi dau seama ce spun i-am zisbig grin, a fost asa de frig afara ca au inghetat pestii din iaz si m-am ridicat de la masa. Apoi el s-a enervat si el si dupa ce a mancat si-a luat toate hainele si monedele(fiind colectionar ) si le-a dus in masina lui. Dupa ce le-a carat pe toate a inceput sa urle la mine ca imi suporta mofturile de putoare ordinara si de copchila handicapatasi imbecila de ani de zile(cu toate ca eu nici macar un an intreg nu am stat acolo). Mama incepuse sa arunce cu tot ce vedea in fata. Farfuriile de pe masa, cestile tot ce vedea arunca si a spart si un geam la o usa.Erau numai cioburi peste tot.Si auzeam doar cuvinte jignitoare din gura ei si dupa ce ea s-a bagat in bagat in pat continuand sa imi spuna ca am facut o greseala si mi-a spus ca eu sunt persoana care nu o lasa pe ea sa-si faca o familie si atunci ma simteam ca o persoana necunoscuta la casa aia.eu am ramas apoi sa curat tot.La un moment dat inima mea a inceput sa nu mai bata si aproape am lesinat si un ciob lung din geam mi-a intrat in degetul inelar de la mana stanga dar mama nu a bagat de seama si in 5 sau 10 minute m-am ridicat la loc continuand sa fac curat fara sa bag in seama ciobul din deget de la mana stanga. Dupa am alunecat si a intrat un pic mai tare si am inceput sa fiu atenta numai la durerea fizica si nu mai tineam cont de psihic, eram atenta la durerea fizica. Dupa ce am curatat cioburile, am maturat, am sters am spalat si respalat( ca la mancare se foloseste ulei si uleiul se duce greu) m-am bagat in pat si am realizat ca daca ma lovesc fizic uit de psihic. Dupa cateva zile am fost trimisa inapoi la bunica la Bacau.M-a dus la Bacau partenerul ei ca mama nu putea conducea si nu a zis nimeni nimic iar eu stateam in spate plangand si la un moment mama s-a uitat in oglinda si m-a vazut si a inceput sa-mi trimita mesaje sa-mi spuna ca totul va fi bine si ca o sa redevenim toti o familie dupa ce se imbunatateste situatia si dupa atatia ani simteam iar sentimentul de cand eram mica de iubire. In noptile urmatoare cand nu dormeam incepeam sa aud cum mama imi spunea in trecut la telefon tot ce imi spunea, auzem tipetele si sunetele de cioburi sparte si injuraturile partenerului ei si multe alte chestii si mi-am adus aminte ca durere fizica te face sa te concentrezi la ea si atunci mi-am dat pumni in picior. Urmatoarea zi luasem un 9 la matematica si iar eram suparata deoarece credeam ca o sa-mi stric media de 10 si mi-am dat doua palme peste fata(acel 9 a fost transformat apoi in 10 cu un punct din oficiu pe care profesorul nu-l calculase). Intr-o zi de sambata sau duminica ma certasem si cu bunica si atunci chiar simteam ca sunt absolut nedorita in familie si seara in timp ce imi faceam temele care imi mai ramasesera pe intreaga saptamana m-am asigurat ca ea e plecata si am pus mana pe cutit si cu lacrimi in ochi mi-am taiat venele si aveam taieturi dese pe toata mana. Bunica-mea venise sa vada ce fac iar eu ii spuneam ca temele dar ea a vazut ca imi curgea sange mult din mana si ca aveam doua carpe rosii sub fiecare dintre maini si a luat repede doua prosoape si cu forta m-a legat la maini sa opreasca sangerarea. Apoi i-a spus mamei care in momentul acela mi-a blocat telefonul avand acord parental si atunci mi-am sarit din minti pentru ca in urmatoarea zi trebuia sa ma duc in locul in care am copilarit, un loc frumos, dar un loc in care acum statea si o persoana noua care ura sa i se spuna tata sau tata vitreg, o persoana pe care o uram pentru toate cuvintele care m-au facut sa ajung la decizia sa merg inapoi la Bacau dupa care sa imi tai venele.As fi fost cu cel mai mare de acord sa ma duc sa imi primesc bataia si pedeapsa pe care as fi meritat-o dar cat era un diavol acolo care ma facea sa fac ce am facut ma impotriveam, dar tot m-am dus.Nu am fost pedepsita.Doar mi s-a luat telefonul timp de o saptamana si aveam acces doar la ore.M-am prefacut muta cat eram acolo. Vorbeam doar cand eram intrebata ceva.La o ora am auzit cum iubitul mamei ii spunea bunicii ca m-am taiat doar ca sa impresionez lumea.Atunci mi-am inchis camera si mi-am dat pumni in picior pana m-am invinetit. Dupa s-a rezolvat situaitia si am mers inapoi la bunica.Ea m-a dus apoi la un preot cu toate ca eu nu mai credeam in Dumnezeu dupa tot ce s-a intamplat si vorbin cu un preot de la biserica aceea am simtit ca mi-am facut un prieten.M-am spovedit, am fost iertata dar certurile au continuat iar acum sunt iar la mama.Ieri am simtit iar ca nu mai are nevoie nimeni de mine si fara sa constientizez ce fac am intrat pe TPU si am pus intrebarea.
