Astazi m-am certat cu mama foarte rau.Am crezut ca o sa gasesc la ea un sprijin, dar ea nu face decat sa ma judece si sa ma compare cu x ca aia a facut nu stiu ce.
Eu avand anxietate si nu ma prea pricep sa comunic, am zis ca poate ma ajuta ea cu un sfat sau chiar un loc unde sa merg la munca.Chiar daca are suficiente cunostinte a spus ca nu vorbeste pentru mine invocand diverse motive, iar dupa lungi discutii mi-a spus ca nu vorbeste pentru mine ca se teme ca nu o sa ma descurc si o sa o fac de rusine (postul e unul simplu la care s-ar descurca si un copil de gradinita).Ca eu seman cu tata si ca nu ma descurc la nimic si ca sunt muta (ea nu stie ce inseamna anxietate si cat e de grea), si mereu ma desconsidera si pe mine si pe tata si ne face tarani si doar ea cu fratele meu sunt domni descurcareti.
M-am facut ca nu o aud si ca nu ma doare iar intr-o alta zi am avut din nou o discutie despre cineva.Despre o femeie pe care familia si sotul a ajutat-o sa faca facultate si cursuri si etc si s-a enervat pe mine in urma discutiei si mi-a reprosat ca daca nu ar fi ea eu as ajunge sa ma prostituez.
Nu mai suport situatia asta de acasa si vreau sa plec doar ca momentan nu am un loc de munca.
Dati-mi un sfat de cum sa suport situatia pana reusesc si eu sa fac ceva sa plec.

Tu ai citit macar problema anterioara prin care explicam cum am facut asta, cum mi-a iesit si ce problema am?
Sti ce inseamna anxietate si incapacitatea de a vorbi cu un om strain? Sti ca iti poate provoca rau fizic (eu chiar vomitam inainte de a anunge la interviu, si tremuram si nu puteam vorbi)?
M-am chinuit foarte mult sa imi castig existenta si sa ma lupt sa ma integrez cat de cat si asa cum sunt, dar crezi ca avand problema asta i-am cerut asa imposibil mamei mele sa ma ajute daca tot are posibilitatea, macar pana ma obisnuiesc cu si munca oameni?
Eu ii respect pentru ca sunt parintii mei, dar cred ca si ei ar trebui sa ma respecte pe mine pentru ca mare parte din vina e a lor ca eu sunt asa.Nu imi cunosti viata, si nu sti ca m-au dus la bunici imediat de cum ma intarcat pe pretextul ca am inceput sa merg in picioare, sa cer lucruri, sa ganduresc si mama a zis ca sunt prea neastamparata si ea nu poate sta cu mine.Ma dus intr-un sat de munte unde am stat pana destul de mare unde nu avem cu cine sta si interactiona, pana nu l-am gasit pe fostul meu iubit ma plimbam singura pe strazi si la scoala trebuia sa stea invatatoarea langa mine ca sa nu fug pentru ca ma lua panica stand intr-un grup atat de mare si ei nu m-au dus nici macar la un pisholog si multe altele prea lungi sa ti le explic aici...

Răspunde

Raportează

Evaluează

23...Nu am muncit, am scris in intrebarea anterioara situatia mea mai detaliata ca sa nu o rescriu aici sa ai mult de citit.Am facu 11 clase da la profesionala.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Intra pe anuntul telefonic si cu siguranță vei găsi acolo ceva!
Îmi pare rău că mama ta te desconsidera...

Răspunde

Raportează

Evaluează

E foarte nasol pentru ca de cand am venit acasa este si foarte restrictiva si imi tot cere explicati si imi pune restricti.
M-am gandit sa incerc partea cu comunicare ca asa se face, ca e mama.Dar se pare ca la ea nu merge decat cu minciuni sau sa nu ii spui nimic cum cred ca o sa fac de acum.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Daca vezi ca reactioneaza asa, incearca sa nu te mai certi cu ea. Las-o in lumea ei acolo asa nu iti mai strici stare

Răspunde

Raportează

Evaluează