Eram o persoana deconectata de spiritul ei ieri.Nu ma simteam bine si era sa pun iar mana pe cutit dar melodia mea preferata m-a calmat.Am inceput sa cant din toti rinchii si ma descarcam.Ma descarcam si ma gandeam ca daca o fac, durerea se va duce la altcineva care nu va fi mai slab ca mine si o va face din prima sau a doua oara si se va duce apoi iar durerea la altcineva si tot asa, pana cand voi regreta din iad sau rai ce am facut.
Ii simteam si lipsa tatei pentru ca eram in galerie si ma uitam la o poza cu tata care fix in aceiasi data ca cea de ieri a fost facuta, dar acum trei ani. Eram cu el la casa partenerei ei din Romania si ne jucam cu un catel.
Nu l-am mai vazut de atunci, dar el ma iubeste si arata asta mereu, nu rareori si il iubesc pentru asta cu toate ca m-a parasit.Il iubesc si pe el, nu doar pe mama broken heart.
Am sarit peste unele parti din viata...
Intr-adevar, este o poveste si o viata greu de suportat pentru un copil.
Eu cand eram mic, cautam cu disperare linistea in familie, si nu am avut parte de ea, din cauza mai multor momente urate. Trecand peste, pot sa iti spun ca inteleg cum este sa treci prin momente similare, asta ca inceput.
Sunt unele momente, cand nu mai vedem viitorul, cand noi, ca oameni ne dorim sa nu mai inceapa ziua de maine, cand ne gandim cum sa disparem de pe lume, fara sa cauzam prea multe necazuri celorlalti, fara sa doara. Dar, din pacate (sau fericire) nu se poate asta.
Cand spui ce ai pe suflet, te descarci si te simti mai bine, deci este un inceput bun.
Indiferent cum o sa decurca lucrurile, tu ar trebui sa stii ca acestea te definesc pe viitor, peste ani... cand o sa vina si acea liniste pe care o cauti (daca asta cauti), nici nu mai conteaza cum a fost copilaria ta. Nu mai este asa mult pana atunci, te asigur. Toate aceste lucruri, se intampla pentru a te forma pe tine, pentru a invata si pentru a te maturiza pentru cele ce urmeaza.
Oricine putea sa fie in locul tau, imi pare rau ca ai fost tu.
O sa mai fie momente in care o sa te simti rau, probabil. Chiar daca acum te simti bine (sa zicem), cu siguranta o sa mai astfel de momente.
Trecand peste aceste lucruri, ca "solutie", nu ai decat sa astepti. Este singura varianta. Ce poti schimba, ar fi sa traiesti acest timp in care astepti, si cum il traiesti.
Stiu ca este greu, stiu ca sunt momente pe care le urasti, in care ai nervi si nu stii cum sa te descarci si pe ce. Si ai observat ca toate au trecut, doar ai ajuns pana aici.
Legat de notele tale, invata cat sa faci ceea ce vrei, cat sa treci si cat sa stii ca ai invatat ceva. Chiar daca iei 10 acum in liceu, la toate materiile, nu garanteaza nimeni ca o sa iti fie mai bine decat daca ai lua 9 la toate. Dupa urmeaza facultatea (probabil), care poate sa te formeze pentru piata muncii, si nu mai conteaza cu cat ai terminat, ci doar sa stii ce sa faci.
Tot ceea ce iti doresti, poate sa se indeplineasca. ABSOLUT tot, asta daca stii cum sa ceri si respecti ce iti da viata.
Ai probleme cu familia, este ok. Stiu ca iti doreai o familie normala, in care sa te simti bine. Dar trecand peste aceste lucruri, lasa ideea asta deocamdata. Uite, ne ai pe noi Te ascultam, suntem aici pentru tine, oricand te simti rau, te simti bine sau oricum te-ai simti, poti sa ne scrii. Eu cel putin o sa incerc sa inteleg si sa raspund ^_^
Deci nu esti singura. Tot ceea ce conteaza este sa treci peste aceasta perioada si sa te simti bine.
Nu trebuie sa dai "socoteala" nimanui pentru cele ce ti se intampla. Nu trebuie sa te simti vinovata tu cu nimic. Daca cuiva nu ii place de tine, asta este, tine ABSOLUT de ei, nu de tine. Daca cineva te judeca, asta este, tine tot de ei. Daca ei nu pot sa fie fericiti din cauza ta, asta este. In lumea asta se nasc in fiecare secunda persoane, pentru ca asa a fost sa fie. Considera ca as a vrut Dumnezeu, si El are un plan pentru tine
Peste ceva timp, o sa iti amintesti si o sa zici ca totul este bine, nu mai conteaza ce a fost. Pana atunci, doar rezista. Singura solutie. Iar noi suntem aici sa ascultam.
Incearca, cand ai timp, sa citesti si "Un pamant nou" de Eckhart Tolle, poti sa gasesti si pe internet gratis probabil, in format.pdf. O sa te linisteasca si poate o sa iti raspunda la alte intrebari, pe care nu stii cum sa le adresezi.
Pana atunci, ai grija de tine. Zi frumoasa sa ai! ^_^
Asa cum am zis si in celalalt mesaj, am modificat raspunsurile, si am sters pe cele ce priveau tema cu acel baiat, nu stiu care apare primul, de aia am zis si in acest mesaj.
Si daca-i pasa cuiva sau nu daca iti iei viata sau nu, ce importanta are?
Conteaza ca tu sa nu faci asta si sa iti traiesti viata, daca nu poti, recomand sa te duci la un specialist sa rez problema, fie psiholog fie psihiatru, altceva nu-ti pot zice.
Daca nu spui parintilor prin ce treci si sa te duci la specialist, s-ar putea sa comiti chestia asta din pacate, si sincer?
Daca tie nu iti pasa de viata ta, de ce le-ar pasa altora de tine? Ei isi traiesc viata asa cum trebuie sa faci si tu, daca nu vrei, e ce sa zic.
Asa ca daca faci asta, tie iti faci rau, nu altora.
Chiar si familia, va plange un timp si apoi isi vor vedea si ei de viata lor mai departe.
La biserica adventista vei gasi raspunsuri la intrebari si solutii la probleme.
Este adevart ca Mantuitorul a murit pentru toata lumea. Dar El vrea sa fie un Dumnezeu personal. El vrea sa fie si Dumnezeul tau.
"Cheama-Ma in ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi!" (Psalm.50:15)
"Domnul este bun; El este un loc de scapare in ziua necazului; si cunoaste pe cei ce se incred in El." (Naum.1:7)
Fiecare dintre noi trebuie sa ne incredem in Dumnezeu.
Cartea "Viata lui Iisus" te va ajuta mult:
https://www.viatasisanatate.ro/viata-lui-iisus
O gasesti si in magazin play in aplicatia: EGW Writings2. (si sub titlul "Hrisots Lumina lumii").
O mai gasesti si aici: https://m.egwwritings.org/ro/folders/216
Sau in format tiparit in libraria SolaScriptura din localitatea ta: https://www.viatasisanatate.ro/librarii
Nu.
Dar atunci când te sinucizi nu zici la toată lumea ca o faci sau pui astfel de întrebări.
Nu stie ce sa faca, are momente de tristete, gen mi am taiat o unghie imi iau viata si scap de griji sau nu am iphone
Pacat ca nimeni nu-ntelege cum e sa treci prin greu.
Ia zi, prin ce mare tragedie treci de spui la toți ca te sinucizi în loc sa o faci?
Iti povestesc, dar sa stii ca scriu cam lent si sa ma scuzi pentru greselile de punctuatie sau de scriere(ortografie).
M-am nascut fara tata, tata despartindu-se de mama dupa noua ani de relatie, deci cu timpul am inteles ca eu am fost o greseala pentru ani.La varsta de trei ani am venit cu mama in Romania si am stat doua saptamani. Dupa trei zile dupa intoarcerea in Romania mi-a murit bunicul si a trebuit sa ne intoarcem iar.Eu am apucat sal stau cu el doar doua saptamani. Dupa inmormantare eu si mama a trebuit sa ne mutam definitiv in Romania.Mama si-a creat propriul magazin din care facea putini bani si abia traiam de pe o zi pe alta iar oamenii cumparau mai mult pe datorie. Pana atunci la 6 ani, tata mai venea o data pe an sau de doua ori sa ma vada si mama tipa si urla la el ca cheama politia si plangea si-l mai intreba uneori cum de mai poata sa vina sa-si vada copilul dupa ce la parasit si mai pune multe alte intrebari care m-au marcat pe viata.La 6 ani ai mei impliniti si chiar trecuti, mama a plecat in Italia pentru a acoperi datoriile si pentru a face o casa.Pe mine m-a lasat la bunica. Inainte sa plece cu o luna sau doua mi-a spus si eu, copila fiind plangeam in hohote si ii spuneam sa nu plece ca o sa ma doara inima si ca o sa imi fie dor de ea. Dupa cateva luni a plecat.Eu am intrat apoi in clasa a II-a/ I-a. Dupa plecarea ei si inceperea unui an scolar intr-un oras ma acomodam greu cu o casa noua, scoala noua, colegi noi si fara ea.Plangeam noaptea in liniste dupa ea,dupa acele nopti in care stateam cu ea si adormeam fara sa imi dau seama,dupa prietenii mei care nu ma judecau, cu toate ca eram cea mai buna din clasa noii colegi ma criticau pentru aspect iar in clasa a doua la trecere in semestrul al doilea m-am transferat la altă scoală cu gandul ca va fi mai bine.O greseala mare pentru inceput.Una dintre cele mai bune scoli din oras dar cu cei mai rai colegi care mereu ma judecau, ma loveau, radeau de mine si faceau glume pe seama mea etc.Acum sunt la aceiasi scoala, si ma inteleg un pic mai bine cu ei.Dar in toti anii astia in care am stat la bunica ma certam mereu cu ea si mama ma suna cateodata si vorbeam la telefon si imi spunea ca mai bine vine in tara si ma da la casa de copii, mai spunea si ca trebuia sa faca avort, spunea adeseori ca trebuia sa ma abandoneze daca stia ca voi fi asa si de multe ori imi spunea ca nu ma voia daca stia ce o sa urmeze.In timpul anilor astia s-a imprietenit cu omul de la care lua materiale pentru casa.In timp si-au facut relatie. Trebuia sa imi dau seama! Acum un an a venit acasa in Romania inainte sa inceapa Pandemia si de cand e scoala online stau la ea.Acum doua luni am aflat singura ca e grgavida in a patra luna si ea nu dorea sa imi spuna.Ea zice ca ar fi dorit sa vad dupa burta,nu dupa cum am aflat eu,vazand un mesaj in care ii spunea cineva,,sarcina usoara".Eram suparata,imi aduceam aminte de cand imi spunea la telefon ce imi spunea si credeam ca vrea sa ma inlocuiasca,iar intr-o zi din vacanta intermestriala am stata si am repetat tot ce am invatat in semestrul intai si venise intr-o seara iubitul mamei sa ma critice ca el la varsta pe care o aveam eu mergea in sat cu munca si zicea ca el in ziua resoectiva a stat afara in frig, nu ca mine in casa cu ceva in mana(asa mi-a zis) si atunci m-am enervat foarte tare si fara sa-mi dau seama ce spun i-am zis
, a fost asa de frig afara ca au inghetat pestii din iaz si m-am ridicat de la masa.Apoi el s-a enervat si el si dupa ce a mancat si-a luat toate hainele si monedele(fiind colectionar ) si le-a dus in masina lui. Dupa ce le-a carat pe toate a inceput sa urle la mine ca imi suporta mofturile de putoare ordinara si de copchila handicapatasi imbecila de ani de zile(cu toate ca eu nici macar un an intreg nu am stat acolo). Mama incepuse sa arunce cu tot ce vedea in fata. Farfuriile de pe masa, cestile tot ce vedea arunca si a spart si un geam la o usa.Erau numai cioburi peste tot.Si auzeam doar cuvinte jignitoare din gura ei si dupa ce ea s-a bagat in bagat in pat continuand sa imi spuna ca am facut o greseala si mi-a spus ca eu sunt persoana care nu o lasa pe ea sa-si faca o familie si atunci ma simteam ca o persoana necunoscuta la casa aia.eu am ramas apoi sa curat tot.La un moment dat inima mea a inceput sa nu mai bata si aproape am lesinat si un ciob lung din geam mi-a intrat in degetul inelar de la mana stanga dar mama nu a bagat de seama si in 5 sau 10 minute m-am ridicat la loc continuand sa fac curat fara sa bag in seama ciobul din deget de la mana stanga.Dupa am alunecat si a intrat un pic mai tare si am inceput sa fiu atenta numai la durerea fizica si nu mai tineam cont de psihic, eram atenta la durerea fizica. Dupa ce am curatat cioburile, am maturat, am sters am spalat si respalat( ca la mancare se foloseste ulei si uleiul se duce greu) m-am bagat in pat si am realizat ca daca ma lovesc fizic uit de psihic. Dupa cateva zile am fost trimisa inapoi la bunica la Bacau.M-a dus la Bacau partenerul ei ca mama nu putea conducea si nu a zis nimeni nimic iar eu stateam in spate plangand si la un moment mama s-a uitat in oglinda si m-a vazut si a inceput sa-mi trimita mesaje sa-mi spuna ca totul va fi bine si ca o sa redevenim toti o familie dupa ce se imbunatateste situatia si dupa atatia ani simteam iar sentimentul de cand eram mica de iubire. In noptile urmatoare cand nu dormeam incepeam sa aud cum mama imi spunea in trecut la telefon tot ce imi spunea, auzem tipetele si sunetele de cioburi sparte si injuraturile partenerului ei si multe alte chestii si mi-am adus aminte ca durere fizica te face sa te concentrezi la ea si atunci mi-am dat pumni in picior. Urmatoarea zi luasem un 9 la matematica si iar eram suparata deoarece credeam ca o sa-mi stric media de 10 si mi-am dat doua palme peste fata(acel 9 a fost transformat apoi in 10 cu un punct din oficiu pe care profesorul nu-l calculase). Intr-o zi de sambata sau duminica ma certasem si cu bunica si atunci chiar simteam ca sunt absolut nedorita in familie si seara in timp ce imi faceam temele care imi mai ramasesera pe intreaga saptamana m-am asigurat ca ea e plecata si am pus mana pe cutit si cu lacrimi in ochi mi-am taiat venele si aveam taieturi dese pe toata mana. Bunica-mea venise sa vada ce fac iar eu ii spuneam ca temele dar ea a vazut ca imi curgea sange mult din mana si ca aveam doua carpe rosii sub fiecare dintre maini si a luat repede doua prosoape si cu forta m-a legat la maini sa opreasca sangerarea. Apoi i-a spus mamei care in momentul acela mi-a blocat telefonul avand acord parental si atunci mi-am sarit din minti pentru ca in urmatoarea zi trebuia sa ma duc in locul in care am copilarit, un loc frumos, dar un loc in care acum statea si o persoana noua care ura sa i se spuna tata sau tata vitreg, o persoana pe care o uram pentru toate cuvintele care m-au facut sa ajung la decizia sa merg inapoi la Bacau dupa care sa imi tai venele.As fi fost cu cel mai mare de acord sa ma duc sa imi primesc bataia si pedeapsa pe care as fi meritat-o dar cat era un diavol acolo care ma facea sa fac ce am facut ma impotriveam, dar tot m-am dus.Nu am fost pedepsita.Doar mi s-a luat telefonul timp de o saptamana si aveam acces doar la ore.M-am prefacut muta cat eram acolo. Vorbeam doar cand eram intrebata ceva.La o ora am auzit cum iubitul mamei ii spunea bunicii ca m-am taiat doar ca sa impresionez lumea.Atunci mi-am inchis camera si mi-am dat pumni in picior pana m-am invinetit. Dupa s-a rezolvat situaitia si am mers inapoi la bunica.Ea m-a dus apoi la un preot cu toate ca eu nu mai credeam in Dumnezeu dupa tot ce s-a intamplat si vorbin cu un preot de la biserica aceea am simtit ca mi-am facut un prieten.M-am spovedit, am fost iertata dar certurile au continuat iar acum sunt iar la mama.Ieri am simtit iar ca nu mai are nevoie nimeni de mine si fara sa constientizez ce fac am intrat pe TPU si am pus intrebarea.
Eram o persoana deconectata de spiritul ei ieri.Nu ma simteam bine si era sa pun iar mana pe cutit dar melodia mea preferata m-a calmat.Am inceput sa cant din toti rinchii si ma descarcam.Ma descarcam si ma gandeam ca daca o fac,durerea se va duce la altcineva care nu va fi mai slab ca mine si o va face din prima sau a doua oara si se va duce apoi iar durerea la altcineva si tot asa, pana cand voi regreta din iad sau rai ce am facut.
Ii simteam si lipsa tatei pentru ca eram in galerie si ma uitam la o poza cu tata care fix in aceiasi data ca cea de ieri a fost facuta, dar acum trei ani. Eram cu el la casa partenerei ei din Romania si ne jucam cu un catel.
Nu l-am mai vazut de atunci, dar el ma iubeste si arata asta mereu, nu rareori si il iubesc pentru asta cu toate ca m-a parasit.Il iubesc si pe el, nu doar pe mama 
Nu pot sa zic ca am trecut prin tot ce ai trecut tu, dar prin mare parte da.
Măcar mama ta nu te-a agresat în timpul asta (sau n-am văzut bine?!) ori sa nu-ți fi văzut tatăl decât o data în toată viata la grădinița și sa zică ca nu te vrea ca nu-și dorește copii.
Ma, nu zic sa nu-ți vezi de viata, da' ar cam fi timpul sa nu-ți pese de ce zic alții.
Mereu exista omul ala care critica, care nu stie ce inseamna lovituri, batai cicatrici pe corp sau in psihic.Mereu exista unul care zice ca a suferit mai mult dar el de fapt a mancat semintele cu tot cu coaja si cand s-a dus la baie s-a zgariat si vai, tragedie mare! Mereu exista persoanele alea care te critica, te judeca, te urasc atat inainte sa-ti afle trecutul, dar si dupa.De fapt nu e persoana sau persoanele, aproape toata lumea.Majoritatea se lauda ca au plasme in toata casa, dar nu ar da nici 10 bani unui sarac din coltul strazii, majoritatea au animale de companie de rasa si nu ar slava un maidanez fie caine sau pisica de pe strada si nici nu le-ar da un colt de paine, mereu majoritatea persoanelor au tot ce le trebuie apartamente de mii de euro, case bine datate sau vile si vin si ma critica pe mine care am avut parte de un trecut teribil si care traiesc intr-o casa vai de ea si nu m-am mai plans de asta, toti ceilalti se plang ca nu au noul iPhone(sau cum se scrie, ca nici nu ma intereseaza) iar eu am primit primul telefon acum cinci ani si inca pe asta il folosesc si pentru ore.Mereu lumea care are tot ce e mai bun si copii carora li se respecta toate drepturile fix ei vin si se plang. Uite de aia nu am suportat eu mereu lumea.Ca eu imi spun povestea grava si vine unul sau una ca tine si judeca.Tocmai de aia urasc lumea.Prin ce-am trecut eu...valeu! Acum mi-au trecut momentele in care plangeam. Nici nu citessti bine si mananci **** cu ce vrei tu. Uite de aia nu-mi pot controla eu emotiile si ziic ceva fara sa-mi dau seama.Ca exista oameni ca tine care se cred cine stie ce dar sunt doar niste putori care pana si la maturitate vor trai pe banii parintilor si a altora si toata viata vor sta cu mancarea si telefonul in mana si cu ochii in televizor.
Da,asa e, îmi falsificam vânătăile, ma prefacem ca nu am cu ce sa ma îmbrac sau mănânc, ma pregăteam ca nu am telefon sau calculator când restul aveau și net, ma prefac și acum ca muncesc și ca stau în casa mea fără părinți...asa e, toată viata m-am prefăcut...cum de nu mi-am dat seama de asta oare 
Daca chiar treceai ai fi ajutat un om care sufera.Nu ai fi stat sa te uiti la filme si Animeuri si nu ai fi facut nimic sa faci decat sa ranesti persoana ranita mai tare.
Nu ma uit la filme sau animeuri.
Dacă tu nu lupți să încerci sa schimbi ceva, nimeni nu poate. De ce nu discuți cu mama ta? De ce nu ii ceri tatei sa ceara custodia? De ce nu ramai cu bunica?
Soluții ar fi, trebuiesc doar încercate. Sunt alții în situații mult mai nasoale decât mine sau tine și nu se mai sinucid. Aia săracii de la casa de copii ce sa mai zică de ce viata duc acolo...
De ce am incercat multe si toate raspunsurile m-au afectat?
Uita,treci peste, în 2-4 ani îți găsești de lucru și te muti singura.
Nu baga in seama
Probabil cand ai scris povestea te-ai simtit intr-un anume fel si simteai ca vrei sa te descarci in acel mod. Dupa, in alta zi, probail te-ai simtit altfel. Acum, cand vezi aceste mesaje, probabil altfel.
Acestea sunt momente. Sunt sigur ca ai si momente in care esti motivata si stii ca poti si o sa duci o viata minunata. Si desigur, vin si momentele grele si urate.
Cum am spus, incearca sa spui ce ai pe suflet, ca acum. Dar... nu te lasa influentata de alte critici si judecati. Daca cuiva nu ii convine de tine, iar tu nu te simti bine... NU trebuie sa dai explicatii. Tot ceea ce conteaza este ca tu sa te simti bine.
"acum 24 minute | nuspuncinesunt a întrebat:
Asa-i ca daca imi iau viata, nimanui nu-i va pasa, nu?"
imi pasa mie, chiar acum, doar pentru ca citesc asta 
Păi de ce sa îți iei viața, trebuie sa o trăiești si să dovedești că esti un soldat puternic pshihic indiferent de războaie. Lasă melodiile alea depresive, și toate prostiile și fii mai pozitiv. Cazi trebuie întodeauna să te ridici. toți avem momente foarte proaste, nu proaste, dar cu încrederea în Dumnezeu totul dispare.
Buna!
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.116111.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia
Asteptam sa te ajutam!
Apelul se plateste din alte retele?
Toti am trecut prin momente dificile. Unii oameni pe langa problemele tale, mai stau si in africa la 45°C si cu grija de la merge 20-30 km pe zi pentru apa.
Daca vrei sa vorbim, da-mi instagramul/Facebook-ul tau.
Hai să stăm de vorbă... Majoritatea lucrurilor nu sunt de nerezolvat. Ce te frământă?
Am dat copy paste povestii mele pe care i-am mai scris-o si altcuiva...Scuza-ma pentru greseli de punctuatie si ortografie...
M-am nascut fara tata, tata despartindu-se de mama dupa noua ani de relatie, deci cu timpul am inteles ca eu am fost o greseala pentru ani.La varsta de trei ani am venit cu mama in Romania si am stat doua saptamani. Dupa trei zile dupa intoarcerea in Romania mi-a murit bunicul si a trebuit sa ne intoarcem iar.Eu am apucat sal stau cu el doar doua saptamani. Dupa inmormantare eu si mama a trebuit sa ne mutam definitiv in Romania.Mama si-a creat propriul magazin din care facea putini bani si abia traiam de pe o zi pe alta iar oamenii cumparau mai mult pe datorie. Pana atunci la 6 ani, tata mai venea o data pe an sau de doua ori sa ma vada si mama tipa si urla la el ca cheama politia si plangea si-l mai intreba uneori cum de mai poata sa vina sa-si vada copilul dupa ce la parasit si mai pune multe alte intrebari care m-au marcat pe viata.La 6 ani ai mei impliniti si chiar trecuti, mama a plecat in Italia pentru a acoperi datoriile si pentru a face o casa.Pe mine m-a lasat la bunica. Inainte sa plece cu o luna sau doua mi-a spus si eu, copila fiind plangeam in hohote si ii spuneam sa nu plece ca o sa ma doara inima si ca o sa imi fie dor de ea. Dupa cateva luni a plecat.Eu am intrat apoi in clasa a II-a/ I-a. Dupa plecarea ei si inceperea unui an scolar intr-un oras ma acomodam greu cu o casa noua, scoala noua, colegi noi si fara ea.Plangeam noaptea in liniste dupa ea, dupa acele nopti in care stateam cu ea si adormeam fara sa imi dau seama, dupa prietenii mei care nu ma judecau, cu toate ca eram cea mai buna din clasa noii colegi ma criticau pentru aspect iar in clasa a doua la trecere in semestrul al doilea m-am transferat la altă scoală cu gandul ca va fi mai bine.O greseala mare pentru inceput.Una dintre cele mai bune scoli din oras dar cu cei mai rai colegi care mereu ma judecau, ma loveau, radeau de mine si faceau glume pe seama mea etc.Acum sunt la aceiasi scoala, si ma inteleg un pic mai bine cu ei.Dar in toti anii astia in care am stat la bunica ma certam mereu cu ea si mama ma suna cateodata si vorbeam la telefon si imi spunea ca mai bine vine in tara si ma da la casa de copii, mai spunea si ca trebuia sa faca avort, spunea adeseori ca trebuia sa ma abandoneze daca stia ca voi fi asa si de multe ori imi spunea ca nu ma voia daca stia ce o sa urmeze.In timpul anilor astia s-a imprietenit cu omul de la care lua materiale pentru casa.In timp si-au facut relatie. Trebuia sa imi dau seama! Acum un an a venit acasa in Romania inainte sa inceapa Pandemia si de cand e scoala online stau la ea.Acum doua luni am aflat singura ca e grgavida in a patra luna si ea nu dorea sa imi spuna.Ea zice ca ar fi dorit sa vad dupa burta,nu dupa cum am aflat eu,vazand un mesaj in care ii spunea cineva,,sarcina usoara". Eram suparata, imi aduceam aminte de cand imi spunea la telefon ce imi spunea si credeam ca vrea sa ma inlocuiasca, iar intr-o zi din vacanta intermestriala am stata si am repetat tot ce am invatat in semestrul intai si venise intr-o seara iubitul mamei sa ma critice ca el la varsta pe care o aveam eu mergea in sat cu munca si zicea ca el in ziua resoectiva a stat afara in frig, nu ca mine in casa cu ceva in mana(asa mi-a zis) si atunci m-am enervat foarte tare si fara sa-mi dau seama ce spun i-am zisbig grin, a fost asa de frig afara ca au inghetat pestii din iaz si m-am ridicat de la masa. Apoi el s-a enervat si el si dupa ce a mancat si-a luat toate hainele si monedele(fiind colectionar ) si le-a dus in masina lui. Dupa ce le-a carat pe toate a inceput sa urle la mine ca imi suporta mofturile de putoare ordinara si de copchila handicapatasi imbecila de ani de zile(cu toate ca eu nici macar un an intreg nu am stat acolo). Mama incepuse sa arunce cu tot ce vedea in fata. Farfuriile de pe masa, cestile tot ce vedea arunca si a spart si un geam la o usa.Erau numai cioburi peste tot.Si auzeam doar cuvinte jignitoare din gura ei si dupa ce ea s-a bagat in bagat in pat continuand sa imi spuna ca am facut o greseala si mi-a spus ca eu sunt persoana care nu o lasa pe ea sa-si faca o familie si atunci ma simteam ca o persoana necunoscuta la casa aia.eu am ramas apoi sa curat tot.La un moment dat inima mea a inceput sa nu mai bata si aproape am lesinat si un ciob lung din geam mi-a intrat in degetul inelar de la mana stanga dar mama nu a bagat de seama si in 5 sau 10 minute m-am ridicat la loc continuand sa fac curat fara sa bag in seama ciobul din deget de la mana stanga. Dupa am alunecat si a intrat un pic mai tare si am inceput sa fiu atenta numai la durerea fizica si nu mai tineam cont de psihic, eram atenta la durerea fizica. Dupa ce am curatat cioburile, am maturat, am sters am spalat si respalat( ca la mancare se foloseste ulei si uleiul se duce greu) m-am bagat in pat si am realizat ca daca ma lovesc fizic uit de psihic. Dupa cateva zile am fost trimisa inapoi la bunica la Bacau.M-a dus la Bacau partenerul ei ca mama nu putea conducea si nu a zis nimeni nimic iar eu stateam in spate plangand si la un moment mama s-a uitat in oglinda si m-a vazut si a inceput sa-mi trimita mesaje sa-mi spuna ca totul va fi bine si ca o sa redevenim toti o familie dupa ce se imbunatateste situatia si dupa atatia ani simteam iar sentimentul de cand eram mica de iubire. In noptile urmatoare cand nu dormeam incepeam sa aud cum mama imi spunea in trecut la telefon tot ce imi spunea, auzem tipetele si sunetele de cioburi sparte si injuraturile partenerului ei si multe alte chestii si mi-am adus aminte ca durere fizica te face sa te concentrezi la ea si atunci mi-am dat pumni in picior. Urmatoarea zi luasem un 9 la matematica si iar eram suparata deoarece credeam ca o sa-mi stric media de 10 si mi-am dat doua palme peste fata(acel 9 a fost transformat apoi in 10 cu un punct din oficiu pe care profesorul nu-l calculase). Intr-o zi de sambata sau duminica ma certasem si cu bunica si atunci chiar simteam ca sunt absolut nedorita in familie si seara in timp ce imi faceam temele care imi mai ramasesera pe intreaga saptamana m-am asigurat ca ea e plecata si am pus mana pe cutit si cu lacrimi in ochi mi-am taiat venele si aveam taieturi dese pe toata mana. Bunica-mea venise sa vada ce fac iar eu ii spuneam ca temele dar ea a vazut ca imi curgea sange mult din mana si ca aveam doua carpe rosii sub fiecare dintre maini si a luat repede doua prosoape si cu forta m-a legat la maini sa opreasca sangerarea. Apoi i-a spus mamei care in momentul acela mi-a blocat telefonul avand acord parental si atunci mi-am sarit din minti pentru ca in urmatoarea zi trebuia sa ma duc in locul in care am copilarit, un loc frumos, dar un loc in care acum statea si o persoana noua care ura sa i se spuna tata sau tata vitreg, o persoana pe care o uram pentru toate cuvintele care m-au facut sa ajung la decizia sa merg inapoi la Bacau dupa care sa imi tai venele.As fi fost cu cel mai mare de acord sa ma duc sa imi primesc bataia si pedeapsa pe care as fi meritat-o dar cat era un diavol acolo care ma facea sa fac ce am facut ma impotriveam, dar tot m-am dus.Nu am fost pedepsita.Doar mi s-a luat telefonul timp de o saptamana si aveam acces doar la ore.M-am prefacut muta cat eram acolo. Vorbeam doar cand eram intrebata ceva.La o ora am auzit cum iubitul mamei ii spunea bunicii ca m-am taiat doar ca sa impresionez lumea.Atunci mi-am inchis camera si mi-am dat pumni in picior pana m-am invinetit. Dupa s-a rezolvat situaitia si am mers inapoi la bunica.Ea m-a dus apoi la un preot cu toate ca eu nu mai credeam in Dumnezeu dupa tot ce s-a intamplat si vorbin cu un preot de la biserica aceea am simtit ca mi-am facut un prieten.M-am spovedit, am fost iertata dar certurile au continuat iar acum sunt iar la mama.Ieri am simtit iar ca nu mai are nevoie nimeni de mine si fara sa constientizez ce fac am intrat pe TPU si am pus intrebarea.
Eram o persoana deconectata de spiritul ei ieri.Nu ma simteam bine si era sa pun iar mana pe cutit dar melodia mea preferata m-a calmat.Am inceput sa cant din toti rinchii si ma descarcam.Ma descarcam si ma gandeam ca daca o fac, durerea se va duce la altcineva care nu va fi mai slab ca mine si o va face din prima sau a doua oara si se va duce apoi iar durerea la altcineva si tot asa, pana cand voi regreta din iad sau rai ce am facut.
Ii simteam si lipsa tatei pentru ca eram in galerie si ma uitam la o poza cu tata care fix in aceiasi data ca cea de ieri a fost facuta, dar acum trei ani. Eram cu el la casa partenerei ei din Romania si ne jucam cu un catel.
Nu l-am mai vazut de atunci, dar el ma iubeste si arata asta mereu, nu rareori si il iubesc pentru asta cu toate ca m-a parasit.Il iubesc si pe el, nu doar pe mama broken heart
Am citit tot...e tristă povestea, dar Dumnezeu să te întărească! El te-a făcut o luptătoare...iar cei mai puternici oameni iartă.
Ce vârstă ai? Presupun că ești la școală.
Nu vreau sa-mi spun vrsta public.Voi fi criticata mai mult...
32 de ani, cumva? Hmmmmm...
Ha haaaaa.Mai am de mancat mamaliga pana atunci.
Omu e intr-o situatie dificila si are nevoie de ajutor si pe tine te doare la pl a?
Normal că îi va păsa cuiva! Suntem o societate! Poți să-mi trimiți și mie mesaje. Și eu am fost cândva în situația ta! Peste un an doi, când vei privi înapoi vei spune: vai ce prost eram și ce prostie era să fac, bine că n-am făcut-o, Doamne iartă-mă! Viața are suișuri și coborâșuri, orice moment trece și vin altele. Și ce e bun trece, dar și ce e rău! Scrie-mi!
Viata merita traita numai gandii asa ii pasa familiei tale de tine mamei tale, tatalui tau. Celor dragi si prietenilor tai treci peste lucrurile nefericite care s-au intamplat in viata este rai si iad trebuie sa treci peste cu putere si sa lupti.
Daca nu era vorba de faza cu baiatul, am modificat toate raspunsurile si am sters ce nu are sens.
Dar nici nu cont daca ii pasa cuiva sau nu, cont ca nu trebuie sa faca asta, ca e o prostie mare de tot, nu are motive.
Daca e vorba de trecut nu e deloc bine.
Daca nu spune parintilor prin ce trece ca sa se duca la un specialist, e de rau. Pana la urma trecutul e trecut, gata, s-a dus, trebuie sa ne vedem de viata inainte.
NU e vorba de baiatul de care imi place! TOTI se indragostesc la un moment dat si pe mine ma afecteaza TRECUTUL! Nu faptul ca plac un baiat!
,, Toata lumea o sa moara si nu o sa isi aduca aminte de tine asa ca... Da o naibii'' Iti dau un sfat : du-te distrează te, urmeaza ti visele, fa ti de cap ca ai doar o viata. Sa nu iti pese de ce zic restul ca in afara de familie nimeni nu iti vrea binele cu adevărat. Mediteaza, asculta muzica, vorbeste cu un prieten sau i ati un animal de companie. Eu am o pisica si crede ma, cand is suparata, ea ii acolo sa ma faca sa rad sau sa stea cu mine. Nu te gandi sa ti iei viata pentru nimeni si nimic in lume ca e pacat mare.
Copile ai o viață trăiește-o nu fi prostănacă și nu te omorâ
Ce-i greu va trece vin și vremuri bune
Toate la timpul lor dar de ce tu să nu ai parte de distracție din cauza anumitor persoane e viața ta trăiește-o
Bro nu vorbi asa la 13 ani am 4 operați nu mi-a fost greu dar am trecut ca asta e viata și cu bune și cu rele!
-
anonim_4396 întreabă:
6 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
